Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale
Brasovul meu
[click]  
O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

A fi sau a nu fi,
fotograf
[click]  

Transilvania - Romania
[click]  

 

 

Ce tie nu-ti place, altuia ii place

Te intorci dupa un lung foto-trip de 2 zile, selectezi cele mai bune fotografii care sunt 3 din cele 1000 pe care le-ai facut, le stergi pe cele subexpuse, "miscate", negandite s.a.m.d si mai ramai cu 600 de fotografii. Bine, macar, ca au iesit 3 bune! Un scenariu obisnuit, desi cifrele variaza de la caz la caz. Acum insa urmeaza partea mai interesanta:din cele 3 "best of" photos o alegi pe cea mai buna, singura care e completa, unica ce inglobeaza toate elementele care consideri ca o fac sa fie cea mai buna, evident, dupa parerea ta, tu fiind singurul om care alcatuieste "juriul" fotografiilor tale. Dupa ce ai gasit-o ce vei face? Evident, o vei arata. Unul din aspectele formidabile si specifice fotografiei este ca ea trebuie aratata. Nu sunt facute pentru a fi mancate, puse intr-un borcan pe raft la conservare sau plantate in pamant pentru a face alte fotografii, ci fotografiile au rolul de a fi vazute, expuse ochilor altora. Deci fie ca o tiparesti la rezolutie buna sau o trimiti prin e-mail, o vei arata. Cui? In cel mai sigur caz camaradului tau cel mai bun, care iti apreciaza munca si care stii ca intelege ceea ce ii arati. Entuziasmat, ii arati fotografia si doresti sa afli parerea lui/ei. Iti da raspunsul:"Nu-mi prea place!"... Stupoare! Frustrare! Cum de nu ii place? Doar e totul acolo, e perfecta, e singura, cea mai buna si mai ales, MIE imi place foarte mult...

Exact acelasi lucru voiam sa il spun si prin titlul ales pentru acest articol. Desi o discutie despre gusturi pare irelevanta pentru fotografie, tocmai despre aceasta e vorba.
Fotografiile se gusta, si se gusta vizual. Daca iti lasa un gust bun in minte, iti plac iar daca iti displace gustul lor, le vei respinge. Criteriile de analiza ale unei fotografii sunt 100% proprii pentru fiecare persoana in parte. Evident ca tie iti va placea orice creatie personala, pentru ca tu o intelegi si e ceva ce vine din tine. Pana la urma, scrisul tau oribil iti place si iti spune ceva, pentru ca doar tu il descifrezi...!

Ceea ce imi propun aici e desfintarea mitului de "imi place / nu imi place" rostit de oricine, oricand si in toate circumstantele. Vreau sa afirm ca, in spatele acestor afirmatii, aparent simple, stau procese complexe de analiza si judecati subtile care isi au radacinile in subconstientul privitorului. Verdictul "imi place" are deci la baza, in mintea cuiva, o oarecare cantarire ce determina un gust bun sau un gust amar...
Freeman a spus: "E vorba de perceptia privitorului. Daca vezi una dintre fotografiile mele, nu stii care este metafora mea. Tu vii cu experientele din viata ta si poti intelege imediat metafora din fotografie, sau nu. Poti sa te uiti la imagine si sa spui: chiar imi place acea fotografie cu copacul. Pare asa de viu, parca danseaza si asa mai departe... Deci iti place pentru motivele vizuale si e OK. Sau poate nu iti va placea, si asa a OK. Sper doar ca nu vei intreba:"Ce e asta?"

Orice fotograf si-a pus aceasta problema la un moment dat. Problema perceperii diferite a fotografiilor lui de catre oameni diferiti. Depinde mult de contextul in care este aratata, privita. Uneori cand dispare contextul, dispare si sensul imaginii, se pierde intelesul ei, ea devenind astfel codata si se reduce doar la insatisfactie sau satisfactie vizuala. Unele fotografii au nevoie de explicatii ulterioare, sub forma de text, pentru ca privitorul sa inteleaga conceptul expus.

Fotografiile lui Willy Ronis sau Robert Doisneau nu au ce cauta in revista National Geographic, iar, spre exemplu, fotografii underwater nu le vei gasi intr-un catalog cu titlul "Desert Photography". E vorba de cadrul expunerii. Si nu numai, e vorba si de interesul altora pentru fotografiile tale. Fotografiile au un impact diferit asupra unor oameni diferiti. Colectionari diferiti au achizitionat fotografia lui Man Ray "Negru si alb", si "Montparnasse" a lui Andreas Gursky, chiar daca ele au fost cumparate fiecare la aproximativ acelasi pret, care este de 600.000 $. In acest caz diferenta se face pe baza criteriului vechi/actual. Factorii care conteaza, spre exemplu, la o licitatie de fotografie sunt: raritatea, calitatea fotografiei (pastrarea), interesul pentru tema fotografiei si posibilitatea de a fi unicat sau nu. Acesti factori determina si interesul pentru o anumita fotografie.

Simone Klein, experta in fotografie, din Koln, spune de asemenea ca un "dagerotip e doar unul, nu poate fi falsificat si de aceea poate costa peste 500.000 lire sterline. Aici intervine interesul istoric al cumparatorului. Cine cumpara asa ceva, nu va cumpara Gursky, Kertesz sau Man Ray." (Ce crezi ca va spune atunci de fotografia ta cea mai buna, de la inceputul articolului?)

Voi incerca acum sa expun cateva criterii prin care cineva se uita la o fotografie. Nu e lista completa, pentru ca asta ar fi insemnat sa cunosc fiecare om in parte plus toate criteriile fiecaruia. Nu ma refer la capacitatea cuiva de a analiza si a intelege o fotografie, ci doar la acei posibili factori care ar face pe cineva sa spuna "imi place" sau "nu imi place". Desigur ca "imi place" sau "nu imi place" poate insemna si "imi spune ceva" sau "nu imi spune nimic", "inteleg" sau "nu inteleg", "sunt de acord" sau "nu sunt de acord" etc.
Factorii care intervin in "citirea" unei fotografii:

1. Cate stii despre fotograf?
Daca e concurentul tau, cel mai probabil e ca nu-ti va placea fotografia lui si vei incerca sa-I gasesti puncte negre. Daca e vecinul tau, ti-e cam indiferent ce a facut. Daca fotograful e sotul sau sotia ta, il/o vei incuraja si in mare parte, iti va placea ceea ce face si stilul pe care merge. Daca e copilul tau, tot ce fotografiaza el e bine si frumos, chiar si ultima lui fotografie despre care ti-a cerut parerea si pe care o tineai invers in mana...! Asadar gradul de cunoastere (sau de necunoastere) al fotografului este un factor determinant. Exista si fotografii anonime. Acolo nu se aplica acest criteriu.

2. Subiectivitatea proprie si relationarea cu locul, personajele si anotimpul fotografiat.
O fotografie cu o sfoara, care nici nu e realizata estetic, nu iti va spune nimic tie sau vecinului tau, insa pentru fotograful ce a imortalizat-o pe film inseamna mult, pentru ca e sfoara ce I-a salvat viata, pe cand incerca sa fotografieze o cascada...Povestea din spatele fotografiei e extrem de importanta in exprimarea interesului fata de o fotografie. La fel, cuiva caruia ii place vara va considera toate fotografiile cu iarna ca fiind "reci". Ce sa mai spunem de o persoana, reprezentata in fotografie. Exemplul lui Roland Barthes e cel mai potrivit in acest caz. El a gasit, rasfoind printre fotografii vechi, o fotografie cu mama sa ce se stinsese din viata, fotografie care i-a starnit amintiri puternice. Desi fotografia era foarte veche si stearsa, el spune "nu pot sa arat fotografia din sera. Ea nu exista decat pentru mine. Pentru dumneavoastra ea nu ar fii decat o fotografie indiferenta, una din miile de manifestari ale acelui "oarecare"; el mai spune: "... nu e nevoie sa-mi analizez emotia pentru a enumera diferitele motive pe care le avem pentru a fi interesati de o fotografie; putem: fie sa dorim obiectul, peisajul, trupul pe care-l reprezinta; fie sa iubim sau sa fi iubit fiinta pe care ne-o prezinta spre recunoastere; fie sa ne miram de ceea ce vedem; fie sa admiram sau sa discutam performanta fotografului etc."
Tot la acest punct intra si acceptarea sau neacceptarea unei teme anume, ceea ce, in cazul neacceptarii, duce la evitarea din start a oricarei discutii si pareri. Unii peisagisti, poate, vor considera fotografia publicitara drept artificiala, rece si comerciala, iar o problema discutabila din punct de vedere etic este tema nudului in fotografie. Este trist a observa cum, prin acceptarea si abordarea temei nudului, s-a pierdut distinctia dintre fotografie si pornografie! Desigur ca exista o limita, dar daca limita si-o fixeaza fiecare, atunci nu mai este limita. Ce consecinte va avea asupra unui tanar fotograf promitator, de 14 sau 16 ani, dorinta lui de a realiza fotografii nud, pentru ca asa a vazut el intr-o revista foto...??? Evident ca i s-a aprins dorinta, dar va asigur ca nu pentru compozitie, lumina sau textura, ci pentru altceva.

3. Predispozitia sau aprecierea pentru o tehnica fotografica anume.
Poate fi alb-negru sau color, poate efectele de prelucrare sau chiar granulatia, dar eu vreau sa ma limitez aici la clasificarea digital sau film. Unora le place inca si azi filmul. Asta datorita prea-fortatei digitalizari a vietii, din care rezulta o ieftinire a experientelor, o reducere mentala cat si o prescurtare a tot ceea ce facem. Putini realizeaza ca au devenit dependenti de aparate - la fel cum in spitale poti trai legat de aparate - iata ca si in viata de fiecare zi ne legam de aparate, uneori inconstient. Astazi nu mai scriem cu stiloul pe hartie pentru ca scriem direct pe calculator. Azi nu mai citim, tinand in mana o carte pentru ca o citim direct de pe calculator. Muzica azi se poate face si fara instrumente, direct pe calculator. Nu mai scriem scrisori celor dragi pentru ca trimitem "ieftinele" e-mailuri. Desenul se face tot pe calculator cat si grafica se poate realiza astfel... Bine ca activitati ca mancatul si dormitul nu se pot face pe calculator. Cel putin pana acum... Prea multa comoditate dauneaza experientelor de viata. Concluzionand, cineva va avea, deci, o apreciere mai mare fata de o fotografie realizata intr-o anume tehnica.

4. Varsta privitorului fotografiei.
Ii arati unui batran o fotografie obisnuita cu un apus colorat si el va remarca "Foarte frumos! Splendid! Bravo." Arati aceeasi fotografie unui tanar de 17 ani si te va intreba "E prelucrata?"... Un profesor de fotografie din Bucuresti a punctat bine, afirmand ca odata cu digitalizarea fotografiei, aceasta si-a pierdut mult din credibilitate! Advertising-ul, ce lucreaza cu fotografia, are mult de pierdut de pe urma acestui fapt. Pana si frumusetea cuvantului "fotografie" a disparut pe plan digital unde toate sunt "imagini". Ieftine si banale imagini. Fara indoiala ca nu conteaza tehnica, daca faci o fotografie formidabila, insa cumva, digitalismul a devenit un mod de gandire in fotografie si nu numai.
Tot legat de principiul varstei, batranii vor aprecia mai degraba fotografia ce reprezinta peisaje, oameni sau animale si nu vor sta prea mult in fata unei fotografii abstracte sau a colajelor digitale fotografice.
Persoanele mai in varsta, cum ar fi: parinti, bunici, strabunici, vor aprecia - de cele mai multe ori - o fotografie color, deoarece ei au "crescut" numai cu fotografii alb-negru! E important de retinut acest fapt. Ei s-au maturizat cu o oarecare frustrare cand, spre exemplu, copii fiind, au primit de ziua lor o pereche de pantofi rosii, i-au incaltat repede ca sa faca o fotografie care oricum "va iesi" alb-negru, astfel incat pantofii ramaneau rosii doar in mintea lor! (Vorbim despre oameni ce au trait in Romania, unde fotografia color a ramas pentru mult timp un lux, inainte de 1989.) Astazi insa se pot bucura de disponibilitatea fotografiei color, care e peste tot si care a sosit ca sa nu le mai faca lor zile alb-negre! Ciudat este, insa, ca in mijlocul intoxicatiei de imagini in culori din ziua de azi, unii prefera inca tipul alb-negru in fotografie.

5. "Coeficientul de recunoastere".
Denumit de mine astfel, deoarece semnifica fenomenul prin care, ciudat, un fotograf cunoscut face intotdeauna fotografii bune. Fals! Aceasta inseamna ca desi poate face un rateu, fotografia lui e buna, pentru ca ii poarta numele! Fenomenul este des intalnit si in Romania azi, dar aceasta orbire (desi vorbim de vizual...), s-a aratat cu mult timp in urma in istoria artei, daca ne gandim doar la Duchamp sau la Warhol. Inversa teoremei de mai sus este ca "daca fotograful e un nume necunoscut sau amator, fotografia lui devine dubioasa si nu mai e una veritabila, deci este putin probabil sa imi placa in final." Aceasta manipulare constienta trebuie evitata daca mai dorim sa vorbim de o noua generatie in fotografie.

6. Gradul de cultura si initierea privitorului in elemente de istoria artei, istoria fotografiei, interpretare vizuala sau principiile compozitiei.
Cu unii oameni ai putea vorbi ore in sir despre o singura fotografie iar pentru altii fotografiile nu se ridica de la stadiul de "poze"fara valoare. Pozele reprezinta acele "pseudo-imagini" care sunt aduse din vreo excursie la mare sau la munte si in care majoritatea sunt "portrete de grup" cu prieteni in pantaloni scurti pe langa vreun obiectiv turistic sau loc ce "pare fain". Ma feresc sa le numesc fotografii pentru ca asta ar insemna sa il jignesc pe Atget sau pe Nadar.
Acesta e un factor decisiv in exprimarea parerii cuiva asupra unei fotografii. Exista sute de pagini web unde diversi fotografi mai mult sau mai putin amatori isi posteaza cate o fotografie si alti "diversi"privitori, rude sau necunoscatori incep sa isi scrie parerile despre acea fotografie. Rezultatul? O supa de idei si de pareri pe care daca le citesti in intregime, nu mai stii nici tu daca iti place sau nu acea fotografie. Astfel, unul da nota 10 iar altul nota 1, pentru ca s-a trezit suparat azi.
Tocmai de aceea la concursurile fotografice serioase se stabilesc criterii de jurizare precise si parametrii de clasificare pe care se bazeaza decizia de a decora "cea mai buna fotografie". E vorba de o raportare comuna la un obiectiv, la o tema sau la un scop urmarit. Altfel, fiecare membru al juriului va veni cu propria sa parere si conceptie cu privire la o anumita fotografie participanta, activitate din care ar rezulta mai degraba o cearta intre membrii juriului.

Fiecare nivel de aprofundare culturala-artistica al unui privitor de fotografii devine un filtru prin care el priveste o fotografie anume. Sa ne imaginam ca faci o fotografie alb-negru cu doi indragostiti, tinandu-se de mana intr-un parc, pe ploaie. Cineva cu o cultura fotografica va privi acea fotografie amintindu-si de scoala franceza a fotografilor si de mari nume ale fotografilor de strada. Cineva, insa, fara o cultura fotografica sau notiuni de estetica vizuala, cel mai probabil iti va tranti o remarca stupida cum ar fi: "Pacat ca nu e color..."(!)

Asadar acest factor important, care tine de gradul de educatie in vizual, este determinant si hotarator. Una este sa vezi o fotografie prin prisma istoriei curentelor fotografice, iar alta este sa te uiti la o fotografie ca la o simpla imagine care fie iti place, fie nu iti place. Un regizor de film se va uita la un film altfel decat un spectator obisnuit din sala cinematografului. Un compozitor va recunoaste adevarata muzica iar un antrenor va privi altfel un meci de tenis. Toate acestea pentru ca ei sunt mai adanc inradacinati in acel domeniu.

In final, mentionez ca este posibil ca unul sau mai multe din aceste filtre sa nu fie prezent/e intr-un privitor, insa, in orice caz el trage concluzia asupra unei fotografii in functie de ceea ce este (in) persoana sa. Cand privitorul citeste imaginea intervin (toate) aceste criterii care ii influenteaza intelegerea imaginii si exprimarea unei pareri personale.


P.S. Ma intrebam: oare le-a placut articolul celor ce l-au citit !?



Lucian Enasoni
septembrie 2006
© Fotomagazin.ro

Bookmark and Share

Comentarii:

Gigi Berlogea - 05 Sep 2006, ora 08:28
Am citit articolul si mi-a placut. Realist si bine gandit. Felicitari.

Andrei Pandele - 05 Sep 2006, ora 09:24
Este foarte adevarat, multi au criterii foarte subiective. Articolul dvs. numai la acestea se refera. Cu totul altele ar trebui sa fire criteriile la care apeleaza cei care sunt in stare, intr-adevar, sa judece o fotografie. Personal, articolul dvs mi se pare dezamagitor. In ciuda evidentei etalari de cunostinte in domeniul artei. Sau poate tocmai de aceea.

Ancuta T - 05 Sep 2006, ora 09:42
Interesant articolul! Cred ca d-l Pandele a evaluat gresit "tinta": nu criticilor ci amatorilor de fotografie, se adreseaza el! :)

Tudor Stanica - 05 Sep 2006, ora 11:21
Articolul mi-a placut. Evident spune niste lucruri la care m-am gandit si eu de multe ori. De ce o fotografie dupa care esti innebunit nici nu este macar selectionata la un concurs iar alta care tie ti se pare ok si atat i-a preniul I. Cred ca in mod evident tine de primul nostru critic care suntem noi insine. Tine de cultura noastra de cunostintele noastre de context cam de toate punctele atinse si in prezentul articol. Oricum concluzia mea este ca inainte de a trimite la un concurs o imagine ea trebuie expusa cat mai mult si trebuie vazute parerile altora despre ea. Ca urmare voi urma acest invatamant pe care l-am extras din acest articol. Concluzie: am ramas cu ceva din acest articol ca urmare mi-a placut. Felicitari!

Cristian Popescu - 05 Sep 2006, ora 12:43
Un articol bun. Felicitari!

cornel brad - 05 Sep 2006, ora 13:04
intr-un mediu destul de agresiv, si aici numesc site-urile destinate amatorilor, pasionatilor si profesionistilor, articolul e deosebit tocmai pentru ca poate contura modul in care cineva admira o fotografie, fara sa traseze precis limitele. personal il gasesc excelent pentru ca multe din frazele sale as fi dorit sa le scriu eu si gasesc interesanta si rata de publicare a fotografiilor autorului, din 1000 doar 1. un posibil subiect: liberul arbitru si durul autocritic

Daniel Popescu - 06 Sep 2006, ora 01:47
Cred ca-mi vand aparatul

motanelu curios - 06 Sep 2006, ora 15:37
Sunt curios ce loc ar ocupa astazi la un concurs de pictura, Dantelareasa lui Vermeer (evident daca nu ar fi cunoscut deloc autorul...). Sau aprafrazand un banc al epocii comuniste (putini am fost, multi am ramas- pentru cei tineri e vorba despre ilegalistii comunisit, inregisstrati de Siguranta in numar de cateva zeci, in timp ce autobiografii de ilegalisti erau mii-zeci de mii...). Adic, era digitala ne-a trasnformat pe toti in fotografi. Putini sunt insa artisti. Dar -ma intreb si eu: Si ce daca? Sa ne bucuram de facem, sa criticam si sa ne autocriticam. Dar sa nu transformam fotorafia-pasiune in fotografia-razboi.

motanelu curios - 06 Sep 2006, ora 15:45
>>> Daniel Popescu. Cu cat il dai? LOL (rog moderatorul sa nu stearga posturile astea- sunt glume, nu e nici o negociere reala- este o ...jocandi causa ;-)

Alex Serban - 09 Sep 2006, ora 14:15
excelent articol! felicitari si din partea mea!

silvian stanisor - 09 Feb 2008, ora 15:33
l-am citit tirziu(articolul) si cred ca nu mai era nimic de spus.de fapt ajungea titlul.foarte bun.

Ana Ayana - 08 Jul 2009, ora 13:08
Mi s-a intamplat de multe ori ca fotografii pe care eu vroiam sa le arunc la gunoi sa placa altor persoane. Ma refer la alti fotografi mai mult sau mai putin priceputi. Pana la urma gusturile nu se discuta.

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Bancuri fara
fotografi »

   de Ancuta
   ieri, la ora 14:48
Pagini interesante »
   de Avram
   ieri, la ora 12:38
Sony pregateste
ceva »

   de Dorian
   acum 2 zile, la ora 22:10
Un nou obiectiv
Panasonic »

   de Ancuta
   acum 2 zile, la ora 13:48
Invitatie
expozitie »

   de Avram
   acum 5 zile, la ora 08:43

Pana acum, cei 6135 de utilizatori au scris 126270 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate