Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Sergio Larrain

Sergio Larrain s-a nascut la 1931 in Valparaiso, Chile, intr-o familie instarita si educata. Tatal sau, arhitect, creeaza, in casa in care creste tanarul Sergio, o atmosfera intelectuala si artistica.


Inca din copilarie Larrain avea atitudini rebele fata de parintii sai. Familia Larrain locuia intr-o vila somptuoasa, tatal sau conducea cele mai moderne masini, iar Sergio se simtea rusinat de contrastul fata de saracia din cartier. Urmeaza cursurile la Valparaiso apoi, la Santiago, unde se mutase impreuna cu familia.


In 1949, in spirit de fronda fata de familie, Sergio Larrain pleaca in California (SUA) si se inscrie la Facultatea de silvicultura a Universitatii Berkley. In acelasi an incepe sa fotografieze.


In urmatorii ani calatoreste in Europa, Africa si Orient.


Termina facultatea dar nu este interesat sa profeseze. Pentru a se intretine, se angajeaza spalator de vase intr-un restaurant. Frecventeaza comunitatile muzicale din oras dar si comunitatile de mexicani, consuma marijuana, si isi petrece noptile la petreceri si in frivolitati.


Isi cumpara in rate primul sau aparat foto: un Leica IIIC, pentru care achita cate 5 dolari pe luna. Citeste tot ce-i cade in mana despre fotografie.


Din 1952 incepe sa fotografieze copii strazii din Valparaiso si din Santiago.


Sergio_Larrain_5.jpg

Sergio Larrain in tinerete


In 1955 se stabileste la Valparaiso si continua sa fotografieze ca freelancer pentru diferite reviste. In acelasi an MoMA cumpara doua fotografii ale lui Larrain.


In 1956 se angajeaza fotograf la revista O Cruzeiro.


Sergio_Larrain_3.jpg

Sergio Larrain


Atitudinea sa fata de tatal sau devine si mai radicala cand fratele sau mai mic, moare in urma unei cazaturi de pe cal. Mama lui Sergio face juramantul de saracie si se calugareste. Sergio Larrain se intoarce in Chile, la inmormantarea fratelui sau ras in cap si adanc zguduit, greu de recunoscut chiar si de familia sa.


Pentru a-si domoli amaraciunea, pleaca in Europa timp de opt luni, luind cu el un portofoliu de fotografii si camera foto. Se cazeaza la pensiuni ieftine si duce o viata modesta si se amesteca in clasele inferioare.


La Paris intalneste un calugar hindus care il initiaza in tainele textelor mistice. In aceasta perioada studiaza la Arte Plastice cu Adolfo Couvre.


Sergio_Larrain_2.jpg


In 1958 prezinta fotografiile sale cu copiii strazii din Valparaiso lui Henri Cartier-Bresson, trimis de Renne Burri, cu care se intalnise la Rio (Brazilia). Acesta apreciaza "sensibilitatea sa pentru compozitie si poezie" si il invita sa adere la Magnum Photos. Dar, pentru a fi acceptat, este insarcinat sa realizeze fotografii ale misteriosului sef mafiot sicilian Giuseppe Genco Russo. Larrain pleaca in Sicilia unde, timp de trei luni fotografiaza tot ce intalneste: copii, cladiri, peisaje, inmormantari, festivitati. Deabia in ultimele zile ale sejurului sau reuseste sa castige incredererea lui Russo, care ii permite sa realizeze circa 70 cadre.


Dupa intoarcerea la Paris, cu peste 6.000 cadre realizate la Neapole, Calabria si Sicilia, succesul a fost rasunator! O noua stea aparuse pe frontispiciul fotografiei europene.


Giuseppe_Genco_Russo.jpg

Giuseppe Genco Russo


In perioada 1958 - 1959 primeste o bursa din partea British Council sa realizeze un album de fotografii despre Londra. Realizeaza imagini despre "ceata, singuratate, trotuare, parcuri, baruri, putere si bani", cum remarca directorul Fundatiei HCB, Agnes Sire. Fotografiile au zacut in arhivele Magnum pana in 1998, cand au fost publicate in albumul "London".


In 1960 devine membru Magnum Photo. Lucreaza doi ani la Paris si publica in Paris Match si Life.


Pleaca la Valparaiso, Chile, si lucreaza zece ani la un nou album.


In 1963 verniseaza prima sa expozitie de fotografie, la Santiago, pentru care tipareste si un album / catalog, ce cuprindea in folio 17 dintre fotografiile sale, pe care il intituleaza "El Rectangulo En La Mano".


In 1968 Editions Recontre (Lausanne) publica in seria de carti de calatorie cartea "Chile", ilustrata cu fotografii dintre care doar doua nu apartineau lui Larrain. Fotografiile selectate in aceasta lucrare erau insa ilustrative, de prezentare a locurilor si peisajelor, desi foarte bune, acestea nu arunca decat o palida lumina asupra laturii artistice a creatiei lui Larrain.


In 1968 Larrain abandoneaza ireversibil fotografia. Incearca din nou droguri (LSD), in cautarea "adevarului" si "iluminarii", participa la cateva sedinte de psihoterapie, dupa care se retrage intr-o regiune muntoasa din Chile (Arica, Ovale) si incepe sa practice yoga si alte terapii esoterice. In 1968 cunoaste pe Oscar Ichazo, un maestru spiritual, cu care practica yoga, kung fu si misticism, in numeroase sedinte si cu multi adepti. Se cearta cu maestul Oscar, este dat afara de la Scoala din Arica si se muta la Santiago, unde incepe sa picteze si sa scrie mici texte, majoritatea cu caracter mistic. Este total dezinteresat de fotografie; arhiva sa de imagini se afla intr-o neoranduiala totala. Solicita membrilor Magnum Photo sa distruga toate negativele si pozitivele sale. Nu acorda interviuri si este total retras din viata sociala.


Sergio_Larrain_7.jpg

Coperta albumului Valparaiso


Un al doilea album, "Valparaiso" vede lumina tiparului (pentru prima data si doar partial, apaaruse in revista Du Magazine). Inceput in 1957, impreuna cu Pablo Neruda, care asigura textul, proiectul "Valparaiso" consuma peste zece ani din viata lui Larrain. Albumul apare in forma finala abia in 1991 la Editura Zahan. Ca si in alte proiecte, aici apar copii vagabonzi, saloane de baruri, marinari, prostituate, strazi si scari, caini, etc.


In 1998 este publicat al treilea album al autorului, "London", cu fotografii realizate cu 30 ani mai inainte.


Sergio_Larrain_6.jpg

Coperta albumului London


In 1999 se verniseaza o expozitie retorspectiva la Institut Valencia d'Art Modern (IVAM), Spania.


Inceteaza din viata in 7 februarie 2012.


In 2013 este vernisata retrospectiva Sergio Larrain, in cadrul festivalului Rencontres d'Arles (iulie - septembrie 2013), impreuna cu un album de 400 pagini.

 


* * *

 


Sergio Larrain a fost, practic toata viata lui, in cautarea iluminarii spirituale si a cautat satori, in sensul filozofiei grecesti "cunoaste-te pe tine insuti". In prima parte a vietii sale, a incercat prin fotografie. In a doua parte, prin misticism. Cautarile sale de iluminare prin in fotografie au fost atat de intense si de profunde, incat a devenit rapid un fotograf stralucit.


Putin cunoscut publicului larg, fotografiile sale au fost foarte apreciate si eventual colectionate de alti fotografi celebrii: Martin Parr, Rene Burri, Edward Steichen si altii.


In fotografiile incluse in albumul El Rectangula en la Mano, Larrain realizaza imagini noaptea, cu strazi sordide, scari, marinari si prostituiate. Dar Larrain urca mai sus de Brassai, realizind cadraje impecabile, linii directoare, suprafete, etc., cu pavaje, borduri, santuri, trotuare, pereti, scari, balustrade, etc., care indreapta atentia privitorului nu totdeauna asupra personajului ce traverseaza cadrul. In cadrele realizate in Londra, ceata si smogul participa din plin la compozitie si simuleaza tridimensionalitate. Fotografiile sunt realizate, in majoritate, de la inaltimea ochilor. In schimb, in albumul Valparaiso, punctul de statie este mult mai variat, multe cadre fiind facute cu aparatul asezat direct pe caldaram, altele de pe acoperisuri.


Desi descoperit si lansat de H. Cartier-Bresson, pe care il venera, Sergio Larrain nu era de acord cu "momentul decisiv" si sustinea "O buna imagine este realizata intr-un moment de extax. Extazul apare dupa ce ne-am eliberat de conventii, obligatii sau competitie: a fi liber ca un copil care descopera realitatea." Larrain a izbucnit ca din neant, impletind romantismul sudamerican, cu serenitatea filozofiei orientale si realismul european. Retragerea sa din activitatea fotografica, lipsa acordarii de interviuri si lipsa origanizarii de expozitii de amploare au contribuit la crearea unei alure de romantic si, paradoxal, au intretinut si chiar crescut reputatia fotografului.


Fotografiile sale releva o realitate mai profunda, de asemenea stranie si nelinistitioare. Pentru o vreme, drumul sau spre cunoastere, a fost congruent cu fotografia. Cand a descoperit noi cai, noi directii, a abandonat fotografia si a mers pe alt drum.

 


Galeria de imagini ->

 


Saptesprezece decenii de fotografie...

 



© Marian Gadea
iulie, 2013
Foto-Magazin.ro

 

Bookmark and Share

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Rumoare la Canon 2 »
   de Dorian
   azi, la ora 09:34
Noutati de la
Olympus »

   de Avram
   acum 3 zile, la ora 19:39
Bancuri cu si
despre fotografi »

   de Avram
   acum 4 zile, la ora 18:21
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Dorian
   acum 6 zile, la ora 16:14
canon 7d mark ii »
   de leobv
   acum 10 zile, la ora 17:25

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127179 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate