Patrundem pe furis in lumea mustind de sensuri a celor patru anotimpuri romanesti. Pe furis, ca sa nu tulburam linistea Frumusetii, a acelor minuni care dureaza uneori doar o strafulgerare de secunda. Am incercat sa "furam" din fiecare anotimp tocmai acele clipe, transformate miraculos in eternitate. Pentru noi pot reprezenta doar niste perisaje minunate si atata tot; pentru oamenii satelor romanesti insa, ele sunt pline de semne, de povesti, trimit intotdeauna mai departe, in alt plan al existentei. Calendarul popular al sarbatorilor autohtone da seama despre un unviers coerent, aflat sub semnul fortelor supranaturale, divizat in anumite parti, marcate de granite precise.

Nimic, nici macar un detaliu, nu e intamplator; totul e semnificativ. Timpul nu sta, curge si curge, chiar si cand am vrea sa-l oprim… El nu e liniar, e ciclic; imbatraneste si se degradeaza, pentru ca in final sa renasca din el insusi. Anotimpurile spun istoria timpului.

Desigur, noua, oamenilor moderni, ne vine destul de greu sa intram cu adevarat in spiritul sarbatorilor populare ori sa adoptam o viziune de acest fel asupra naturii. Ne este insa desigur la indemana sa ne bucuram de spectacolul pe care aceasta ni-l ofera zi de zi, anotimp de anotimp.

Ca atare, am adunat la un loc imagini si amintiri din calatorii in care ne-am lasat ametiti de mirosul teilor ori al florilor de cires, in care am fost orbiti de lumina unui camp de floarea soarelui ori de rosul incandescent al intinderilor de mac, in care am fost surprinsi de innegurari subite, de furtuni parca de sfarsit de lume. Am asezat langa asemenea scene tablouri de iarna, din care rasar siluete de biserici maramuresene imbracate in cusme de nea, urme fantomatice de pasi, zambete si jocuri de copii, munti adumbriti de zapezi. Am adaugat si miile nuante ale culorilor toamnei, luminile de miere care se prefira uneori din necuprinsul cerului asupra caselor rasfirate printre dealuiri, liniile sumbre ale ogoarelor proaspat arate, stralucirea amiezilor dogoratoare de vara, tiuitul linistii din varf de munte, sopotul izvoarelor si vuietul marii. Am surprins lumini si umbre, ne-am lasat purificati de culori, am luat cu noi aburul diminetilor, zbuciumul apelor, neclintirea pietrelor cu forme bizare peste care atatea apusuri si rasarituri de soare s-au scurs… Uneori am avut curiozitatea de a privi toate acestea reflectate prin ochii oamenilor de prin partea locului. Toate s-au inchegat in final intr-un album despre Romania, despre acea Romanie tainica pe care trebuie s-o cauti cu mare atentie ca s-o gasesti.

Vom patrunde in lumea celor patru anotimpuri romanesti. Anotimpurile spun istoria timpului. Noi, oamenii din ziua de astazi, am uitat aceasta poveste; o mai putem intrezarii insa in mirabilele metamorfoze ale lumii noastre, de la un anotimp la altul.