Flash

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale

Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

O varza fotogenica

Scrieri despre fotografie: obsesii tematice, albume memorabile, eseuri.

In mana dreapta tin o varza, pe umar un aparat foto digital. E cald si perfect senin. Anul nici macar nu conteaza. E toamna. Adevarul e ca te bucuri pur si simplu sa fii pe lume intr-o astfel de dimineata perfecta. Nu ma doare nimic pe nicaieri, oamenii par veseli, iar pasarelele ciripesc din toti rarunchii. Sun la interfon pe strada Republicii 8 si patrund in studioul foto al lui Lehel, mai hotarat ca niciodata. Doar ca intru dintr-odata intr-un univers paralel, unde totul pare sa fie pe dos. Starea de bine de adineauri face brusc loc uneia de neliniste. Ma cuprinde o ameteala si o senzatie de anxietate ce escaladeaza progresiv spre un mic atac de panica. Inspir adinc si fac ochii roata.

o_varza_fotogenica.jpg

In primul rand, ceva nu e in regula cu lumina. Din plin soare, am aterizat intr-o penumbra asemanatoare celei de la gura unei pesteri; lumina e filtrata printr-un geam mat, obturat, fiindca peste el e coborat un fundal foto de culoare gri. Drept in mijlocul camerei, pe jos, troneaza un morman de hartii alaturi de un faras verde, intre doua softbox-uri mari. Langa soba stau claie peste gramada lemne diverse, butuci de prun si cartoane. De-a lungul peretelui sunt imprastiate vreo patru scaune din piele invelite in folii de protectie, destinate unor viitoare funduri de directori de intreprinderi mici si mijlocii, asteptind cuminti sa fie fotografiate pentru un catalog. Pe sofa nu ai loc sa arunci un ac - stau insirate, aparent fara vre-o logica, extrase de banca, bonuri fiscale, facturi si chitante. Pe cele doua mese invecinate, printre milioane de obiecte din familii din cele mai diferite, stau doua monitoare mari, bazaind sters. Langa scarpinatoarea de spate din bambus a tatalui lui Lehel, colecteaza praf vreo cinci obiective de Canon si un mic tigru rosu din plastic.Sta pe spate, cu labele erecte tintind spre tavanul aflat undeva la 3 metri si ceva. Pe peretele opus fotoliilor directoriale din piele de bovina sunt printuri mari pentru expozitia "This is not a Cat, it's a Legend".

Printre acele imagini, unele facute chiar cu zece ani in urma, ma aflu si eu, sotia, pruncii alaturi de prima noastra masina - o broscuta VW galbena, adorabila, de care o sa-mi fie dor tot restul vietii, ca de propria tinerete. Apoi vin vechile tablouri ale Crinei, un televizor stricat, o sumedenie de alte printuri de proba, niste xeroxuri cu fotografii de moda, cateva cutii goale de bere si o cusca in care un porumbel bolnav chiraie a moarte, rotind haotic, din cap, asemenea unui girofar stricat. Din mormanul de hartii fotografice, se iteste mutra hatra a lui Catalin Garantat 100% imbracat in scotian, amusinind un pahar de whisky. Celebra Sisi, o pisica din rasa Russian Blue, mi se incurca printre picioare, mieunind indelung. Lehel o cearta pe ungureste, apoi se intoarce pe mess, unde, in dulcele stil clasic, provesteste simultan cu vreo cateva fete, folosind tz in loc de t si k in loc de ca. E imbracat doar in chiloti si un tricou lalau. Azi pare vag plictisit. "Nu vrei gomboti cu prune?", ma intreaba. "Am facut aseara cincizeci. Cred ca numai Preda a mancat vreo cinspe." Ii raspund: "Nu, mersi. Am venit sa fotografiez varza asta." Fara vreo intrebare suplimentara si fara macar sa clipeasca a nedumerire, Lehel imi pune blitzul pe aparat, face setarile stiute, muta softbox-urile, aranjeaza luminile, trage doua probe, apoi imi pune aparatul in mana si se intoarce pe mess. Cred ca ar fi fost la fel de impasibil si daca, in loc de varza, aveam o iguana vie sau un creier uman intr-un borcan. Cum sta asa, intr-un cilindru alb din plastic mat si invaluita in lumina uniforma ce se intinde precum untul pe o felie de franzela proaspata dimineaza, varza mea pare destul de timida, insa vag fotogenica.

Deodata, starea de neliniste de acum zece minute se risipeste ca prin farmec si face loc unei binefacatoare stari de pace. Si asta pentru ca fotografia este, cred, printre multele altele, o poveste despre ordine. Mai ales intr-un studio unde, in ciuda dezordinii, ai controlul asupra subiectului, ai mereu impresia ca, fotografiind, contribui cu ceva la ordinea universala. Astfel de ganduri imi trec prin minte in timp ce intorc varza mea fotogenica pe toate fetele, cautind printre pliurile ei ceva ce nici macar nu cred ca exista. Noi doi impreuna, adica varza si cu mine, ne-am lansat intr-o mica aventura. E ca si cum ne-am fi imbarcat intr-un tren a carui destinatie nu o stie nimeni, nici macar nasul. Si nici macar nu conteaza, cata vreme in aer pluteste o stare generoasa de bine. Lehel se scarpina cu darzenie pe fesa dreapta in timp ce casca din toate incheieturile. Incolacita, Sisi doarme cu botul pe niste bonuri fiscale miscind ritmic labele dinapoi. Viseaza ca alearga.

Fotografiile de studio nu-mi plac, sunt prea reci. Varza mea creata e mult mai umana, deci merita o lumina ceva mai calda, cum ar fi pe masa din bucataria noastra. In drum spre casa, tin varza in mana dreapta si cuget ca Hamlet privind craniul lui Yorick: Oare as cumpara o carte avind titlul de "O varza fotogenica"? Ma tem ca nu prea, insa decid din mers ca, fie ce-o fi, asa o sa-i ramana numele.

Orice carte e un miraj. Cumva, pe cai nebanuite, se insinueaza in mintea oricarui autor ideea potrivit careia lumea nu e intreaga in absenta mesajului pe care acesta se pregatese sa-l transmita. Ca omenirea asteapta cu sufletul la gura acest mesaj, fara de care s-ar impotmoli pe parcurs. Stim cu totii ca nu e deloc asa. O carte e un simplu dar pe care autorul si-l face in primul rand siesi, asa cum bunica mea isi facea cadou in fiecare an, de Duminica Floriilor, un buchet mare de bujori. Mergea in gradina, tia florile folosind un cutit cu maner de ebonita, le punea intr-o vaza in mijlocul mesei si apoi se uita la ele. O chema Floarea si isi sarbatoarea astfel, de una singura, ziua numelui. Tot astfel am adunat si eu aici texte orfane, bantuind aiurea prin lume. Le-am strans laolalta asa cum se aduna pinguinii imperiali intr-un card compact pe Discovery si, creind un monolit, incearca sa reziste impreuna frigului pana ce va trece iarna. Orice carte e si ea o forma de rezistenta, dar nu impotriva frigului, ci impotriva uitarii. Reprezinta o mica garantie a memoriei, indiferent cat de putini cititori ar avea, fiind totodata semnul ducerii la bun sfarsit a unui lucru, oricat de nesemnificativ ar fi acesta. Doar ca atunci cand, scrise in momente difeite si in dispozitii afective diverse, avind o oarecare autonomie si originalitate lasate fiind de capul lor in libertate, asemenea texte disparate se regasesc intre doua coperte, devii constient ca ai idei mai putine si mai fixe decat ti-ar fi placut sa crezi. Iar cartea isi dezvaluie propriile limite in materie de exprimare, dind la iveala clisee de limbaj si obsesii literare ocultate.

Cartea aceasta e usor absurda. Cica e despre fotografie, dar nu are poze deloc. In mod normal, cartile de fotografie contin poze multei si au cuvinte putine. Te invita ca, privindu-le, sa incepi sa te inveselesti in propriile tale ganduri si texte, fire subtiri pe un cocon misterios. Cartea aceasta face drumul invers - iti povesteste pe alocuuri despre imagini sau locuri legate de fotografie, dar fara sa ti le arate. Te invita doar sa ti le imaginezi. Sa pui imagini in dreptul unor semne abstracte, negre, insirate pe o foaie de hartie. Fotografiile exista fizic pe undeva, dar cautarea lor e mai putin interesanta decat efortul de a ti le imagina. Imi place aceasta tensiune permanenta dintre cuvinte si imagini, o celebrez, o cultiv, din ea ma hranesc. Si fiindca ma identific cu ea atat de profund, cred ca merita pusa intr-o carte.

Cuvant - Imagine. In cartea Geneza, pe nepusa masa, Dumnezeu intra in scena, face primele gesturi si pune in abis ambele concepte: zice si face, rosteste ceva si cuvantul devine imagine. Se spune ca, la inceputul inceputului, Cel Fara De Inceput creeaza pur si simplu, din nimic, Cerul si Pamantul. Fara prea multe vorbe, fara previzualizari sau, intr-un cuvant, fara preaviz. Actiune pura, hotarare atotputernica, gest radical. Imediat dupa aceasta, rosteste ceva care noua, fotografilor, ar trebui sa ne placa foarte tare: "Sa fie lumina". La inceput este facerea, apoi vine rostirea, pentru ca abia al treilea gest sa fie pur vizual - Atoatestiutorul desparte lumina de intuneric, albul de negru.

Este interesant versetul 4 din Geneza 1 in traducerea aceasta, cu topica voit arhaizata a lui Valeriu Anania: "Si a vazut Dumnezeu lumina ca e frumoasa; si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric." Fotografia, asemeni unei flori, nu poate trai decat in aceasta parte luminoasa, a vazului, la fel cum fotosinteza e conditionata dew prezenta luminii. In afara ei, fotografia nici macar nu poate lua fiinta. Si totusi, se cladeste pe acest contrast shadouw / highlight, joc subtil de lumina si intuneric, intre care isi face loc o infinitate de griuri. Ce ar mai fi fost, oare, de povestit aici daca n-am fi avut parte de gestul radical al despartirii celor doua inca de la facerea lumii?

Aceasta "varza fotografica" a mea e o incercare de a-mi face ordine in ganduri, adunind intr-un manunchi texte risipite, pe care le-am impartit apoi, in trei categorii. Le voi descrie pe rand:

1. Episoadele au aparut pe Liternet prin grija lui Razvan Penescu, intre 2004 si 2012. Ele reprezinta rezultatul decantarii unor idei in compania unor prieteni impreuna cu care ne-am oprit asupra catorva obsesii legate de fotografie si nu numai. Acesti prieteni, desi, cel putin la nivel declarativ, spuneau ca nu stie sa scrie, au dovedit ca, de fapt, stiau prea bine. Episoadele acestea reprezinta prima decizie de a scrie periodic cate ceva despre fotografie si de a-mi provoca amicii sa mi se alature. Am inceput cu oameni de la care am invat multe si am terminat cu fosti studenti pe care i-am invatat, la randul meu, cate ceva. Inceputul a fost ezitant, insa episoadele s-au incalzit pe drum si au prins forma la care visasem. Toata povestea acestei serii pleaca de la aruncarea unei idei si a unei fotografii in arena, ambele menite sa starneasca o reactie. A fost un privilegiu sa ma prind in acest joc alaturi de oameni atat de diferiti ca formatie, varsta, respectiv stil de a gandi si a fotografia. Tuturor acestor prieteni le multumesc.

2. De-a lungul vremii mi-au trecut pe dinaintea ochilor zeci, poate sute de albume de fotografie. Cateva dintre ele, respectiv cativa autori m-au marcat in mod deosebit, asa ca le-am dedicat cate o scurta recenzie. Unele au aparut cu ani in urma in revista Photomagazine (ii multumesc pe aceasta cale redactorului-sef Harris Wallmen), iar altele au aparut pe site-ul badorgood.com, prin grija prietenilor mei editori, Gicu Serban si Cipri Ciocan.

3. Tot prin generozitatea celor doi amintiti mai sus a aparut si aceasta selectie de eseuri pe diverse teme care m-au pasionat la un moment dat pana-ntr-acolo incat a trebuit sa scap de ele punindu-le in cuvinte si imagini. Unele au fost reluate intr-o forma concentrata in rubrica de foto a revistei Esquire Romania prin grija Ancai Ciuciulin. Tutoror celor implicati in gazduirea acestor scriituri le multumesc frumos. Le multumesc totodata fratilor Anton si Dorian Horvath, al caror sprijin in efortul de revizuire a acestor texte mi-a fost de un real folos.

 

Cartea poate fi comandata on line la Diafragma 9.

 

© Voicu Bojan

noiembrie, 2012
Foto-Magazin.ro

 

O varza fotogenica, scrieri despre fotografie: obsesii tematice, albume memorabile, eseuri - Voicu Bojan
Editua Aqua Forte, 2012, Cluj-Napoca, ISBN 978-973-7758-64-4
Tel: 0264.433.263, 0744.524.855
comenzi@aquaforte.com

 

Bookmark and Share

Comentarii:

A. Pandele - 21 Nov 2012, ora 20:29
"Orice carte este o forma de rezistenta, dar nu impotriva frigului, ci impotriva uitarii." Foarte adevarat, subscriu 100%. Fraza a inspirat si alte ganduri: http://www.ap-arte.ro/ro/blog/noi/articol/pasaport-pentru-eternitate/130/6921.html#add_comment

radu merisescu - 25 Nov 2012, ora 18:17
foarte frumoasa descrierea atmosferei din studioul lui lehel [cu tot cu atitudinea gazdei lehel],perfect integrata in povestea imortalizarii verzei fotogenice si a titluirii [cuvant a la dorel gaina] cartii cu acelasi nume.sincere felicitari.

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Bancuri cu si
despre fotografi »

   de Nikon
   azi, la ora 12:40
Less is more »
   de gabib
   acum 2 zile, la ora 11:28
Rumoare la Canon »
   de Nikon
   acum 3 zile, la ora 10:04
Bancuri fara
fotografi »

   de Nikon
   acum 8 zile, la ora 19:35
Montura Fuji X »
   de Avram
   acum 10 zile, la ora 07:35

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 126969 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate