Prima pagina | Stiri | Despre fotografie | Dictionar foto | Flash | Foto pro | Foto tehnica | Foto tutorial | Fotolocatii | Fotomarket | Laboratoare | Resurse | Tips & Tricks

www.foto-magazin.ro
Realizat de fotografi, pentru fotografi.

 
  FAQFAQ  SearchCauta in Forum   MemberlistLista Membrilor   UsergroupsGrupuri de Utilizatori   RegisterInregistrare 
  ProfileProfil   Log in to check your private messagesMesaje Personale   Log inLog in 
Concurs pentru un loc la Scoala de Fotografie Freelancer

 
Post new topic   Reply to topic    www.foto-magazin.ro Forum Index -> Expozitii si concursuri
View previous topic :: View next topic  
Author Message
csr
Site Admin
Site Admin


Joined: 20 Feb 2004
Posts: 4232


PostPosted: Mar 13, 2010 7:51 pm    Post subject: Concurs pentru un loc la Scoala de Fotografie Freelancer Reply with quote

Scoala de Fotografie Freelancer si Foto-Magazin ofera o bursa pentru cursul de fotografie - clasa incepatori care se va desfasura in perioada 5 aprilie – 21 iunie. Detalii despre curs gasiti pe http://www.freelancer.ro

Regulament:

1. Bursa se va acorda in urma unui concus de eseuri, de maxim 1000 de cuvinte in care participantii vor trebui sa expuna relatia lor cu fotografia, aspiratiile lor legate de aceasta arta, planurile de viitor si argumentele pentru care se considera indreptatiti sa primeasca aceasta bursa.

2. Nu exista restrictii de inscriere la acest concurs. Fiind insa vorba despre un curs de incepatori, lipsa de experienta si de dotare fotografica va fi de data asta un argument in plus pentru castigarea bursei.

3. Participantii vor trimite la scoala@freelancer.ro un scurt CV, in care vor mentiona in ce stadiu se afla din punct de vedere fotografic si vor primi prin email confirmarea inscrierii in concurs. Eseurile vor fi postate exclusiv pe www.fotomagazin.ro in aceasta pagina.

4. Concursul se va desfasura in perioada 15-29 martie 2010. Castigatorul va fi anuntat in 31 martie pe www.foto-magazin.ro

5. La acordarea bursei juriul va tine seama de originalitatea mesajului, de intensitatea lui si de argumentele concrete mentionate de fiecare participant.

6. Juriul va fi format din :
- Marian Ilie – editor foto Evenimentul Zilei
- Dragos Cristescu - www.dragoscristescu.ro
- Cristi Preda – sef sectie foto Gazeta Sporturilor
- Calin-Stefan Ragalie – Foto Magazin
- Dan Besliu – fotograf, lector SFF

7. Castigatorul bursei va fi inscris din oficiu la clasa de incepatori a Scolii de Fotografie Freelancer care se va desfasura intre 5 aprilie si 21 iunie in Bucuresti. Bursa nu este transmisibila. Daca din motive obiective castigatorul nu va putea participa la curs el va pierde bursa iar juriul va face in timp util o noua deliberare si va alege alt castigator.


Last edited by csr on Mar 29, 2010 5:48 am; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message
csr
Site Admin
Site Admin


Joined: 20 Feb 2004
Posts: 4232


PostPosted: Mar 16, 2010 11:43 am    Post subject: Reply with quote

Pana in 29 martie, in acest topic sunt acceptate doar eseurile.
Dupa acea data, liber si la comentarii!


Last edited by csr on Mar 25, 2010 9:09 pm; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message
csr
Site Admin
Site Admin


Joined: 20 Feb 2004
Posts: 4232


PostPosted: Mar 23, 2010 6:12 pm    Post subject: Reply with quote

Membrii forumului pot posta direct eseurile lor.
Noii membrii sunt rugati insistent sa respecte prevederea din formularul de inscriere: "Pentru a grabi confirmarea inregistrarii dvs. va rugam ca in profilul dvs. in caseta Interese sa treceti, in limba romana, un domeniu fotografic care va place. Acest camp poate fi modificat ulterior de dvs."
Ignorarea acestei prevederi duce la amanarea aprobarii noilor membrii, care devin, uneori, paradoxal, foarte "vocali"...
Back to top
View user's profile Send private message
RandomEmotion
Newcomer


Joined: 25 Mar 2010
Posts: 1

Location: Bucuresti

PostPosted: Mar 25, 2010 8:04 pm    Post subject: Eseu Reply with quote

In speranta ca am inteles bine si nu ma fac de ras (nu am prea mare experienta cu forum-urile), "insir" mai jos eseul meu pentru concurs, acum ca am trecut de "hopul" confirmarii inscrierii:

Drăguţ. Chiar drăguţ. „Relaţie cu fotografia” vs. „de ce fotografie” sau alte expresii şi variaţiuni pe aceeaşi temă pe care le-am mai auzit cu toţii. În alte contexte, faptul c㠄originalitatea” este un factor important în alegerea eseurilor câştigătoare, m-ar fi făcut să râd. Nu vreau să ofensez pe nimeni prin asta, dar îmi pare că, de la un timp, originalitatea a ajuns în sine să fie un fel de clişeu. Dar acea anume formulare mă face să cred în originalitatea „aia”, care îşi propune să iasă din cercul vicios în care pare să fi ajuns. La drept vorbind, trebuie să recunosc, „originalitatea cu adevărat original㔠e tot ce m-ar putea „salva”, sau să zic clişeic „tot ce m-ar putea individualiza”. Pentru că la restul de criterii se califică mulţi. Nu sunt nici singura care nu are experienţă dar are bunavoinţă, nici singura care se mândreşte cu un aparat foto care abia se chinuie să se califice în limitele decenţei sau care îşi face „studio” cu un perte alb, o bucată de pânză şi o lampă de birou şi care se luptă cu legile fizicii înarmată cu un cerc de carton cu folie de aluminiu pe el.

„Relaţia mea” cu fotografia? Ca orice altă relaţie pasională. Pentru că este o relaţie. Pentru că este pasională. O iubesc. O urăsc. Mă iubesc. Mă urăsc. Ne iubesc. Ne urăsc. Îmi reproşez c-aş fi putut mai mult. Îmi reproşez uneori că poate n-am făcut suficient. Îi reproşez fotografiei că nu mi-a demonstrat că mă iubeşte, sau că n-a venit să mă apuce de gât şi să spun㠄Sunt aici pentru ca tu să mă împlineşti”. Fără experienţă în domeniu vorbind: nu aşa stau lucrurile, nu?

Mă port ca orice om tânăr şi idealist în orice relaţie. Sper. Investesc emoţii. Vreau dovezi. Creez scuze şi circumstanţe pentru a face relaţia să se întâmple. Îmi fac planuri şi îi vorbesc despre cum vom pleca împreună începând de la toamnă într-un lung concediu la UNArte, doar noi două.

Uitându-mă la voi – deja „căsătoriţi” cu fotografia în ceea ce mă priveşte – nu mă deranjez să mă întreb ce-aş putea să vă ofer ca argument mai departe de disperarea acelui om înc㠄necăsătorit”. Nu e bine. Ştergeţi asta. Încep să-mi fac reclamă. Şi nu voiam asta, filmul ăsta l-aţi văzut deja de prea multe ori.

Trecând peste reclamă, uite-mă pe mine, în mod just egoist încercând să-mi dau seama ce-ar face diferenţa dintre mine şi „ei”, pentru că mi se pare că la asta se reduce totul.

Nimic.

Asta e diferenţa.

Nimic.

Eu cred în nimicul absolut.

Cred că fotografia (mea) e nimic(ul absolut). E iubire pasională fără justificare şi atât.

Şi nu pot naşte justificare din iubire pasională! Ce-aş putea încerca să justific sau să descriu, ceva ca nu se poate justifica sau descrie?

Că dacă voi o puteţi justifica sau descrie cu adevărat, eu mă las de tentative.

Drăguţ. Chiar drăguţ. „Relaţie cu fotograifa”? Da, a naibii relaţie, din păcate Eu şi Fotografia chiar avem o relaţie în sensul propriu al cuvântului ...
_________________
20 year-old wannabe photographer.
Back to top
View user's profile Send private message
cnv
Newcomer


Joined: 26 Mar 2010
Posts: 2

Location: Bucuresti

PostPosted: Mar 27, 2010 10:46 pm    Post subject: Reply with quote

Iti poti schimba familia, prietenii, patria, iti poti schimba stilul de viata, modul de a gandi, iti poti schimba religia sau, fara intentia de a intra in dispute, chiar “dumnezeul”, dar nu iti poti schimba pasiunea, iar cea mai mare pasiune a mea (nu, nu ati ghicit) nu e fotografia ci filmele, si in mod oarecum ilogic-logic urmeaza fotografia, care intr-un fel sau altul datorita ei filmele exista, spre disperarea unor apropiati care ii dau dreptate lui Truffaut: „film lovers are sick people”.

Relatia cu fotografia se afla la nivel de amator in ceea ce ma priveste ca autor, autor ce poate ingheta pentru totdeauna anumite clipe ale vietii prin prisma obiectivului sau, si undeva mai sus ca observator, prea mult spus critic, ce isi scalda privirea pe operele altora cautand cele o mie de cuvinte ce stau ascunse in fotografie. As putea spune ca sunt mai degraba un pozar, o persoana care foloseste aparatul de fotografiat pentru a surprinde cele mai frumoase momente in poze pentru a-si reaminti de acele clipe frumoase ulterior, si nu un fotograf, un specialist in tehnica fotografica, un om care experimenteaza, un creator, un artist. Mai nou, de vreo cateva zile, sunt un bucuros posesor (ce a trecut, fara regret, de la un aparat micut si compact la o alta dragoste, mai frumoasa, mai mare, altfel) de DSLR. „Te indragostesti de cineva atunci cand descoperi deodata ceea ce iubirea anterioara nu ti-a oferit”, spunea John Fowles in „Turnul de abanos”. Se potriveste perfect acest citat pentru a intelege ce simt si care e diferenta dintre un aparat foto compact si un aparat foto DSLR.

Daca omul nu isi poate schimba pasiunea atunci cu siguranta pasiunea poate schimba omul. Ce poti sa aspiri de la pasiuni precum muzica, dans, pictura, cinema sau literatura daca nu progres, educatie, dezvoltare personala? Fotografia nu e decat un alt pas spre aceasta dorinta, spre acest scop al pasiunii, de a fi mai bun, de a progresa, de a fi altfel, dar in special, de a fi OM.

Avand in vedere ca am inceput, de mai bine de o luna, doua cursuri de regie film pentru a-mi largi orizonturile si pentru a patrunde mai adanc in cultura cinematografica, acest curs de fotografie, fara a starni orgolii nejustificate intre cineasti si fotografi, nu poate fi decat un supliment, sau mai bine spus un ajutor bine venit pentru a intelege si pentru a aprecia si mai mult aceste doua arte. Iar dupa acestea voi merge mai departe, caci oamenii trebuie sa-si urmeze visul. Conditia e ca visul sa le apartina, sa fie al lor in totalitate, apoi sa se trezeasca, sa se ridice din pat si sa-l urmeze. Visul meu e cinematografia, mai exact regia, sau si mai exact: regizor, chiar daca nu se va adauga dupa aceasta titulatura: „savant de renume mondial”. Ma consider un bun observator, una din principalele calitati pe care trebuie sa le aiba un fotograf, iubesc oamenii, nu fizic ci pentru misterul si personalitatea pe care o ascund, iar daca un aparat de fotografiat sau un aparat de filmat poate pune pe banda de film aceasta stare de mister, atunci asta vreau sa fac: sa reusesc sa pun pe pelicula acel om asa cum e el.

Ma simt indreptatit sa primesc aceasta bursa in conditiile in care nu exista alti aplicanti mai indreptatiti decat mine. Atat. Si cand te gandesti ca o simpla fotografie „are” mai multe cuvinte decat acest eseu.
Back to top
View user's profile Send private message
csr
Site Admin
Site Admin


Joined: 20 Feb 2004
Posts: 4232


PostPosted: Mar 29, 2010 5:48 am    Post subject: Reply with quote

Asta seara, la ora 24 se incheie perioada de postare a eseurilor!
Back to top
View user's profile Send private message
Angel_a
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 2


PostPosted: Mar 29, 2010 11:24 am    Post subject: Eseu despre fotografie Reply with quote

Eseu despre fotografie… sau cum sa privesti un vis in ochi

Florii, 16:53, laptopul, cactusul care tocmai a inflorit aseara si o pagina goala. O pagina goala in care trebuie sa vorbesc despre un vis, convingator si argumentat astfel incat sa pot determina un cititor sa priveasca visul in ochi, asa cum o fac eu. De cand? Nu-mi amintesc cand a inceput, nu stiu nici cand a crescut, stiu doar ce este azi. O eliberare de cotidian, o transpunere subiectiva a realitatii, o captura pe senzorul optic, un joc de culori si emotii, un click facut la intamplare. Si poate fi mai mult de atat. Stiu asta si vreau sansa de a afla.

O gura de oxigen intr-un oras poluat de artificialitate as spune ca este visul meu daca as fi ecologista. Rutina, oamenii grabiti sa ajunga in cutia lor de beton in fata unui ecran de computer si sa se joace de-a corporatiile, claxoanele disperate in intersectii prafuite de co2, fetele incruntate dimineata, care seara se intorc obosite spre alte cutii de beton. Cam asa arata artificialitatea. Visul meu este oxigenul care te face sa vezi miscarea lina din agitatia lor zilnica, muzica armonioasa din sunetul tipator al claxoanelor, relaxarea dintr-o seara urbana… te face sa vezi dincolo de ceea ce a devenit atat de comun, de obisnuit.

Transpunerea subiectiva este lumea pe care eu o vad si care este, poate, mult diferita de a ta sau chiar la fel ca a ta. Lumea vazuta de mine ar putea sa-ti placa sau sa te socheze. Ai putea sa simti miscari in aer, sa vezi unde in lumina sau sa percepi senzatii in jurul tau care ti-au scapat. Ai putea sa exclami bucurie, uimire sau tristete.

Optica este stiinta din spatele acestui vis. Chimia, fizica, tehnologia redau in forma palpabila fiecare bucata de vis pe care vreau sa o impart cu tine. Vreau sa pot cunoaste toate aceste detalii tehnice care pot imprima realitatea perceputa de mine in fata ochilor tai.

Gresit ar fi sa afirm ca optica nu merge mana in mana cu emotiile si culorile. Un om de stiinta m-ar contrazice. Dar eu nu sunt om de stiinta. Si probabil nici tu din moment ce inca mai citesti. Visul meu cauta emotiile si culoarea din realitatea de langa tine. Visul meu traieste din asta, pentru ca cele mai neinsemnate obiecte si actiuni ascund o emotie sau o culoare.

Rata iesita din cadru, copac supraexpus, cladiri neclare… asa se intampla cand butonul este apasat fara a avea in spate matematica optica adecvata sau cand iti scapa intr-o fractiune de secunda fluiditatea compozitiei, desi ai vazut-o atat de clar si i-ai perceput mesajul atat de intens! Inca nu pot afirma ca am depasit aceste obstacole. Inca mai fac 20 de capturi ale aceluiasi subiect, pentru ca in final una sa fie ceea ce am cautat si ceea ce am vrut sa-ti arat.

Amator. Asa pot descrie stadiul in care ma aflu. Insa pot si vreau mai mult de atat. Pot sa invat ceea ce-mi lipseste pentru a trece de etapa de incepator. Pot sa dedic timp pentru a invata. Pot sa calatoresc pentru a practica si experimenta. Vreau sa poti vedea ceea ce vad eu prin obiectiv. Vreau sa-ti pot arata locuri pe care nu le-ai vazut. Vreau sa poti descoperi furnicaturile pe sira spinarii pe care ti le pot trezi un cadru aparent banal. Vreau sa simti uimirea indusa de viteza miscarile sau de statornicia lor. Vreau sa vezi dansul imaginilor in lumina. Vreau sa atingi fiecare emotie pe care n-o credeai palpabila.

Foarte multe detalii tehnice care inca nu-mi sunt uzuale as vrea sa-mi devina instinct. Experienta celor priceputi as vrea sa-mi fie ghid. Un prieten imi spunea azi ca acela ce urmeaza visul meu poate: fie doar sa vrea sa surprinda ceea ce-i iese in cale si ce vede ochiul obisnuit, fie sa caute esenta lucrurilor si misterul si ca transformarea in cel care cauta esenta o fac atat tehnica cat si talentul si priceperea sa.

Iar talentul nu pot spune ca-mi lipseste. Am nevoie de cunostinte care sa-mi dezvolte priceperea. Nici pasiunea si entuziasmul pentru a urma acest vis nu-mi lipsesc. Am nevoie de sansa de a deveni din incepator o persoana experimentata in aceasta arta.

Acesta este visul meu! Daca inca mai ai dubii si nu sti despre ce vorbesc, alatura fiecare litera de inceput de paragraf si te vei convinge ca despre asta ti-am vorbit: fotografia.
Back to top
View user's profile Send private message
moni.branescu
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 1

Location: Bucharest

PostPosted: Mar 29, 2010 1:20 pm    Post subject: Jonglând trăirea prin imagini Reply with quote

Îmi place să mă exprim vizual, să folosesc condeiul mimic pentru a transmite emoţii, trăiri, frumuseţe. Şi cum aş putea descrie mai bine sentimentul de iubire decât printr-un gest simplu, stocat în filmul amintirilor?Cum aş putea descrie norii, cerul, un aer simplu sau boem de locuri, oameni,de natură, decât printr-o imagine? Sunt omul imaginilor scrise, sunt ca un pai care soarbe până la ultima picătură din frumuseţea lumii înconjurătoare şi o transpune în pixeli de cuvinte, sunt propriul aparat de fotografiat idei, care stochează imagini în albumul memoriei mele.
Nu am un aparat foto performant, dar cel pe care-l deţin este atât de bun căci imortalizează frânturi de existenţă, căci prin fiecare imagine developată mă face să retrăiesc şi să păstrez aroma autentică a momentului.
Cât despre relaţia mea cu fotografia, sunt ca un jongleur la început de drum, căruia nu-i este teamă să facă jonglerii tot mai complexe cu bucăţi rupte din existenţa fiecăruia, un jongleur profesionist în a crea imagini din cuvinte, un debutant în a crea trăirea prin imagini.
Am pasiune şi dorinţă de a învăţa, nu vreau această bursă ca pe un trofeu bifat în palmaresul existenţei mele, nu vreau “să experimentez” un rol de fotograf, vreau să învăţ să redau trăirea în imagine.
Nu ştiu dacă sunt mai îndreptăţită ca ceilalţi să trăiesc acestă experienţă, pentru că nu le-am cunoscut vreodată pasiunea pentru arta fotografică, eu ştiu un lucru sigur, că pot să fiu un altfel de obiectiv...
Back to top
View user's profile Send private message Visit poster's website
ailuruss
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 1

Location: Tg.Mures

PostPosted: Mar 29, 2010 2:04 pm    Post subject: Eseu fotografie Reply with quote

Trăim într-o lume în care agitaţia, ritmul alert, avalanşele de experienţe noi şi setea de mişcare au ajuns la superlativul normal. Timpul trece pe lângă noi, precum o cascadă supărată şi am ajuns să ne hrănim cu amintiri. Aici poate interveni fotografia, o artă, care, în opinia mea, oferă lumii materializarea unor amintiri, conturul unor clipe.
Abundenţa de fotografii îşi face simţită prezenţa zilnic. Suntem inundaţi cu fotografii de război, foamete, calamităţi naturale, ale unor oameni renumiţi, ale unor bunuri ce suntem îndemnaţi să le cumpărăm, ale unor modele frumoase, ale unor peisaje deosebite, ale unor momente importante în istorie sau pur şi simplu momente importante doar pentru noi. Câţi dintre noi nu avem albume cu sute de fotografii din copilărie sau cu persoane dragi? Fotografiile ne aduc aproape locuri îndepartate, reînvie momente şi ne oferă plăcerea artei, potolind setea pentru frumos.
Primul contact cu această artă, l-am avut pe la vârsta de 10 ani. Descoperisem un aparat, vechi, pe film. Îmi placea în mod deosebit click-ul pe care îl auzeam după fiecare apăsare a butonului, la fel şi rotiţa care trăgea filmul. Evident, la început, numai artă nu făceam. Era o joacă: cadre neclare, subexpuse, supraexupse, încadrări aiurea, uneori şi degete prin cadru. În continuare îmi plăcea.
La 13 ani am aflat că se făceau înscrieri pentru un curs: ”Fascinanta lume a fotografiei”, la ”Clubul Copiilor” , din oraşul natal. M-am trecut pe listă, fără să mă gândesc de două ori. Cel mai frumos moment a fost, când într-o cameră obscură destul de sărăcăcioasă, am reuşit să developez primul film alb-negru, iar apoi prima poză de pe acest film. Cucerisem lumea.
Timpul a trecut, pretenţiile s-au schimbat şi am făcut cunoştiinţă cu tehnologia. Internetul şi aparatul digital au ajuns să-mi fie prieteni buni. M-am orientat după propriul gust, după ce vedeam în cărţi sau site-uri de specialitate şi m-am jucat şi mă joc în continuare.
Consider că pentru a avea nişte fotografii reuşite, este nevoie de multă răbdare ca să-ţi cunoşti în amănunt propriul aparat, multă imaginaţie, un strop de talent şi un altul de pasiune. Ramura care cred că mi s-ar potrivi cel mai bine este cea a fotojurnalismului. Curiozitatea mea caracteristică, spontaneitatea şi aerul liber nu m-ar putea vreodată închide într-un studio. Îi admir pe cei ce reuşesc, dar pentru mine instantaneele care reflectă realitatea aşa cum o simţim zilnic, îmi oferă adevărata provocare.
Cu toate că oferta dumneavoastră este un curs pentru începători, îmi place să cred că pentru mine ar reprezenta o oarecare tranziţie spre maturitate şi de ce nu, chiar profesionalism. Sunt dornică să învăţ, să exersez şi să primesc critici la adresa lucrărilor mele. Până în momentul de faţă, acest lucru mi-a lipsit cu desăvârşire şi anume: ochiul critic al unor profesionalişti. La fel cum se spune că: ”Omul din greşeli învaţă”, îmi doresc şi eu să ajung să-mi recunosc ”greşelile” şi să învăţ din ele, ca să realizez fotografii mai bune, pentru că întotdeauna este loc de mai bine.
Sunt dispusă să-mi dedic timpul în totalitate acestui proiect, am capacităţile intelectuale pentru a fi un elev foarte bun, am ochiul format pentru momentele ce merită a fi surprinse în fotografii, îmi lipseşte doar ”şlefuirea”, ”modelarea”.
Sunt încrezătoare în forţele proprii, la fel şi în dumneavoastră pentru a lua decizia potrivită.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat.



Cu stimă,
Silvia Ghimbaş
Back to top
View user's profile Send private message Visit poster's website
Teodora Georgescu
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 1


PostPosted: Mar 29, 2010 2:19 pm    Post subject: Reply with quote

Relatia mea cu fotografia


Un petic de hartie fotografica? O amintire dintr-o vacanta demult uitata? Numai un neinitiat care nu poate ridica fotografia la rang de arta poate gandi astfel.
O fotografie reprezinta cu mult mai mult: o interfata intre emotia fotografului si realitate, un suflet pereche transfigurat prin creativitatea si imaginatia artistica a sensibilitatii creatorului, dar totodata un refugiu din cotidian intr-un mediu liber in care te poti exprima si exterioriza dupa propriile tale vibratii. Mai mult, este un act de creatie unic, extrem de subiectiv, deoarece este filtrat si studiat in mod diferit de fiecare creator.
Desi nu indelungata, relatia mea cu fotografia a fost profunda inca de la inceput si in timp a devenit foarte trainica. Franturi de cadre, alb-negru sau color, portrete sau natura, macro, landscapes sau cityscapes, fiecare m-a fascinat prin detalii, umbre si linii, diagonale si verticale, insuflandu-mi o alta perspectiva asupra mediului inconjurator. Recent, pentru a-mi stimula imaginatia si a nu pierde nimic din frumusetea fiecarui subiect contemplat, am primit in dar un aparat foto performant (Nikon D3000), deoarece i-am convins pe cei din jur ca pasiunea pentru fotografie nu este temporara.
Fotografia face parte indisolubila din viata mea si am multe aspiratii legate de acest domeniu: sa devin un profesionist in aceasta arta invatand de la profesionisti, sa particip la concursuri nationale si internationale, apoi sa urmez o cariera in acest sens care sa-mi aduca satisfactii materiale si mai ales spirituale.
In prezent, imi doresc foarte mult sa studiez arta fotografica in cele mai mici detalii, sa ma remarc prin calitatea creatiilor mele, aprofundand cunostintele de baza si dezvoltandu-mi o cultura fotografica care sa ma propulseze in randul creatorilor de frumos.
Consider ca orice fotografie are viata, intrucat ea lasa o impresie, capteaza atentia, starneste interesul sau emotia, indemnandu-ne sa ii descifram mesajul. Cu cat impactul unei fotografii este mai mare, cu atat reactia privitorului este mai puternica si vizibila in atitudinea sa, acesta exteriorizandu-si bucuria sau tristetea, compasiunea sau furia, amuzamentul sau indiferenta. Orice fotografie de exceptie inspira o scena dintr-o poveste, invitandu-l pe privitor sa faca alte conexiuni pentru a descifra misterul din spatele elementelor prezentate retinand esentialul si inlaturand aspectele nesemnificative. Alteori, o fotografie e doar o frantura dintr-un album, ca piesele dintr-un puzzle asteptand sa fie imbinate pentru a spune o intreaga poveste.
In fond, fiecare fotografie transmite un mesaj care redat prin intermediul simbolurilor distincte il ajuta pe privitor sa-l identifice si sa-l inteleaga. Cu atat va fi mai mare valoarea unei fotografii in timp, cu atat mesajul ei va ramane intiparit in mintea si inima privitorilor.
Sunt constienta ca in aceasta competitie sunt multi tineri talentati care-si doresc cu aceeasi ardoare sa obtina aceasta bursa pentru a-si implini un vis. Si totusi, capacitatea de a selecta aspectele cele mai semnificative intr-un anumit moment conteaza la fel de mult ca si talentul. Un bun fotograf trebuie sa fie capabil sa abordeze o diversitate de subiecte deoarece viata insasi este foarte complexa: cata sensibilitate iti trebuie ca sa surprinzi frumusetea unui rasarit de soare, cata daruire si compasiune pentru a reda grozavia unei scene de razboi ?
Puneti-i la dispozitie artistului instrumentele de care are nevoie si o va face fara sa sovaie.


Georgescu Teodora
Back to top
View user's profile Send private message
antonia_b
Newcomer


Joined: 28 Mar 2010
Posts: 1

Location: Bucuresti

PostPosted: Mar 29, 2010 2:37 pm    Post subject: ************************* Reply with quote

****************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************

Last edited by antonia_b on Aug 24, 2012 9:30 am; edited 2 times in total
Back to top
View user's profile Send private message Yahoo Messenger
sonia_gabor
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 2

Location: bucuresti

PostPosted: Mar 29, 2010 3:27 pm    Post subject: Eseu concurs Reply with quote

Imaginea unei stanci golase oglindita in apa limpede a unui izvoras; o raza de soare care dezmiarda animalele ce dorm lenese in iarba; un fluture delicat care uimeste o lume intreaga cu coloritul aripilor sale; o omida ce se lungeste de-a latul unei frunze de stejar sau o gararita care se plimba delicat de-a lungul unui fir taios de iarba. Pe scurt, frumusetea naturii care ne inconjoara. Intr-un cuvant: perfectiune. Natura este singurul element perfect din aceast haos numit viata. Iar omul, indolent si inconstient, distruge aceasta frumusete prin dorinta sa de a se extinde, de a "cuceri" cat mai mult din planeta ce a fost odata verde. A fost odata pentru ca in zilele noastre, zgarie norii de sticla, mallurile si cladirile de birouri au luat locul padurilor, a campiilor candva pline de flori salbatice...
Ce legatura au toate acestea cu fotografia? Ei bine, fotografiile sunt singurele care pot pot pastra imaginea nepatata a naturii, amintirea unui zambet de copil, sau pe cea a privirii calde, dar pline de inteles a unui om incaruntit de vreme. Altfel spus, ele redau ceea ce noi cu greu putem exprima in cuvinte.
Am inceput sa vorbesc despre natura pentru ca ea m-a ajutat sa descopar pasiunea pentru arta fotografiei. Cand m-am alaturat unei organizatii ecologice din orasul meu pot spune ca am descoperit frumusetea acestei arte. In timpul drumetiilor facute prin muntii Bihorului, am vazut cat de multe poate face un aparat foto. Eram uimita sa vad ca pot face chiar eu poze ce se asemanau macar putin celor din revistele de specialitate, chiar daca nu le faceam cu un aparat profesional. Ma straduiam foarte mult si pozam fiecare floare, fiecare fluture, dorindu-mi sa capturez fiecare colt de natura si sa-l duc acasa, sa il am mereu cu mine, chiar si sub forma digitala. Recunosc, majoritatea pozelor erau banale, insa eram fericita consolandu-ma cu gandul ca exersand voi invata sa le fac mai frumoase. Totodata, ori de cate ori aveam ocazia incercam sa fur cateva trucuri de la prietenii mei care aveau deja un curs foto la activ. Asadar, fotografia a devenit cu usurinta o parte importanta din viata mea!
Cand am primit in dar de ziua mea un aparat de fotografiat, sa spun ca ma simteam in al noualea cer nu ar defini intensitatea bucuriei pe care o aveam eu in suflet. In sfarsit aveam si eu acel ceva care imi lipsea ca sa capturez perfectiunea. Zile intregi am inceput sa fotografiez orice obiect din casa. Vroiam sa ii descopar functiile insa eram prea nerabdatoare ca sa citesc manualul de instructiuni. Imi era totodata frica sa il scot "in lume", il tineam in mana la fel cum tine un bijutier cea mai valoroasa si mai migalos lucrata bijuterie a sa. Incet-incet m-am invatat cu el, mi-am dat seama ce echipa buna facem impreuna, asa ca am inceput sa il port cu mine aproape peste tot. Am inceput sa imi doresc sa fac poze care sa uimeasca, si ambitia de a o face ma tinea in acelasi loc ore in sir. Cum puteam eu sa plec de langa o floare a soarelui care radea spre cerul senin in timp ce o albina robotea, strangandu-i polenul, fara sa incerc sa capturez aceasta imagine dintr-un unghi perfect?
Cand am ajuns sa fiu studenta la facultatea la care am visat tot liceul sa ajung, nici nu ma gandeam ca aceasta mi-ar putea oferi ocazia de a transforma acest hobby al meu in ceva mai mult cum ar fi...un job permanent! Odata cu inceperea cursului de publicitate am descoperit un job pe care, desi il vedeam zilnic sub ochii mei in orice colt de strada, nu l-am luat niciodata in considerare . Vorbesc aici despre fotografia publicitara. Ideea mi-a suras inca de la primul curs de publicitate. Am inceput sa inteleg mai bine fotografia, daca pot spune asa. Incerc mereu sa merg mai departe de imaginea in sine, sa deduc povestea pe care o transmite. De aceea sunt hotarata sa investesc in fotografie. Pana la urma este adevarat ce se spune: ceea ce cauti este chiar sub ochii tai!
Am vazut atatea si atatea print-uri cu imagini remarcabile si mi-am dat seama imediat ca asta imi doresc sa fac!E adevarat, am vazut si o gramada de reclame mai putin bune, dar pe care eu le consider, totusi, un exemplu...de" asa nu!".
Sa fructific pasiunea mea pentru fotografie, sa ma perfectionez pentru a-mi putea vedea si eu, candva, pozele pe un panou publicitar care sa aduca cel putin un zambet pe chipurile oamenilor care le admira! Acesta e visul meu! Pentru mine e important sa am o slujba care imi place, pentru ca atunci ma dedic proiectelor mele 100%. Si ce mi-ar putea placea mai mult ca fotografia?
Vreau sa impartasesc lumii intregi frumusetea lumii care ne inconjoara, sa ii fac pe toti partasi la descoperirea ei!
(Sonia Gabor)
Back to top
View user's profile Send private message
stanculetc
Newcomer


Joined: 28 Mar 2010
Posts: 1

Location: Bucuresti

PostPosted: Mar 29, 2010 6:34 pm    Post subject: Eseu Reply with quote

Inceputul este cel mai greu...chiar si pentru o mare pasiune...si cel mai usor este sa inveti de la cei mai buni. Nu spun asta din auzite, ci din experienta. De aceea imi este greu sa scriu si acest eseu, pentru ca imi doresc foarte mult sa obtin aceasta bursa si orice as scrie nu mi se pare perfect. Ce poate fi mai apreciat, caracterul convingator, caracterul artistic al eseului, coerenta in exprimare...

1000 de cuvinte, nenumarate ganduri si idei, prea multe momente frumoase care trebuiesc salvate.

Cum vad eu lumea din punct de vedere fotografic? E ciudat sa traiesti o pasiune la extrem, stai in pat si te uiti la televizor, te gandesti unde sa mai faci o poza, cum sa iti imbunatatesti tehnica, te plimbi pe strada, vezi o poza, esti la un meci si vezi cum jucatorul isi da silinta la fel de mult cum ti-o dai si tu pentru a face fotografia perfecta. Lista poate sa continue la nesfarsit.

Pentru mine aceasta pasiune a inceput cand am luat in mana prima oara un aparat foto si am inceput sa fac poze. Desigur, la inceput nu ma gandeam la ce imi poate aduce fotografia, imi placea simplul fapt ca poti sa imortalizezi orice intr-o fotografie. In prezent nu sunt mai departe de acest inceput, doar ca pasiunea pentru fotografie m-a facut sa imi dau seama ca pot imbina cele mai mari iubiri ale mele: sportul si fotografia. Dupa practicarea sportului de performanta, volei, timp de 12 ani, pierderea contactului cu acesta m-a facut sa ma indrept catre fotografie. Si apoi mi-am dat seama ca pot sa le imbin perfect, acesta fiind planul meu de viitor si nu numai.

Imi doresc aceasta bursa pentru ca stiu ca pot sa ating perfectiunea in domeniul in care imi doresc. Deocamdata nu cunosc prea multe detalii tehnice despre aceasta arta si desi stau si citesc foarte multe articole despre fotografie imi dau seama ca le citesc degeaba atata timp cat nu am aparatura necesara. Teoria fara practica este ca o fotografie care nu spune o poveste.
Back to top
View user's profile Send private message
MariusB
Newcomer


Joined: 27 Mar 2010
Posts: 1


PostPosted: Mar 29, 2010 6:37 pm    Post subject: Eseu: Viață pe Hârtie Reply with quote

Viață pe Hârtie

Interesul meu pentru fotografie s-a născut (și a crescut și tot crește mereu) într-una din serile petrecute la bunicii mei, in județul Suceava, în satul Osoi din comuna Vulturești. Acolo, zilele caniculare se sfârșeau cu un amurg răcoros care ne prindea, pe mine și pe bunicul meu, pe banca din ogradă, ascultând și istorisind întâmplări din zecile de ani din viața bunicului, dar și din năzbâtiile celor unsprezece ani ai mei.
Era sfarșitul lui August sau începutul lui Septembrie. Nu mai știu sigur, dar îmi amintesc că bunicul a fost tăcut în toată ziua aceea. Seara, când ne-am așezat pe banca din ogradă, privirea lui era parcă pierdută. Nu era trist, ba chiar se putea citi o împăcare pe chipul lui, cum îl vedeam după ce termina cu bine vreo treabă. Mi-a povestit in seara aceea despre întamplările prin care a trecut în cel de-al doilea razboi mondial pentru că auzise la radio că tocmai se împliniseră cincizeci și cinci de ani de la armistițiul din 23 August…Fiecare peripeție povestită de el în acea seară suna ca un basm pentru mine, pentru ca nu îl credeam în stare de așa ceva pe bătrânul meu bunic. “Off… nepoate-nepoate… Îmi pare rău că nu am avut și eu un aparat de fotografiat, cum aveau ofițerii nemți! Parcă le văd și acuma cum erau, mari și negre, cu un fel de burdufuri ca de acordeon, și tot învârteau la ele făcând poze mereu… Acuma ți-aș fi putut arăta și ție ceea ce am vazut eu, avioanele căzute, exploziile…” tot repeta bunicul, privind în zare, ca și cum ar fi retrăit acele momente.
Apoi mi-a vorbit despre fotografie din punctul lui de vedere (inocent, cum îmi dau seama acum) numind-o “viață pe hârtie”. Așa a sintetizat el, vorbind greoi, combinația dintre amintire, lumină, o clipă de viață și un sentiment.
Această amintire am povestit-o întregii familii, săptămâna trecută, la parastasul de 7 ani al bunicului meu.
Și tot această amintire m-a făcut, astăzi, să caut undeva niște cursuri de fotografie pentru că am avut o revelație interioara în legătură cu acest cumul de obiect informațional și art㠖 numit fotografie. Mi-am propus să port un aparat foto la mine de acum înainte, pentru a stoca fiecare moment important și fiecare impuls de creativitate din viitoarea mea viață. Astfel ca, peste cine știe câți ani, să pot nu numai afirma, dar și arăta concret, că am avut o viață plină de clipe memorabile și amintiri. Cum ar zice bunicul meu: Viață pus㠓pe hârtie”… Pe cine ar interesa ? Pe tinerii ce ne vor urma, cred și sper. Pentru că toate faptele noastre compun ceva, o particică din istoria locului unde muncim, din istoria orașului nostru, din istoria țării, de fapt. Și cu cât avem mai multe mărturii precise și sigure din trecut, cu atât mai bine ne putem face viitorul.
Bineînțeles, visul meu zboară mai departe decât atât. O carieră de fotoreporter m-a fascinat mereu, de fiecare dată când vedeam prin reviste, prin gazete sau pe internet, fotografii extraordinare din cele mai neașteptate locuri, redând cele mai grozave întâmplări “pe viu”.
Un lucru e sigur: vreau să cunosc cât mai mult posibil tainele artei fotografice și de aceea găsesc acest curs ca fiind o soluția ideală, iar șansa de a participa la el ca bursier ar fi pentru mine un vis împlinit.

Cu respect, Buraga Nicolae Marius


Last edited by MariusB on Mar 29, 2010 7:01 pm; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message
viseinmiideparti
Newcomer


Joined: 28 Mar 2010
Posts: 1

Location: Piatra Neamt, Romania

PostPosted: Mar 29, 2010 6:52 pm    Post subject: Eu si fotografia Reply with quote

Ce este fotografia ? O modalitate de exprimare; o ramură vastă a artei; un limbaj codat; o imagine ce exprimă o mie de cuvinte.
Ce este pentru mine fotografia ? Artă accesibilă, putând fi creată cu ajutorul câtorva idei, sentimente și nu în ultimul rând, "skills”. Mijlocul meu preferat de exprimare.
Cum folosesc eu acest mijloc ? Cât de bine pot. De fiecare dată când simt că am foarte multă inspirație, pornesc cu aparatul pe umăr în căutare de ținte noi ce așteaptă să fie imortalizate. M-am obișnuit vara să fugăresc apusuri. Constant să alerg după acea lumină caldă, perfectă, cu ajutorul căreia mie îmi reușesc acele poze de vis, care, fără ajutorul fotografiei, ar rămâne doar în mintea mea.

De când am reușit să-mi achiziționez aparatul actual, am realizat că, chiar dacă poți beneficia de idei din plin și chiar dacă reușești să-ți exprimi foarte bine sentimentele, nu realizezi aproape nimic din ceea ce îți propui dacă nu știi să folosești corect aparatul.
Idei am, sentimente din plin, dar n-am reușit să trec de modul Auto cu success.

“Buying a Nikon doesn't make you a photographer. It makes you a Nikon owner.”

Ce îmi doresc ? Să învăț cum să ating potențialul maxim al aparatului meu și al viitoarelor aparate care îmi vor cădea în mână. Vreau să știu să setez acea combinație perfectă de sensibilitate ISO, deschidere a diafragmei, timp de expunere și a restului de setări pentru a mă putea detașa, într-un final, de modul Auto și să pot realiza pozele exact cum mi le imaginez, cum mi le planific, cum mi le doresc.

“Just as a fisherman cannot catch fish unless his line is in the water, a wildlife photographer cannot shoot great wildlife images unless he or she is out there with camera in hand and the knowledge of what to do then the 'magnificent moment' occurs.”
(George H. Harrison)

De ce ? Pentru că vreau să îmi clădesc un viitor din asta. Vreau să am calificarea necesară să îmi pot câștiga existența pe baza unei meserii plăcute, cea de fotograf. Visul fiecărui novice este de a ajunge să își publice fotografiile într-o revistă de renume, cum ar fi National Geographic.
Eu tot acolo vreau să ajung, poate chiar mai sus și ce mă deosebește pe mine de ceilalți este faptul că știu că am să reușesc, că am să pot să îmi ating țelurile propuse.
_________________
Andra Rotariu


Last edited by viseinmiideparti on Mar 29, 2010 7:00 pm; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message
alina.botica
Newcomer


Joined: 25 Mar 2010
Posts: 16

Location: Bucuresti

PostPosted: Mar 29, 2010 6:59 pm    Post subject: Fotografia in pasi de tango Reply with quote

Cred ca am cochetat cu fotografia de cand am descoperit un Smena 8M la tata si m-a invatat sa-l manuiesc. Am fost fascinata de setarile acelui aparat, curiozitatea a fost si este unul dintre atu-urile mele, totul se facea manul…trebuia sa intuiesti distanta fata de subiect, sa fixezi ISO in functie de conditiile meteo, iar pentru un copil era si un exercitiu bun de imaginatie si satisfacea si curiozitatea. Ah si flash-ul acela atasabil care tot timpul ma speria pentru ca facea ca un bec ars. Inca mai am aparatul acasa, insa acum tehnica a evoluat, la fel si nevoile noastre, iar el ramane o piesa de decor, dar care are o incarcatura sentimentala mare pentru mine...imi aduce aminte de primii pasi indreptati spre fotografie. Ce efect au asupra noastra actiunile intreprinse in copilarie!

Pentru o perioada de timp nu am avut un aparat foto, ma multumeam doar sa admir fotografiile altora. Mi-am cumparat primul meu aparat compact in momentul in care am avut un job mai bun si mi-am permis efortul financiar si de atunci a inceput nebunia. Fotografii reusite, fotografii nereusite, mii de cadre trase, dezamagire, apreciere, jocul timid cu editiile free ale Photoshopului sau cu programul din kit-ul aparatului si iata, pas cu pas, pasiunea mea capata forma, creste si are nevoie de informatii, de educatie, de timp si resurse exact ca un copil si iti da inapoi inzecit, este la fel ca zambetul unui copil care-ti bucura ziua, sau ca un fluture colorat care se aseaza pe umarul tau.

Am trecut apoi la urmatorul pas firesc si anume achizitionarea unui aparat DSLR, care chiar daca nu este unul dintre cele mai bune, este al meu si il iubesc si incerc sa-I invat toate functiile, incerc sa-i folosesc la capacitate maxima toate plusurile, iar minusurile le accepst si incerc sa le minimalizez consecintele. E unul dintre prietenii mei cei mai buni, cu el ma cert, cu el ma impac!

Relatia mea cu fotografia…relatia mea cu o fotografia este ca un tango…dorinta, pasiune, instinct, gelozie, tristete, indoiala, dezamagire, iubire…

De ce fotografia si nu alta modalitate de exprimare artistica? Pentru ca la pictat nu am talent, nu sunt capabila sa manuiesc pensula astfel incat sa iasa ceva frumos, despre muzica mai bine nu discutam, la scris nu am talent…insa prin fotografie am vazut ca-mi pot exprima sentimentele, trairile, starile de spirit, am vazut ca pot imortaliza clipe, momente, peisaje, oameni, animale, am sesizat ca fotografia imi mangaie simturile, am vazut ca din mana, inima, ochiul meu si cel al aparatului iese ceva frumos. O fotografie iti poate transmite tristete, bucurie, iti poate transmite un miros, un gand, iti poate aduce aminte de anumite intamplari...iti poate oferi ceea ce poate o poezie nu-ti ofera pentru ca, poate, nu o intelegi…dar o fotografie iti “spune” multe, vezi, simti, imaginatia isi face loc in gandurile tale…

Lucrand in domeniul bancar, un domeniu, strict din punct de vedere reguli, norme, proceduri, un domeniu unde imaginatia cu greu isi gaseste locul si poate ca fiind in zodia Gemenilor, o zodie duala, simt nevoia de exprimare prin imaginatie, simt nevoia de exprimare artistica si fotografia este raspunsul meu la aceasta problema. Pot afirma ca fotografie este un raspuns la o frustrare interioara, dar uite ca tot raul spre bine.

Aspiatiile legate de aceasta arta…Mi-as dori ca si la noi fotografia sa se dezvolte ca arta, nu doar ca fotografie de tabloid, vulgaritati, fotografie la comanda pentru a prinde pe mai stiu eu cine in diverse ipostaze jenante sau nu…As vrea ca fotografia sa-si reia locul de arta si la noi in tara!

Planurile mele de viitor…planurile mele de viitor sunt unele marete. Intotdeauna i-am admirat pe cei care-si publica fotografiile la National Geographic, i-am invidiat pentru locurile minunate pe care le-au captat in fotografii si datorita lor multi dintre noi pot vedea ceea ce au simtit ei, ce au trait ei, pot simti intensitatea si unicitatea locurilor. Ador talentul si fotografiile lui Bruno Mercier, transmit multe chiar daca toate sunt alb negru si sunt simple garduri, simple ziduri, simpli copaci. Toate fotografiile lui au o anume magie si iti pun imaginatia la incercare.
Acestia sunt oamenii pe care ii invidiez, le invidiez si in acelasi timp le admir fotografiile si talentul si sper sa mi se ofere sansa de a lucra ca fotograf si de a atinge, in termeni de performanta artistica, macar un sfert din ceea ce ne ofera ei zi de zi. Mi-ar placea tare mult sa lucrez cu fotografia de peisaj sau cu fotografia de moda, pictoriale. As indrazni prea mult sa visez sa lucrez alaturi de ei…dar, totusi, fara vise, nu poti alimenta imaginatia, nu poti oferi combustibilul necesar indeplinirii dorintelor. Indraznesc sa visez!

De ce vreau aceasta bursa? Pentru ca, un ajutor financiar considerabil mi-ar mari sansele de a-mi indeplini visul de a deveni un fotograf profesionist, mi-ar oferi o sansa, o oportunitate, mi-ar oferi acel prilej de a incepe sa impletesc itele spre indeplinirea visului. Ar fi un ajutor financiar care ar conta enorm si care sigur mi-ar consolida increderea, m-ar motiva mai mult si mi-ar netezi drumul spre urmatorul pas…cursul de avansati de la aceeasi scoala “Scoala Freelancer”. De asemenea, talentul nu pot spune ca-mi lipseste, fotografiile mele au fost admirate atat de oameni simpli, fara cunostinte consolidate in fotografie, atat de oameni pretentiosi care stiu ceea ce-si doresc sa vada intr-o fotografie, atat de oameni care aveau pregatire fotografica in spate…poate nu toate au iesit asa cum ar fi trebuit dar macar am increderea ca un strop de talent exista in mine. Entuziasm, daruire, ambitie sunt din plin si daca nu sunt intr-o anumita clipa, in urmatoarea se vor gasi cu siguranta resurse…ma cunosc destul de bine si stiu ca nu sunt genul de om care sa cedeze la primul hop. Imi doresc doar sansa de a trece mai departe de stadiul de fotograf amator.

Si totusi 1000 de cuvinte, uneori, nu pot spune la fel de multe ca o fotografie si in acelasi timp 1000 de cuvinte, uneori, nu sunt de ajuns pentru a vorbi despre fotografie.

Alina Botica
http://alinabotica.daportfolio.com
Back to top
View user's profile Send private message Visit poster's website
ancahociota
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 1

Location: Bucharest

PostPosted: Mar 29, 2010 7:12 pm    Post subject: din naivitatea adolescentei Reply with quote

Doi adolescenti, fara experienta de viata, naivi si inca fara sa fi infruntat prea multe greutati, dar dornici sa experimenteze, sa cunoasa, sa exploreze si cu gandul ca totul li se cuvine, ca ei au dreptate si ca lumea e a lor. Cu mult avant si incredere in viitor. Asta sunt eu in relatia mea cu fotografia.
E o relatie de inceput: inca in faza de cunoastere, cand avem multe de invatat una despre cealalta.
Totul a inceput demult si modest, in copilarie, pe vremea aparatelor cu film. Am inceput sa flirtam inca de pe atunci, cu o lejeritate neinteleasa uneori. Ne placea sa surprindem momente care sa ramana pentru eternitate. Stiam ca totul e trecator si numai rezultatele relatiei noastre vor adduce trecutul in viitor. Incadram momente, oameni, bucurii, prieteni…cautam sa luam ce era mai frumos din acea perioada. Ne-am placut mult. Cu posibilitati simple, am reusit sa imortalizam clipe. Dar atunci nu stiam multe una despre cealalta. Nu stiam cat de complexe si interesante putem fi.
In ultimul timp circumstantele ne-au apropiat. Am trecut la faza digitala a relatiei noastre. Ne-am permis mai multe intalniri. Am participat la un concurs impreuna. Nu am avut rezultatul sperat, dar ne-am dat seama ca facem o echipa buna si cu cat ne desoperim una pe alta mai mult cu atat ne placem mai mult. Cine ar fi crezut ca dintr-o joaca de copii s-ar putea naste dorinta? Parca am fi intr-un film cu sfarsit fericit…
Intre noi se naste incet, dar sigur pasiunea. Si aceasta pasiune trezeste si dorinta. O dorinta de cunoastere si de explorare. Stim ca avem multe de descoperit una la cealalta si ca niciodata nu ne vom cunoaste pe deplin. Dar asta face totul mai interesant.
Mai nou si ceilalti ne recunosc relatia. Chiar ne sustin. E adevarat, unii o iau ca pe o joaca, ca pe ceva pueril, un mic flirt de moment, dar altii stiu ca e ceva serios, care se va concretiza in ceva pe termen lung.
Ce ne rezerva viitorul? Nu stim inca. Totul depinde de capacitatea nostra de a ne dezvolta si imbunatati relatia. Un lucru e clar! Noi vom face eforturi ca pasiunea noastra sa nu ramana doar o dorinta neimplinita.
Vrem ca relatia noastra in primul rand sa ne implineaca pe plan personal. Sa imotralizam clipe si sa aducem prin ele bucuria celor dragi. Iar lumii vrem sa aducem frumusete. Vom descoperi locuri nevazute si le vom arata mai departe. Locurilor urate le vom reda frumusetea. Alteori vom arata ce inseamna realitatea. Vom incerca sa aratam lumii o fata nevazuta sau neinteleasa a lucrurilor. Vom invata oamenii ce ne inconjoara ca o pasiune se poate transforma in arta.
Suntem foarte determinate si speram ca circumstantele ne vor ajuta sa evoluam si sa ne realizam.
Sunt multi oameni pe lumea asta care au relatii asemanatoare, poate mai puternice sau mai profunde decat a noastra, poate ei sunt mai indraptatiti ca noi la sansa unei burse la un curs de fotografie…dar daca noi avem aceasta sansa, acum, atunci ni se implineste un vis. Vom folosi la maxim aceasta oportunitate si vom da tot ce putem mai bun, mai frumos si mai serios. Dar si daca nu vom primi aceasta sansa, intr-un fel sau altul relatia noastra va continua, va evolua si ne vom face MARI.
Back to top
View user's profile Send private message
AlinaGheorghe
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 1


PostPosted: Mar 29, 2010 7:21 pm    Post subject: Reply with quote

„Tu ne faci să dăm bine în poze.” Asta e opinia prietenilor mei. Mie îmi părea absurdă afirmaţia. Dacă cineva are „stof㔠de poză, iese bine. Dacă nu, nu. Se pare totuşi că nu e chiar aşa. Au încercat ei să imi explice că atunci când mă chinui să îi aşez într-un anumit fel sau când mă trezesc la 7 dimineaţa să fac poze pentru că e lumina bună, dau dovadă de „aptitudini fotografice”. Tot a lor e expresia.

Nu am aptitudini. Cel puţin eu nu le consider aptitudini. În mintea mea, pozele ies bine pentru că sunt condiţii prielnice. „Ai ochi bun”, „Ai încadrat bine subiectul”, „Ai ales unghiul bun”. Teoria există. Şi aş vrea să o învăţ. Sunt convinsă că fotografiile mele de amator ar fi mult mai bune. Nu fac poze pentru a demostra că sunt bună în acest domeniu ci pentru că îmi place. Dacă aş putea, aş capta fiecare particică din lumea care mă înconjoară. Totul are farmec. Chiar şi cele mai urâte locuri au povestea lor. Şi mie îmi place să o prind, să o pun în valoare. Un loc sau o persoană are nevoie de 2-3 poze pentru a-i capta esenţa. Altele au nevoie de 30. Asta înseamnă fotografia pentru mine. Răbdare şi pasiune.

Planuri de viitor nu am. Cel puţin nu unul în detaliu. Ştiu doar că voi fi o parte importantă a unui domeniu. Voi conta. Consider că acesta este cel mai important lucru. Nu trebuie să te mulţumeşti cu puţin, ci să lupţi.

De ce merit eu bursa? Poate că nu o merit. Desigur că mi-ar plăcea să o câştig. Aş putea să mă perfecţionez în arta fotografică. Poate chiar să ajung „cineva”. Totul este posibil. Şi într-adevăr ar fi o oportunitate incredibilă. Dar la urma urmei, cu toţii merităm o asfel de şansă. Poate că este o exprimare clişeu, dar aceasta este opinia mea. Dar, de dragul regulamentului, pot spune că aş merita bursa pentru că am un gram de ambiţie în plus şi de ce nu, „stof㔠de fotograf.
Back to top
View user's profile Send private message
Arthur Tintu
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 1

Location: Bucuresti

PostPosted: Mar 29, 2010 9:10 pm    Post subject: EU SI CU FOTOGRAFIA MEA Reply with quote

Pot incepe prin a spune ca , inca de cand am vazut pentru prima data un aparat foto, iar asta se intampla acum foarte multi ani, am simtit o atractie aprate pentru acest aparat si abilitatile acestuia, pentru ceea ce poate realiza. Crampee de timp, o fereastra catre nemiscare, catre esenta unei secunde care nu se va mai intoarce sau repeta vreodata.
Dat fiind faptul ca in acea perioada nu existau aparatele digitale, relatia mea cu filmul a fost destul de limitata din considerente de bani si de feedbak intarziat. Fiind un autodidact in ceea ce ma intereseza, mI-a fost mult mai usor in momentul in care mi-am achizitionat pentru prima data un aparat digital, iar norocul a facut ca acesta sa aiba suficiente functii manuale care sa-mi permita un studiu mai amanuntit al principiilor de functionare. Am reusit intre timpp sa-l schimb cu un dsl-r la mana a doua care m-a apropiat si mai tare de mirajul fotografiei profesionale. Nu stiu cu certitudine ce anume iti trebuie pentru a deveni un profesionist intr-ale fotografiei, poate mult talent, poate multa munca, poate cunostite ascunse. Prietenii imi spun ca am talent, cei cu care am lucrat stiu ca muncesc mult, sunt sigur insa ca mai e loc de multe cunostinte, informatii, secrete, lucruri pe care sper nu doar sa le primensc ci poate chiar sa le fur de la un adearat profesionist in domeniu.
Sunt arhitect de profesie, si poate ca in virtutea pregatirii, si a inclinatiei naturale catre estetic, ma aflu sub iboldul de a crea si de a surprinde fruosul oriunde acesta se poate afla. Imi doresc sa pot deprinde tainele acestei arte pana acolo unde este profesional posibil, sa ma pot perfectiona cu timpul si, de ce nu?, poate sa mai pot schimba o profesie cu alta!

De voi depinde atat cat si de mine.
_________________
"Less Is More"
Back to top
View user's profile Send private message Yahoo Messenger
and16dec
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 1


PostPosted: Mar 30, 2010 10:19 am    Post subject: Bursa Freelancer Reply with quote

Nu pot crea cu ajutorul cuvintelor ceva atat de expresiv pe cat mi-as dori; imi este cu atat mai greu sa conving prin intermediul lor. Din pacate, e o certitudine bazata pe experienta si am simtit intotdeauna ca alte mijloace decat scrisul imi sunt mult mai la indemana. Tocmai de aceea sunt pusa in dificultate de acest tip de departajare pentru ceva care conteaza atat de mult pentru mine.

Primul si singurul aparat foto cu care am lucrat nu ma insoteste de foarte mult timp. Trebuia sa fie un cadou pe care mi-l doream de o buna bucata de vreme. Insa acum tind sa cred ca a fost mai mult decat atat; a fost un dar care m-a ajutat sa constientizez cat de mult ma regasesc in manifestarile artistice vizuale. Si asta in detrimentul lucrurilor pe care le invat zi de zi la cursuri si care ar trebui sa ma transforme intr-un bun comunicator, intr-un “om al cuvintelor”.

A urmat o perioada proprie fiecarui fotograf amator, in care am investit energie si entuziasm; o perioada in care, cu ajutorul aparatului, mi-am construit propriul sistem de semne. Sunt inca prinsa in acele momente


De la primul cadru si pana acum, cand scriu aceste randuri, pot spune ca m-am legat indisolubil de aceasta arta. Desi nu e vasta, experienta fotografica pe care am acumulat-o m-a imbogatit. Intr-o lume in care “oportunitatile” vizuale sunt la tot pasul, am invatat sa surprind clipa, sa materializez asocierile de lucruri (acele instantanee care imi retin atentia atat de des), dar si sa creez intuitiv o compozitie care sa vorbeasca pentru mine.

Am invatat sa iubesc culorile, dar mai ales formele si texturile carora nu le pot da viata decat prin alb si negru. Am gandit in alb-negru.

In continuare, imi doresc sa am certitudinea a ceea ce intuiesc. Vreau sa aleg instinctiv si in cunostinta de cauza cea mai buna modalitate de a imprima pe hartia fotografica experiente sufletesti. Vreau sa surprind chipuri, pastrand pentru totdeauna profunzimea din spatele lor.

In ceea ce ma priveste, faptul ca am descoperit aceasta “tratare fotografica a realitatii” reprezinta primul si cel mai important pas dintr-un proces la sfarsitul caruia viziunea mea asupra lumii va putea fi pe deplin pusa in valoare. Restul e doar o chestiune de timp
Cu toate acestea, sunt constienta ca exista lucruri pe care nu le poti invata singur; sau cel putin nu la fel de bine pe cat se impune. Este motivul pentru care am pus laolalta cuvinte, am analizat, am rescris si am facut ordine in aceste randuri, in incercarea de a ma exprima intr-un limbaj care imi ofera din start un mare dezavantaj.
Back to top
View user's profile Send private message
gugumanul379
Level 4 Forum User
Level 4 Forum User


Joined: 21 May 2006
Posts: 755

Location: Bucuresti

PostPosted: Mar 30, 2010 10:40 am    Post subject: Reply with quote

Ca o sugestie:

Ar trebuii ca si membrii forumului sa aiba ceva de spus in alegerea celui care va primii premiu (cu conditia sa nu fie partinitori) , nu in mod definitoriu.. doar ca si idee pt feedback.

e doar o sugestie Wink

Toate bune


PS: Nu am nici un prieten/cunoscut intre cei care au pus eseurile, doar ca mi se pare ca comunitate inseamna si implicare Wink. Inainte sa spui care e favoritul tau trebuie sa citesti tot ce au scris cei din concurs ..

Edit Latter: Foarte bine CSR ... asteptam eseuri si de la alti competitiori.
_________________
http://fotofilmarinunti.ro


Last edited by gugumanul379 on Mar 30, 2010 10:52 am; edited 2 times in total
Back to top
View user's profile Send private message Visit poster's website Yahoo Messenger MSN Messenger
csr
Site Admin
Site Admin


Joined: 20 Feb 2004
Posts: 4232


PostPosted: Mar 30, 2010 10:46 am    Post subject: Reply with quote

Foarte buna ideea ta!

Insa, datorita scaparii unor prevederi prevazute in formularul de inscriere din partea celor care au dorit sa trimita eseuri pentru acest concurs, perioada de postare se prelungeste cu 24 ore.

Dupa aceasta perioada de prelungire "romaneasca", liber la opinii si comentarii!
Back to top
View user's profile Send private message
©David
Level 4 Forum User
Level 4 Forum User


Joined: 21 Oct 2008
Posts: 733

Location: Brasov, Romania

PostPosted: Mar 30, 2010 11:02 am    Post subject: Reply with quote

Editat de moderator: David, comentariile sunt acceptate maine!
_________________
www.david-fiscaleanu.com
Back to top
View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
sonia_gabor
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 2

Location: bucuresti

PostPosted: Apr 01, 2010 4:22 pm    Post subject: concurs Reply with quote

S-au anuntat cumva castigatorii celor doua burse? Question
Back to top
View user's profile Send private message
csr
Site Admin
Site Admin


Joined: 20 Feb 2004
Posts: 4232


PostPosted: Apr 01, 2010 4:25 pm    Post subject: Reply with quote

Despre bursa acordata prin intermediul Foto-Magazin.ro: au fost jurizate lucrarile trimise, urmeaza totalizarea notelor si alcatuirea clasamentului.
De indata ce imi vor parveni rezultatele, le public!
Despre alte burse... nu sunt la curent.


Last edited by csr on Apr 03, 2010 7:29 am; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message
csr
Site Admin
Site Admin


Joined: 20 Feb 2004
Posts: 4232


PostPosted: Apr 02, 2010 1:10 pm    Post subject: Reply with quote

Rezultatele finale ale cuncursului de este:



Notarea s-a facut prin acordarea de note de la 5 (cel mai bun) la 1, pentru cele mai bune cinci eseuri, de catre fiecare membru al juriului. Absenta unor concurenti din acest tabel nu iseamna decat ca eseurile trimise de ei nu au fost considerate printre cele mai bune 5...

Castigatoarea concursului (si a bursei): Angela Apostol. Felicitari!

Multumim tutoror celor care au avut curajul de a participa!


Last edited by csr on Apr 02, 2010 8:16 pm; edited 1 time in total
Back to top
View user's profile Send private message
cnv
Newcomer


Joined: 26 Mar 2010
Posts: 2

Location: Bucuresti

PostPosted: Apr 02, 2010 7:28 pm    Post subject: Reply with quote

Felicitari castigatoarei Smile
Back to top
View user's profile Send private message
gugumanul379
Level 4 Forum User
Level 4 Forum User


Joined: 21 May 2006
Posts: 755

Location: Bucuresti

PostPosted: Apr 02, 2010 8:17 pm    Post subject: Reply with quote

Felicitari castigatoarei.
Multumim organizatorilor
_________________
http://fotofilmarinunti.ro
Back to top
View user's profile Send private message Visit poster's website Yahoo Messenger MSN Messenger
Angel_a
Newcomer


Joined: 29 Mar 2010
Posts: 2


PostPosted: Apr 05, 2010 7:11 pm    Post subject: Reply with quote

Multumesc amandurora pentru felicitari Smile
Back to top
View user's profile Send private message
Display posts from previous:   
Post new topic   Reply to topic    www.foto-magazin.ro Forum Index -> Expozitii si concursuri All times are GMT
Page 1 of 1

 
Jump to:  
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum