|
Fotografiere fara lentile
In extrema opusa obiectivelor de zeci de mii de euro cu lentile multistratificate si tratate cu zeci de substante care mai de care mai consumatoare de litere din tot alfabetul, si a motoarelor ultrasonice pentru o focalizare cat mai perfecta, s-a descoperit inca din secolul XV principiul formarii imagini printr-o gaura foarte mica, numita stenopa. Chiar daca au trecut mai mult de 5 secole de atunci, in prezent exista o tendinta abordata de foarte multi fotografi din intreaga lume, mai exact fotografierea prin stenopa sau "stenopa". Pe langa multitudinea de galerii foto de acest gen in spatiul virtual, aceasta preocupare a generat chiar si o sarbatoare mondiala in randul fotografilor: Ziua Mondiala a Stenopei - Pinhole Day - care va fi anul acesta pe 27 aprilie 2008, o data cu Pastele ortodox.
Fotografiile prin stenopa ies din comun in general prin profunzimea infinita, neclaritate si vignetare la cele cu unghiul de cuprindere foarte mare. Toate acestea dau un aer aparte, prezinta o realitate stricata, distorsionata, ceea ce le face apreciate. Pe de alta parte, se poate exploata faptul ca distanta focala poate fi aleasa de fotograf atunci cand isi construieste stenopa, ceea ce ar putea echivala cu un obiectiv cu zoom la alegere, mai ales in plaja focalelor mici unde se obtin unghiuri foarte mari ale campului fotografiat.
Principiul formarii imaginii este prezentat in figura 1 si consta in selectarea razelor de lumina care converg catre un anumit punct, astfel obtinandu-se un efect de lentila. Razele care nu converg catre punctul stenopei sunt estompate de peretele camerei obscure unde se formeaza imaginea. Dupa cum se observa, imaginea obtinuta este rasturnata exact ca la orice obiectiv. Desigur preocuparile de-a lungul timpului s-au concretizat in elaborarea unui suport matematic pentru proiectarea stenopei, au fost editate numeroase carti abordand acest subiect, dar ca idee generala trebuie stiut faptul ca exista un diametru optim pentru o anumita focala si o focala minima pentru acoperirea unui anumit cadru fotosensibil. Acoperirea unui cadru este limitata de vignetare, datorita faptului ca razele de lumina ce nu pica perpendicular pe planul stenopei intalnesc in calea lor un cerc aplatizat iar la limita, razele din lateral, de la 180 de grade nu pot patrunde in stenopa fiind in plan cu aceasta. Nu dau formule in acest articol doar mentionez ca:
- diametrul optim al stenopei creste odata cu distanta focala si
- diametrul imaginii acoperite este aproximativ de doua ori distanta focala.
Fig. 1. Formarea imaginii prin stenopa, f este distanta focala
Un aparat foarte bun pentru fotografia prin stenopa utilizand filmul ingust, este si celebrul si batranul Cmena 8 de provenienta sovietica. Acesta, nefiind SLR deci neavand oglinda, este mai usor de adaptat pentru stenopa si totodata se pot obtine distante focale mult mai mici deci unghiuri de cuprindere mult mai mari decat la SLR-uri.
Cum se construieste?
1. Scoaterea capacului din spate (camera filmului).
2. Desurubarea celor doua suruburi ce se afla pe muchia inferioara si superioara a cadrului (practic altele nu sunt), pentru a scoate obiectivul. Pe obiectiv se afla si obturatorul si declansatorul dar nu vor fi utile in acest caz deoarece corpul obiectivului limiteaza unghiul de fotografiere
3. Aschierea si astuparea cu banda neagra a celor doi cilindri in care se aflau suruburile (acestia pot transmite lumina parazita in camera obscura)
4. Lipirea unui carton (mucava de 2mm) decupat dupa forma interiorului (fig. 2) pentru a intra in locul unde era obiectivul. Lipirea cu poxipol si acoperirea cu banda adeziva neagra pentru a impiedica trecerea luminii inspre film pe ambele parti (fig. 3). Cartonul are in mijloc o fereastra de 8x10mm realizata anterior montarii. Aici s-a asezat la distanta de aproximativ 12mm de planul filmului dar se poate alege si alta distanta focala.
Fig. 2. Peretele camerei obscure, pe care se aplica stenopa
Fig. 3. Izolarea optica pe partea interioara a camerei obscure utilizand banda adeziva neagra
5. Realizarea stenopei (fig. 4): se foloseste o bucata de tabla de aluminiu (de 10x12mm) decupata dintr-o carcasa de lumanare de parafina (acel material este mai rigid decat staniolul dar usor de perforat).
Perforarea:
- se aseaza tablita pe o placa de metal otelos (eu am folosit fata unui subler);
- se impunge tablita cu un bold, cat mai central posibil;
- se slefuieste cu o folie abraziva de 600 (foarte fina) spatele tablitei pentru a se elimina bavurile rezultate din perforare;
- se verifica circularitatea stenopei cu o lupa si se repeta impungerea sau slefuirea pana se obtine o gaura perfect circulara
Fig. 4. Realizarea stenopei prin perforarea cu un bold
6. Tablita cu stenopa astfel obtinuta se lipeste cu banda adeziva neagra deasupra ferestrei din peretele camerei obscure (fig. 5)
Fig. 5. Fixarea si izolarea optica a tablitei cu stenopa
7. Se decupeaza doua bucati de carton mucava de 2mm, cu forma si dimensiunea din figura 6, numite in continuare masti.
Fig. 6. Masca pentru realizarea obturatorului
8. Una din ele se lipeste cu poxipol pe fata aparatului
9. Pe aceasta se lipesc alte 3 bucati de carton, reprezentate in figura 7 cu gri inchis. Acestea au rolul de a crea o fanta intre cele doua fete din carton, distanta utilizata pentru culisarea obturatorului
Fig. 7. Modul de lipire a distantoarelor pentru realizarea obturatorului
10. Se lipeste cea de-a doua masca de carton peste prima, practic pe cele 3 bucati de carton distantor
11. Se acopera cu banda adeziva neagra toata suprafata mastilor precum si imbinarea cu fata aparatului pentru o mai buna izolare optica, ca in figura 8.
Fig. 8. Aspectul final al aparatului modificat pentru stenopa
12. Dintr-o mapa tip plic din plastic negru, se decupeaza "obturatorul" care se introduce intre cele doua masti. Latimea acestuia trebuie sa fie cu 1 mm mai mica decat distanta dintre cele doua bucati de carton distantor, pentru a putea culisa usor.
Cum se fotografiaza?
Referitor la timpul de expunere pentru diferite conditii de lumina mentionez ca filmul nu este atat de pretentios precum digitalul iar eroarea de expunere de unul sau doi pasi nu afecteaza semnificativ imaginea obtinuta. Spre exemplu, daca in loc de 1 s se expune 2 s, imaginea nu este de 2 ori mai luminoasa si poate fi compensata usor atat din scanarea filmului cat si din prelucrarea in programele de editare foto.
Mai trebuie stiut ca o zi innorata partial necesita un timp de expunere cu 1 - 2 trepte (de 2 - 4 ori) mai mare decat cea de referinta, iar cand cerul e complet acoperit cu strat gros de nori timpul de expunere va fi cu 3 - 4 trepte mai mare.
Fotografierea se face numai dupa trepied sau de pe un suport fix, ridicand si coborand obturatorul. In acest caz, diametrul stenopei este de aproximativ 0.12 mm, distanta focala de 12 mm, deci diafragma de f/100, unghiul de cuprindere pe diagonala cadrului de aproximativ 130 de grade iar cu film de ISO 100 la amiaza cu cer senin (conditii de referinta) se expune 1/2 s.
Pentru detalii suplimentare in ceea ce priveste proiectarea stenopei si obtinerea timpilor de expunere, exista o aplicatie de calcul automat accesand www.mrpinhole.com la sectiunile "Camera design calculator" sau "Camera Design Wizard".
Mai jos sunt cateva fotografii ca exemplu iar pentru cei interesati exista un grup numit "Stenoparii din Romania (Romanian Pinholers)" pe www.flickr.com unde sunt invitati sa adere si un blog www.stenopa.blogspot.com unde isi pot posta fotografii cu aparatele si descrierea realizarii lor pentru a incuraja aceasta tendinta.
Pentru participarea la Ziua Mondiala a Stenopei (Pinhole Day) regula consta in trimiterea fotografiilor realizate numai pe 27 aprilie 2008 iar pentru noi romanii ar fi interesant sa se aiba in vedere fotografierea pe tema Pastelui, datorata coincidentei.
Galeria de imagini ->
|
