Fotolocatii

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

Islanda, cea din departari

Islanda e anapoda de descris in cuvinte. Chiar si-n imagini. Fiindca-i ca o palma zdravana peste suflet. Te sperie, te-nfierbanta, te enerveaza, te face sa pari mic, apoi foarte mare. Trezeste-n om o intelegere cosmica a lumii naturale. Lucrurile care se petrec aici te-ndeparteaza de obisnuinta.


N-ai nevoie de cuvinte, nici macar de ratiune, ca sa pricepi insula asta. Trebuie doar sa-i calci malurile negre si gandurile ti se domolesc. Orice problema care ti-ar tine mintea ocupata se piteste in fata unui spatiu care imbratiseaza puternic spiritul. Fiecare calator revine pe meleagurile familiare cu ganduri de revenire. N-are cum sa fie altfel. Cand vantul te doboara, cand raceala ploii te-ntepeneste, cand pasesti cel mai nou pamant, cand gheata de mii de ani ti se sparge in fata cu zgomot infundat, cand norii se pravalesc cu furie, cand contururile peisajului dispar si-ai impresia ca nimicul vrea sa te-nghita, cand admiratia reuseste sa-nvinga teama... atunci simti lucrurile intr-un mare fel.


Prima oara am vizitat insula din Atlanticul de Nord la sfarsitul verii. Ne-am luat frumos bicicletele si-am plecat. Noi, adica eu si Aura - un fel de zana uituca - facem parte din grupul ala de oameni carora le place sa stea pe-afara si sa se bucure de tot ce se gaseste acolo: munti, vant, soare, apa, transpiratie, zambete largi, animale, spiridusi, elfi, troli si cate si mai cate. Stiti, omul are nevoie sa se aventureze. Altfel devine trist. De asemenea, omul care nu se misca are toate sansele sa devina trist. Mai mult, omul care nu pedaleaza, habar n-are ce distractie pierde. Deci daca faci toate astea regulat, n-are cum sa nu-ti vina idei total lipsite de sensul cotidian al mersului lucrurilor. Si ca sa nu credeti ca suntem nebuni (desi suntem), trebuie sa intelegeti ca noi, oamenii, avem nevoie sa regasim demnitatea unui lucru care ne defineste: munca fizica. Te face sa transpiri, iti ascute simturile, iti elibereaza mintea, te linisteste, te pune la locul tau, in fiecare moment. Doar asa putem regasi pacea si felul ala de-a trai inspirat. In cazul nostru, forma cea mai buna la care ne-am gandit a fost ziua petrecuta pedaland, gatind, ridicand cortul, zburdand, pozand, privind pasarile, batandu-ne din cand in cand. Mai mult la cap. Nu vreau sa gasesc ceva mai simplu si mai frumos de-atat.


Dorin_Bofan_Islanda_1.jpg


Doar ca pedalatul pe distante lungi nu-i usor. Mai ales cand te afli pe o insula din mijlocul Atlanticului de Nord. In orice directie te-ai hotari s-o apuci, o sa ai parte de urcari si de-o vreme foarte capricioasa. Ploaia vine mai mereu insotita de vant, soarele la fel. Se-ntampla sa bata atat de tare, incat mersul pe bicicleta iese din discutie. Daca mai si ploua si ai de urcat pe drumuri din pamant cu gropi, iti piere cheful de aventuri. Vrei doar sa nu mai fie vreme rea, sa-ti fie cald si sa dormi. Sunt insa locuri in care n-ai alternative, locuri fara mijloace de transport in comun, fara oameni. Si te opresti, te uiti la ea ca-i nervoasa ca n-ai vrut sa astepti sa se-ndrepte vremea, sunteti amandoi uzi, infometati si super obositi. Aventura ai cautat, aventura ai gasit. Cand nimic nu merge cum ti-ai inchipuit si-ai planificat, poti sa fii absolut sigur ca te afli in mijlocul ei. Si n-ai scapare decat mergand mai departe. Mintea da semnale in tot corpul ca inca nu e timpul sa cedeze acum, ca pana trecem pasul mai e cale lunga. Nimeni nu spune nimic, parem din ce in ce mai mici intr-un loc vast si pustiu. Si totusi mergem bine, ne tinem din ce in ce mai tare, iar pe interior ne facem mai mari decat am fost vreodata. Da, aventura fix asta te-nvata. Cum sa devii puternic atunci cand greul aproape ca te doboara. Cu lucruri de-astea ne lovim zi de zi. Lucruri care te-mping in locuri intunecate si-aduc multa neputinta. Avem mereu doua variante.


Cand primii vikingi si-au orientat corabiile spre necunoscut, cred ca luau in calcul una singura. Aia care presupune un curaj nebun. Care izvoraste din dorinta pura de explorare pe care astazi doar cercetatorii, alpinistii si astronautii o mai incearca. Mi-ar fi placut sa intre si fotografii in categoria asta. Ma-ntreb ce-au simtit cand au vazut pentru prima oara Islanda. Bucurie, speranta intr-o lume mai buna, dar si dor de casa sau melancolie. Orice inceput e greu, dar ei au privit mereu inainte. Si astazi, cand te uiti la figura brazdata de vreme si asculti vorba domoala a islandezului contemporan, poti usor sa-ti dai seama ca in spatele respectului pentru semeni si pentru lumea ce-i inconjoara, in spatele bunavointei care nu-i doar de dragul turistului, sta curajul timpurilor stravechi in care-au infruntat intinderea nesfarsita de apa. Acum, ei spun despre tara lor ca jumatate din ea-i oceanul.


Dorin_Bofan_Islanda_2.jpg


Probabil cand tu, ca un calator simplu, ajungi sa iubesti Islanda la fel ca blonzii care-o populeaza, vrei sa revii. Si cum universul lucreaza in favoarea alora care nu renunta prea usor, m-am trezit doua luni mai tarziu calcandu-i din nou cu bagare de seama plajele. De data asta fara bicicleta. Inainte de plecare, saream de pe un picior pe altul de nerabdare, aproape la fel ca prima oara. De multa vreme mi s-a instalat cu gand hotarat dorul pentru locuri indepartate. E un indemn interior pentru explorare adanc infipt in gena omului care se poate trezi intr-o buna zi pe un varf de munte romanesc, la o tura cu bicicleta in afara orasului, in urma lecturarii unei carti de aventura sau vizionarii unui clip cu schiori extremi.


Si pleci departe fiindca pur si simplu trebuie. Faci bucatele lista lunga de lucruri pe care lumea din jur iti zice ca trebuie sa le ai, continui sa stai cu chirie si sa vorbesti la un telefon care n-a fost niciodata prea smart. Preferi sa-ti cumperi haine de oras la mana a doua si sa nu te-mbuibi, fiindca ai nevoie de echipament de munte zdravan pentru aventura si de-un fizic pentru care nu vei fi invidiat nici de cei care n-au facut in viata lor sport si nici de cei care merg la sali de fitness unde bubuie muzica electronica. Devii responsabil pentru un trai in afara conformismului. Devii un individ pe care prietenii il invidiaza, dar care nici macar nu-si pun problema sa-i calce pe urme vreodata. Ramai totusi ancorat in ideea de viata obisnuita, asezat la casa ta, cu familie si copii, cu escapade de weekend. Imbina principiile astea doua si-o sa fii multumit. Pana la urma, fericirea n-are nevoie decat de o femeie frumoasa, de efort fizic si de un peisaj pe care sa-l fotografiezi.


Dorin_Bofan_Islanda_3.jpg


Iar in Islanda le gasesti pe toate. Mai cu seama partea cu peisajul. Pe insula batuta de vanturi poti cu usurinta sa simti cum forta elementelor umple spatiul. Cand te afli langa un ghetar e ca si cum a-i strange mana bunicului de la tara care lucreaza toata ziua afara. Daca nu te tii tare, iti zdrobeste oasele. Poti fi coplesit usor stand si la un kilometru de el. Ghetarii sunt uriasi singuratici si blanzi. Ei au puteri de care cei mai multi oameni habar nu au. Albul lor patrunzator de la suprafata intoarce lumina venita de la soare regland astfel temperatura planetei. In interior, zapada compactata timp de sute de ani este principala resursa de apa dulce a naturii. Ghetarii sunt vii, dar sufera. Iar noi suntem cu totii partasi la raul pe care-l provocam. Cu multa grija, lucrurile s-ar putea rezolva.


Apoi ai mai mereu oceanul in coada ochiului. Uneori inghitit de nori, alteori oglinda a cerului, intesat de pasari curioase si frate cu vantul. Valurile te pot uda pana la piele cu usurinta, dar mai sigur te adorm daca alegi sa pui cortul pe una din multele lui plaje.


Dorin_Bofan_Islanda_4.jpg


Muntii sunt noi si josi, deseori acoperiti de gheata. I-am cercetat prea putin, dar pari la fel de aspri ca unchii lor de pe continent. Zonele din interiorul Islandei sunt adesea periculoase. Acolo nu intri decat cu o masina capabila sa treaca rauri. Sau pe bicicleta. Avansul prin cenusa vulcanica e anevoios, dar in locuri ca Landmannalaugar ajung si autobuze special echipate. Se pot face multe trasee in zone active geologic cu fumarole si conuri vulcanice strajuind pustiul.


Si-ar mai fi atatea de spus... Dar spun stop, ca altfel nu mai termin. Vedeti, omul vrea mereu sa ajunga undeva. Alearga mereu fara sa oboseasca. Dar cand pleaca in calatorii lungi si indepartate, omul ia o pauza. La mine s-a chemat Islanda si mi-a prins tare bine. Dupa toate trairile de-acolo, mi-am zis ca orice-i posibil. Ceea ce va doresc si voua. Luati-va rucsacul in spate si plecati departe din cand in cand. O sa va-ntoarceti mai frumosi.

 



Galeria de imagini...

 


 


© Dorin Bofan
martie, 2015
Foto-Magazin.ro

 

Bookmark and Share

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Bancuri cu si
despre fotografi »

   de Dorian
   azi, la ora 10:30
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Avram
   ieri, la ora 19:04
Sony pregateste
ceva »

   de Ancuta
   acum 3 zile, la ora 12:26
Nuduri - Mircea
Marinescu »

   de Mircea Marine
   acum 3 zile, la ora 10:28
Bancuri fara
fotografi »

   de Nikon
   acum 3 zile, la ora 07:37

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127121 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate