|
Compensarea autoexpunerii
Autoexpunerea este calculata de procesorul camerei foto, in functie de cantitatea de lumina care traverseaza obiectivul, valoarea ISO stabilita de utilizator, eventual si de diafragma aleasa (in modul cu prioritate de diafragma) / timpul de expunere (in modul cu prioritate de timp de expunere). Procesorul calculeaza timpul de expunere si/sau diafragma de lucru. De regula, procesorul analizeaza lumina de pe intregul cadru (metoda evaluativa), dar utilizatorul poate seta camera sa acorde o importanta mai mare luminii din centrul cadrului (cu pondere centrala) sau doar zonei din centru (spot).
In majoritatea cazurilor, masurarea evaluativa a expunerii produce imagini corect expuse. Exista insa si situatii in care aceasta ofera date gresite.
1. De ce esueaza autoexpunerea?
Sistemul de masurare a autoexpunerii nu stie ce cadru trebuie sa fotografieze. Acesta va genera acele valori pentru diafragma, respectiv timp de expunere, in asa fel incat cadrul global sa prezinte o innegrire medie de 50%
Iata patru situatii des intalnite in practica, in care autoexpunerea da gres aproape constant:
- un subiect, de exemplu o persoana, este fotografiata in contralumina, sau este situata in fata unui fundal alb, luminos; in acest caz, procesorul stabilieste ca cea mai mare parte a cadrului este prea luminos si calculeaza un timp de expunere mai scurt sau/si o diafragma mai inchisa; subiectul va fi sever subexpus.
Subiect situat in fata unui fundal luminos
Corectarea expunerii releva detaliile subiectului
- un subiect luminos, dar cu o pondere mica in suprafata totala a cadrului, aflat pe un fundal intunecos, de exemplu un portret pe un fundal negru sau intunecos; in acest caz, deoarece senzorul subansamblului de autoexpunere primeste mai putina lumina, va calcula un timp de expunere si/sau diafragma mai generoase, pentru a obtine acel cadru gri 50%; in aceasta situatie, subiectul va fi sever supraexpus.
- un subiect in culori inchise, aflat in fata unui fundal intunecat sau negru; procesorul camerei constata o luminozitate globala scazuta si va calcula un timp de expunere si/sau o diafragma mai generoasa, datorita intentiei de gri 50%; rezultatul va fi un gri difuz si spalacit, din care lipseste atat negrul profund, cat si albul pur.
Subiect intunecos, ce acopera intregul cadru
Subiectul este in realitate negru, nu 50% gri
- un subiect in culori deschise, aflat in fata unui fundal luminos sau alb; procesorul camerei constata o luminozitate globala mare si va calcula un timp de expunere si/sau o diafragma mai mici, la fel, pentru aceeasi intentie de gri 50%; rezultatul va fi o imagine cu un gri spalacit, fara zone alb perfect, fara zone de negru profund.
Un perete bej este redat 50% gri
Imaginea corecta a peretelui
2. Ce-i de facut?
Pentru a obtine imagini corect expuse, fotograful trebuie sa modifice parametrii propusi de camera, procedura cunoscuta sub numele de compensare a autoexpunerii.
In prezent, practic toate camerele foto digitale permit interventia utilizatorului si ajustarea expunerii determinata automat. Unele modele, mai avansate, dispun de un buton special, marcat cu semnul +/-, iar ultimele modele din seria Canon G au chiar o rotita dedicata acestei functiuni.
Procedura de compensare a autoexpunerii la modelele D-SLR Canon avansate:
- se apasa pe jumatate butonul declansator, pentru ca procesorul camerei sa determine timpul si diafragma de lucru; valorile propuse sunt afisate pe ecranul principal si pe ecranul de stare timp de cateva secunde;
- in acest interval, fotograful poate modifica expunerea, prin actionarea rotitei de control rapid: rotirea spre dreapta duce la o expunere mai bogata, o rotire spre stanga la una mai saraca.
Pentru modelele D-SLR Canon pentru incepatori (EOS 300D, 350D, 400D, 450D, 1000D) se procedeaza similar:
- se apasa pe jumatate butonul declansator, pentru ca procesorul camerei sa determine timpul si diafragma de lucru; valorile propuse sunt afisate pe ecranul principal timp de cateva secunde;
- se apasa si se mentine apasat butonul +/- AV
- se modifica expunerea, prin actionarea rotitei de control rapid: rotirea spre dreapta duce la o expunere mai bogata, o rotire spre stanga la una mai saraca.
Modificarea expunerii se realizeaza in pasi de 1/3 sau 1/2 indici de expunere. Valoarea pasului poate fi modificata din meniul camerei (C.Fn I/1).
Pentru alte modele si marci, procedura este asemanatoare.
3. Cat trebuie compensata autoexpunerea?
"If it's light, go right" - daca e prea multa lumina, roteste la dreapta - ar suna in limba romana dar nu ar mai pastra nici rima, nici scurtimea formularii. Intr-adevar, daca fundalul este foarte luminos, camera va expune mai scurt, iar subiectul, nu la fel de bogat luminat, va fi puternic subexpus. Este cazul tipic al fotografiei iarna, cu zapada: cerul sau peisajul din fundal vor fi expuse corect, in timp ce perosoana din primul plan va fi puternic subexpusa. Rotind spre dreapta rotita de compensare, va creste expunerea, prin lungirea timpului de expunere, marirea deschiderii diafragmei sau ambele.
Si totusi, cat trebuie compensata autoexpunerea? Raspunsul scurt ar fi: nu exista retete universal valabile!
Raspunsul mai lung: pentru marea majoritate a situatiilor descrise mai sus, 1 - 2 trepte sunt suficiente. De exemplu, in scenele cu multa zapada, un surplus de 1,5 - 2 trepte de expunere sunt, in general necesare si suficiente. In scenele cu suprafete mari de apa (apa reflecta multa lumina si pacaleste exponometrul), 0,5 - 1 treapta de expunere.
Reducerea expunerii este mai rar necesara; scenele in care fundalul este intunecat, datorita unicului criteriu de evaluare a expunerii de catre procesorul camerei: gri 50%, va determina o autoexpunere bogata, asa incat negrul sa fie redat gri. Scaderea expunerii calculate cu 1 indice de expunere este, in general suficienta.
4. Cum stim ca am obtinut compensarea corecta?
Analiza histogramei ne arata un grafic al tonurilor din cadru. Histograma unei fotografii corect expuse trebuie sa arate suficienti pixeli in zona de alb (in partea dreapta a graficului, unde sunt inregistrati pixelii albi, cu nivele de gri intre 200 si 255).
Autoexpunerea zapezii conduce la un gri mediu
Atentie: majoritatea camerelor foto digitale pastreaza nivelul de compensare stabilit de utilizator, chiar si dupa ce au fost oprite si repornite. Asa incat este bine sa va obisnuiti ca, dupa ce ati incheiat sesiunea fotografica, sa anulati compensarea la expunere, pentru a nu avea surprize la viitoarea sesiune.
Corectarea expunerii implica deplasarea spre dreapta a histogramei
Cat de mare este intervalul in care se poate compensa expunerea?
In mod implicit, producatorii pun la dispozitia fotografilor compensarea de +/- 2 trepte de expunere. Putine modele dispun de o scara mai mare, de exemplu Canon EOS 60D, EOS 5D Mk III si EOS 1DX permit compensarea cu pana la +/- 5 trepte de expunere. Un interval atat de amplu este rareori folositor in practica; este util insa pentru realizarea de fotografii HDR.
In cazul in care apreciati ca aveti nevoie de o compensare mai mare decat cea implicita, de exemplu 4 trepte, puteti proceda astfel:
- lasati camera sa determine parametrii de expunere; sa presupunem ca valorile determinate sunt: 1/500 si f:8,
- treceti camera in modul manual,
- pentru a obtine o compensare pozitiva de patru trepte; ajustati timpul de expunere la 1/125 (ca sa castigati doua trepte) si diafragma la f:4 (castigati inca doua trepte).
© Calin-Stefan Ragalie
octombrie, 2012
Foto-Magazin.ro
|
