« Culegatorii de melci | Main | Marceline, Iepurele si Baiatul »
June 2, 2005
Cu Holga pe Volga 1
Se pare ca am dormit la orele de geografie cand s-a predat lectia despre fluviile Terrei, pentru ca nu-mi amintesc mai nimic de Volga. Stiu doar ca e pe undeva prin Rusia, un rau lung de tot, cu pesti, mal, ierburi, pescari, barci, maluri, stufaris, pasari, porturi. O panglica de apa ca oricare alta. Pana acum doua luni si ceva cand am aflat de existenta acestei cutii fermecate de facut poze – Holga - nu ma interesa deloc, acum da, pentru ca suna atat de frumos: Alina e pe Volga si face poze cu Holga. Alina e in Volga si face poze cu Holga, Holga e in Volga si alte variante de genul acesta. Cutia minunata e cam cat o sapuniera iar obiectivul de plastic altereaza in mod frumos cadrele, cu halouri, margini negricioase, cu sub sau supraexpuneri. Asta nu inseamna ca toate pozele facute cu Holga sunt grozave. Fireste ca nu. Cei care de obicei fac poze plictisitoare cu aparate bune, nu vor face ceva interesant nici cu o Holga.
Sa nu va asteptati ca acolo sa fac un fotoreportaj serios (sau neserios). Deloc. E chiar posibil ca multe dintre imagini sa nu semene deloc cu locurile unde au fost facute. Din acest motiv as putea sa fotografiez o garla din Brasov in asa fel incat sa arate ca Volga. Si invers.
Fluviile Terrei de dr. docent Petre Gastescu. Am cumparat cartea in anul 1990, cand inca nu ma atinsesem de Smena tatalui meu. N-am citit-o la acea vreme pentru ca are multe informatii despre baraje, distante, cantitati, metri cubi si alte chestiuni neinteresante, in schimb m-a gadilat placut la ureche numele autorului: Gastescu. Trebuie sa recunoasteti ca domnul a fost predestinat pentru studierea baltilor. De la pagina 231 si pana la pagina 234 dr. Gastescu enumara lucruri care pe mine personal ma lasa rece. In nici un caz n-as vrea sa fotografiez buclele de afluenti, barajele si metri cubi, - axa de-a lungul careia s-a realizat popularea tinuturilor stepice din sud si a celor subpolare din nord-. De ce intotdeauna oamenii de stiinta trebuie sa transforme un lucru frumos, cum e de exemplu un rau cu pesti si pasari, in ceva anost si indigest, cum ar fi o axa pentru popularea tinuturilor? Am remarcat acest obicei suparator si la arbitrii chinologici, cei care masoara din priviri un cocker, noteaza in carnetel despre - corpul compact si trenul anterior cu franjuri-. Un cocker cu franjuri, da, e interesant, dar unul cu - corpul compact si trenul anterior cu franjuri- parca nu. N-au haz, asta este. Pe dr. Gastescu l-as fotografia langa un baraj, cu o casca in cap, sobru, demn, cu un brat de hartii in maini. Desigur ca va fi patruns de importanta momentului, va avea expresia tipica a omului care uitandu-se la un rau in lumina apusului, vede cati metri cubi de apa se scurg de la stanga la dreapta si intuieste ce fel de pesti isi fac de cap la doi pasi de el. Da, da, inevitabil in fotografie se va strecura si un card de gaste albe si un gascan negru, pentru contrast. Vor da bine in poza, va fi dinamica. Una dintre ele isi va cracana aripile undeva in fundal. Trebuie sa am grija sa nu se buluceasca in cadru prea multe pasari, sa nu fie aglomerata poza.
Dr. Gastescu scrie acolo ca delta Volgai e renumita pentru migrarea sturionilor din Marea Caspica. Din acesti pesti se scot bolurile cu icre negre din filmele cu James Bond. Portret: Dr. Gastescu in halat alb, cu o bucatica mica de paine cu caviar in mana dreapta, si cu un sturion atarnat de coada in mana stanga. Barbia manjita discret va sugera fara tagada faptul ca dr. a testat inainte calitatea icrelor. Film alb negru. Poate ca sarmana Holga n-ar fi buna in acest caz. Pentru un asemenea portret ar trebui un obiectiv bun care sa scoata o imagine curata, clara, fara pete de soare in capul domnului Gastescu.
Pana sa ajung acolo sa pozez sturioni, am facut teste pe o alta lighioana cu solzi. Din pacate nu cu Holga. Dupa sedinta foto subiectul a fost aruncat pe fereastra, in gradina blocului, spre bucuria matzelor sau a furnicilor.
De cautat la biblioteca - Volga se varsa in Caspica - de Boris Pilniak (1894-1937) - o aventura umana chinuita - spunea Simone de Beauvoir. Deja mi s-a facut frig.
De vizitat neaparat Ulianov ( fost Simbirsk ), unde s-a nascut V.I.Lenin, orasul Nizhniy Novgorod ( unde s-a nascut Gorki ) si orasul Kazan – care a fost capitala hanatului tatarilor. Fireste, de vizitat obligatoriu toate orasele si satele cu cafenele. In caz de oboseala cronica: de zacut sub o salcie.
Posted by Alina Andrei at June 2, 2005 11:37 AM
Comments
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
