« Marceline, Iepurele si Baiatul | Main | Miercuri »
June 10, 2005
Fluturii lui Nabokov
Pe cand avea sapte ani, Vladimir Nabokov, alintat de-ai lui Volodea, s-a amorezat de fluturi. Mi-l imaginez cum alerga prin fatza casei cu plasa uriasa de capturat aripi mici si colorate, numai bune de bagat in cutia cu insecte moarte. Moarte si frumoase.
Dupa ce a emigrat in SUA s-a angajat la Muzeul de istorie a Stiintelor Naturii din New York, apoi la Harvard. Era platit sa stea intr-o camaruta si sa clasifice fluturii. Asta se intampla inainte de al doilea razboi mondial. Dupa ce a inceput nebunia, presupun ca oamenii nu mai aveau timp sa infiga ace intre aripi si nici sa se extazieze in fatza unor minunatii cu nume imposibile, ca de exemplu: Lycaeides argyrognomon (sunt albastri) sau Papilio machaon (cu aripi galbene tivite cu maro). Fluturii se numesc lepidoptere, in limbaj stiintific. Rimeaza cu elicoptere. In 1945, scriitorul a botezat unul cu numele lui. Fluturele Nabokov e albastru deschis. Mai mult nu pot sa zic despre el, pentru ca nu l-am intalnit niciodata in Brasov. Sau poate ca da, dar n-am stiut ca e dansul.
Cum spuneam, Nabokov statea ghemuit in fatza microscopului cu ochelarii de baga pe nas, si timp de zece ore pe zi se uita la antene, picioruse, aripi pudrate sau nepudrate, de toate nuantele si marimile. In anul 1948 a inceput sa scrie romanul Lolita, asa ca a trebuit sa renunte la munca de laborator, dar pana cand i-au subrezit oasele si-a gasit timp sa zburde cu plasa de tifon prin poienite. Mi-ar placea ca intr-o zi sa pozez un barbat cu parul alb si ochelari bulbucati, ca fundurile de borcan cu piersici de compot. Domnul albit va sta pentru inceput serios langa o tufa de maces, apoi va zburda gratios dupa fluturi. Imagini color facute cu superangularul, nuante inchise, contururi usor deformate.
In povestirea Pilgram e o pravalie cu astfel de minunatii, intr-un peisaj berlinez trist si umed, cu strazi lucioase ca pielea de foca, chipuri lungi si nasuri lipite de vitrina. Negustorul e un ursuz necioplit ce se indopa cu salam cu mazare si credea naiv in tot ce citea in ziare. Ii iubea pe fluturii din rafturi din clipa in care au aparut si visa ca va face o calatorie in jurul lumii pentru a-i vedea la casele lor, in pomi si-n boschetii infloriti, pentru ca se stie, lepidopterele ce nu s elicoptere n-au iesit din cocon direct in cutiile de lemn acoperite cu sticla. Simtea o placere vecina cu lesinul cand se visa departe de tot intr-o tara exotica, in iarba inalta pana la brau, inconjurat de mii si mii de aripi. Dupa ce a facut toata viata sacrificii, intr-un tarziu, obtine banii de calatorie. Apoi moare de bucurie. Se stinge vegheat doar de fiintele impaiate din vitrina.
Posted by Alina Andrei at June 10, 2005 7:25 PM
Comments
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
