« Prin ochelari | Main | Ochelari de cal »
July 28, 2005
Despre hotzi, borcane si pasaroiul Victor
Zilele trecute un nemernic a indraznit sa fure o capodopera expusa la un festival de literatura ce s-a desfasurat la Dartington Hall, Devon. Intitulata Weapon of Mass Destruction, capodopera a fost sustrasa de sub ochii participantiilor si bauta pe nerasuflate, fara ca hotul sa tina cont de valoarea artistica a acesteia si de faptul ca a ranit sentimentele delicate ale celui care a realizat-o. Nu se intampla prea des ca o opera artistica sa fiu bauta. Da, s-a mai auzit de tablouri furate de indivizi mascati si inarmati, de fotografii sparlite de pe net cu un clic de mouse, dar acestia au baut doar banii rezultati din vinderea lucrarilor.
Wayne Hill e neconsolat. Sufera mai mult ca singur. N-am discutat cu dansul, nu pot decat sa banuiesc ce se petrece in sufletul dintre coaste si-n creierul din cutia lui craniana. Cu vreme in urma dansului ii venise ideea sa umple un pet de plastic de fix doi litru cu apa provenita dintr-un ghetar din Antartica, incercand astfel sa avertizeze oamenii asupra pericolului incalzirii globale. Din pacate oamenii rai n-au privit cu seriozitate avertismentul, chiar daca au citit ce scria pe eticheta, au fost mai mult impresionati de pretul capodoperei, 42.500 de lire. Martori n-au existat sau au fost dar au preferat sa taca decat sa-si riste viata demascand infractorul. Nimeni nu vrea s-o incaseze pentru o sticla de apa, fie ea o capodopera sau un manifest al ecologistilor.
Mi-ar fi placut sa pozez nefericitul eveniment, de la inceput pana la sfarsit. Ghetarul in toata splendoarea lui, plin de scantei orbitoare de la soare, foci balacindu-se in mijlocul pozei, alandala, fara ca dansele sa tzina cont de compozitie si de estetica. Sau poate totusi n-ar strica o poza abstracta cu niste foci grafice, aliniate elegant in dreptunghi, de la stanga la dreapta, pe un fundal opac. A treia imagine: Wayne Hill cu tarnacopul, desprinzand o bucata de gheata. De fapt artistul nu se va vedea deloc, va tine gheata in dreptul chipului in mainile facute caus. A patra imagine: vaporul minuscul, tot intr-un fundal opac, alb. A cincea fotografie: capodopera in toata splendoarea sa, adica sticla impecabila, iar in jurul ei cateva fantome, privitorii. A sasea fotografie, foarte importanta: o mana chircita si apriga, intinsa catre sticla. A saptea fotografie: un om transpirat ascuns intr-un colt, privire haituita, rautacioasa si vicleana, de om rau care fura acadelele tzancilor de gradinita. Da peste gat capodopera si apa ii aluneca pana in burta intr-o orgie de galgaituri. Cateva picaturi ii cad pe obrajii nerasi de-o luna. Cadru strans. A opta: artistul la cateva secunde dupa ce a fost anuntat de furt. Stupoare, pete rosii pe fatza. A noua fotografie, facuta la o ora dupa incident, intr-o buda: doi barbati fotografiati din spate, cu pantalonii in vine. In fundal gresie curata, albastra, jos tot bucati mari de gresie. Unul dintre ei este Wayne Hill, cu umerii cazuti, iar din celalat tasneste urina ca dintr-o fantana arteziana, ca si cum ar fi baut o stica de doi litri plina cu apa provenita dintr-un ghetar. Toate aceste fotografii nu le-as face printr-un borcan, ci simplu, curat, in culori puternice dar care sa nu raneasca ochiul.
Prin borcanul de compot imi place sa fotografiez alte subiecte, si toate imaginile au legatura cu povestea unui anumit Victor care a fost arestat in Hong Kong pentru ca nu a returnat 83 de carti la biblioteca de unde le imprumutase. Samburele de adevar exista, un chinez a fost arestat recent pentru motivul acesta, dar personajul meu va avea alt destin. Dupa intrarea politistilor pe usa se va arunca pe geam, intr-o tentativa nereusita se zbor, ca apoi la spital sa se viseze sub chip de pasaroi in colivie si de om ce are un borcan de compot peste cap, la fel ca o casca de cosmonaut sau de scafandru.
20 iulie 1943, Paris.
Ernst Junger nota in jurnalul sau de povestea auzita de la Cocteau, in timpul unui pranz. Cocteau asistase la judecarea unui tanar invinuit de furt de carti. In captura sa se afla si o editie rara de Verlaine, iar la intrebarea judecatorului daca a stiut ce pret are, acuzatul a raspuns ca nu, insa ii cunoaste valoarea. A mai fost intrebat ce ar fi simtit daca altcineva ar fi furat o carte scrisa de el.
As fi fost mandru, a raspuns.
Sper ca a fost eliberat, un astfel de om nu are ce cauta la inchisoare. In desaga i s-au gasit si volume de Cocteau. Pacat ca Junger nu mentioneaza care a fost sentinta.
Undeva am citit (nu mai stiu unde) ca intr-un motel din SUA proprietarul lasa pe noptiera, in fiecare camera, cate o Biblie. In fiecare dimineata dupa plecarea clientilor constata ca a disparut, dar nu se supara deloc, inlocuia exemplarele lipsa la nesfarsit. Omul nu era credincios, desi asa ar parea la prima vedere. In acest fel isi proteja prosoapele, sapunierele,oglinzile, telefoanele si presurile, pentru ca nici un client n-a mai simtit nevoia sa fure altceva in afara Bibliei. Nu, Vechiul si Noul Testament nu-l vor duce la sapa de lemn pentru ca primeste gratuit exemplarele de la catolici, baptisti, reformati, Martorii lui Iehova, penticostali etc. Nu stiu daca e o morala aici, poate ca nu e.
Posted by Alina Andrei at July 28, 2005 2:33 PM
Comments
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
