« Nimic | Main | Creta albastra »
July 1, 2005
Gogoloaie si maliete
Fotografii spun ca un gogoloi de raze se numeste flare. Eu prefer sa-l numesc gogoloi, suvoi sau baltoaca de soare, in functie de cum se prabuseste lumina pe capetele oamenilor si de ce dispozitie am. Tot fotografii spun ca un flare strecurat in poze e o dovada certa ca aparatul nu a fost folosit cu grija. Cei mai binevoitori se gandesc imediat la un accident de genul: fotograful stie cum sa tina aparatul in mana, dar din greseala gogoloiul i s-a strecurat in obiectiv si-a aparut in poza. In nici un caz nu s-ar gandi cineva ca oama care pozeaza suvoaiele, intentionat le vaneaza pe strada. Eu sunt oama in cauza.
Cu surprindere am aflat ca flare-ul e un defect si ca aparatele performante au obiective anti-flare. Trebuie sa recunosc ca n-am stiut asta cand am pozat prima data un astfel de gogoloi. Anul trecut s-a intamplat. Ar fi trebuit sa trag in chip o viitoare modeala, in asa fel incat sa dea bine intr-o publicatie de provincie, colorata si tabloidala. Insa eu nu ma pricep la asa ceva si nici nu aveam tragere de inima. Mi s-a parut mult mai interesant s-o pozez pitita in iarba, asigurand-o ca da, se vede perfect si ca da, trebuie sa zambeasca. Mi-a placut cum cadea soarele si mi-am zis ca i-ar sta bine si lui in poza. De atunci vanez gogoloaiele. Le-am pozat pe capetele trecatorilor din Brasov si Sibiu, pleostindu-se pe niste gunoieri, gadiland urechea unei colege.
Pe zidul unui cimitir, in jurul orei 19.00, cad multe baltoace de soare. Trecatorii n-au habar ca se strecoara printre raze, pentru ca acestea se vad numai de pe trotuarul pe care stau eu cu aparatul.
Asociez suvoaiele cu povestile lui Boris Vian, asa ca mi se pare de-a dreptul nedrept ca nici-un soarece nu freaca zidul, nimeni nu se da cu patinele pe asfalt, norii nu urmaresc necunoscutii si casele din spatele cimitirului nu se micsoreaza din cauza nefericirii celor care locuiesc in ele. Uneori mi-e ciuda ca nimeni nu vede gogoloaiele, e pacat, poate ca trecatorii s-ar bucura sa stie ca au asa ceva pe capatani, dar alteori ma bucur in sinea mea. Gogoloaiele mele sunt ca si malietele lui Vian, cel putin asa cred.
Boris Vian sopteste dintr-un colt
Pacat ca oamenii nu le vad pe maliete asa cum le vad eu, isi zise Jacquemort, si poate ca nici eu nu le vad deloc asa cum spun, dar, in orice caz, un lucru e sigur: daca nu vezi malietele, trebuie macar sa te prefaci ca le vezi. De altfel, sunt atat de vizibile incat ar fi ridicol sa nu le vezi.Tutu tuuuuu, tot dansul, din alt colt, chiar de acolo din baltoaca. Nu se vede, doar i se aude vocea:
Maliete care muriti imediat cum atingeti degetul cuiva, chiar foarte usor penele voastre imposibil de atins, care muriti din orice, pentru ca va priveste cineva prea lung, pentru ca rade privindu-va, pentru ca se intoarce cu spatele sau isi ridica palaria, pentru ca noaptea se lasa asteptata, fiindca se face seara prea devreme.Gata, a tacut domnul Vian.
As fi putut sa scriu mai multe despre gogoloaie, dar astept sa prind unele mai de soi.
http://www.aol.ro/2005/februarie/galeria/galeriaaa01.htm
Posted by Alina Andrei at July 1, 2005 6:15 PM
Comments
Some pages can't fit in to a 800x600 screen. I have to scroll left and right to read all the text.
-------
pressure switch
Posted by: flora at June 28, 2007 8:57 PM
;)Solitude, the safeguard of mediocrity.
Posted by: tim at July 7, 2007 12:21 AM
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
