Alina Andrei la Fotomagazin.ro

« Spectatorii lui Julian Barnes stranuta | Main | Catzeii de marti »

October 27, 2005

Petite-pomme

Un baiat dintr-un orasel din Siberia, rasfoind albumul de familie. Fotografii in sepia, ingalbenite pe margini, unele indoite, chipuri tinere cu palarii elegante, rude plecate de mult la cimitir sau imbatranite, acrite de vremuri. Matusi de la Moscova, verisoare indepartate si Glasa, singura taranca din familie, toate zambind intr-un fel anume care le transformau din femei comune in superbe creaturi.

Zile gri, puscarii cu sarma ghimpata, cozi interminabile, serpuite si dusmanoase, oameni in sube putind a transpiratie si-a votca, dar in ciuda lor, sau mai presus de toate, acest baietel rasfoieste un album cu femei misterioase ce zambesc frantuzeste. De la Andrei Makine am aflat ce miracol se ascundea in spatele fotografiilor. Citat:

Caci femeile acelea stiau ca, pentru a fi frumoase, trebuia, cu cateva clipe inainte ca blitul sa le orbeasca, sa pronunte tainicele silabe frantuzesti carora putine dintre ele le cunosteau intelesul: pe-tite-pomme. Ca prin farmec gura, in loc sa li se intinda intr-un rictus nelinistit, se rotunjea gratios. Astfel tot chipul le ramanea transfigurat. Sprancenele li se arcuiau usor, ovalul fetei se alungea. Spuneau petite pomme si o unda de fericire indepartata, de vis, le voala privirea, trasaturile, lasand sa pluteasca pe cliseu lumina palida a zilelor de demult. O astfel de vraja fotografica cucerise increderea celor mai felurite femei

.

Asa incepe Testamentul francez, de Andrei Makine. O carte despre un pustan ce in Siberia visa la Franta ca la o Atlantida, iar la maturitate, ajuns la Paris, tanja dupa bunica ramasa in Rusia, crezand inocent ca ea nu va muri niciodata.
Tot pe la inceput, doar in treacat, Makine a scris despre fotografiile unei femei cu ochi cenusii. Citat:

Mai intai tanara, in albumele mai vechi, cu zambetul patruns de vraja misterioasa a lui petite pomme. Apoi cu varsta, in albumele din ce in ce mai noi si mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuantandu-se cu un val de melancolie si de simplitate

. O frantuzoaica ajunsa prin acele meleaguri le invatase pe toate taina lui petite pomme.

Pana cand voi ajunge sa fotografiez femei cu acel petite pomme pe buze, prefer sa surprind trecatori cu zambete interioare, bine ascunse printre coaste, unele sfioase si blajine, altele neobrazate si sardonice, ranjete isterice sau nauce, ramase intepenite intre falci pentru cateva lungi minute. Sau oameni aparent tristi care isi pierd vremea pe strazi, colindand doar de placerea aproape vicioasa de a vedea alti necunoscuti, case cu ziduri, ferestre si acoperisuri, case doar cu ziduri, fara ferestre si acoperisuri, potai si feline purecoase, cu cate-o ureche rupta in incaierari, trecatori care se oglindesc in baltoace in timp ce-si apleaca capetele pe spate, pentru a urmari mai bine stolurile de ciori si hulubi si darele albicioase lasate de avioanele cu reactie.

Posted by Alina Andrei at October 27, 2005 1:24 PM

Comments

Post a comment