Alina Andrei la Fotomagazin.ro

« Leii din Texas si cei din Baia Mare | Main | Petite-pomme »

October 24, 2005

Spectatorii lui Julian Barnes stranuta

Un homosexual iubitor de Mozart, in varsta de 61 de ani, deranjat de fasaiturile, stranuturile si telefoanele spectatorilor din sala, a luat masuri drastice incepand cu o zi de joi, in luna noiembrie a anului nu mai stiu care. Tafna i s-a manifestat la inceput inofensiv, prin impungerea cu trei degete a spinarii spectatorului din fata, un chelios ochelarist, mic de statura, care mosmaia ceva despre o jacheta in urechea partenerei din dreapta. La drept vorbind in general pe melomanul nostru nu-l deranjeaza barbatii care soptesc vorbe in alte urechi, ci doar cei care susura enervant in mijlocul uverturilor.

Cum am mai spus, si-a infipt degetele in spinarea individului, gest care a avut ca urmare incetarea sporovaielii.
Ajuns acasa melomanul ii povesteste amantului tarasenia, polemizand despre muzica, vorbind cu regret despre lacheii de la Opera din Viena de acum 30 de ani, care la cel mai mic zgomot veneau la tine si-ti ofereau un drops contra tusei. Acesti domni in pantaloni trei sferturi, cu peruci pudrate, se miscau gratios pe acordurile Dunarii Albastre, iar daca spectatorul vinovat refuza sa primeasca bomboana, era inhatat de ceafa, i se casca gura bagandui-se leacul cu forta pe gat, ca sa nu mai deranjeze publicul! Asta am presupus eu, chiar daca ceva imi spune ca ma insel.

Andrew, amantul tafnosului nostru, nu este nici el mai intreg la minte. In fiecare dimineata merge la munca pe bicicleta, la atelierul de restaurat mobila, aflat in capatul opus al Londrei. Pedaland asculta la walkman carti lecturate, culege de pe drum lemne pentru foc (au semineu acasa), cu rea-vointa indoaie oglizile retrovizoare ale automobilelor doar pentru ca soferii acestora sunt niste dobitoci. Eu sunt eleganta exprimandu-ma in acest fel, Andrew strigandu-le in fata ca sunt niste bip posace! Oricum nu consider ca o oglinda merita acest tratament dur doar pentru ca soferii sunt bip, bip, bip si bip, bip. Desigur, este numai parerea mea. Intr-o carte de Kundera un alt individ isi infingea cutitul in cauciucurile masinilor parcate in cartier.

Sa ne intoarcem la meloman. A inceput sa duca bomboane de tuse la concert. Le distribuia ca pe niste amenzi, nevinovatii crezand ca e amabil, desi in realitate era sarcastic. De la o astfel de bomboana oferita in pauza unui june suedez, sau danez, sau de ce nu finlandez, i s-a tras despartirea de Andrew. I-a zarit schimband pe furis numere de telefon. Situatia s-a inrautatit, iubitorul lui Mozart haituindu-i pe spectatorii delincventi intrebandu-i jignitor daca au habar la cati decibeli se ridica tusea lor nesuferita. Plus alte impertinente care includeau remarci de genul: sunt cu ochii pe d-voastra, priviri manioase, discursuri despre tablouri si flegme, impunsaturi.
Totul a culminat cand i-a pus piedica pe scari, unui astfel de individ zgomotos, in acordurile stridente ale unei blonde care tipa de zor.
Intr-o povestire de Julian Barnes s-a intamplat toata tarasenie, altfel nu cunosc pe nimeni dispus sa-i impinga pe necunoscuti pe treptele teatrului, doar pentru ca au tusit ca magarii intr-un servetel de hartie.

Despre alt concert si alte horcaituri. Moartea unui slujbas marunt, de Cehov. O schita despre un functionar marunt, umil pana la exasperare, ce-a stranutat accidental pe chelia sefului, in timpul unui concert. De aici tot felul de ponoase tragic-comice, deoarece dansul se tot incapatana sa-si ceara iertare. O data, de doua ori, de trei ori , patru, sapte etc, pina cand a fost dat pe usa afara. citat:

Ajuns in nestire acasa, se intinse pe divan fara sa-si scoata uniforma si muri.

P.S. Intre aceste poze si text exista o stransa legatura, insa deocamdata nu-mi dau seama in ce consta aceasta. Am pe undeva poze cu biciclete (pt a-l ilustra pe Andrew), o vioara si alamuri, insa mi-e lene sa caut prin filme.

Posted by Alina Andrei at October 24, 2005 12:49 PM

Comments

Post a comment