Alina Andrei la Fotomagazin.ro

« Cum poti sa-i strici unui copil Craciunul | Main | Disparitia iepuroaicei din joben »

December 28, 2005

Un caz de rapire

Zi oarecare de iarna, sa fi fost luni sau miercuri, in orice caz in decembrie s-a intamplat, acum cativa ani. Nimeni nu mai stie data exacta si la drept vorbind cui i-ar fi de folos? Pentru ca nu se putea misca singur, nici nu s-a pus problema sa mearga toti trei pana la gara, si de acolo sa se urce in primul Personal. Nu putea fi carat in spate, asa ca l-au transat in curte, langa cotetul gainilor, fara sa faca mizerie. Vecinii n-au auzit nimic, stateau toti prin case cu paharele de tuica in mana, lipiti de sobe. Caciula desprinsa a zacut in zoaie pana cand unul dintre rapitori si-a adus aminte de ea. A luat-o de pe jos, ca sa nu ramana nimic in urma care ar fi putut sa-i dea de gol. Pe caciula erau cateva amprente, de asta s-a gandit sa ia urmele de degete si sa le vare in buzunar.

Despre ce va povestesc eu aici nu s-a scris in ziare, n-a aparut nici-o stire pe posturile de televiziune. Politistii nu s-au ocupat de caz pentru ca victima nu a depus plangere, nici n-ar fi putut cum din moment ce Omu este mut din nascare. Cum nu s-au lipit pe stalpi poze cu disparutul, va dau eu semnalmentele: 1,75 inaltime, laptos la piele si-un fular verde bine incolacit la gat.
N-au existat martori, dovezi, amprentele ramanand ascunse in buzunar, iar acesta lipit de haina ce-a fost aruncata in rau. In filmele americane cu psihopati, dupa un caz de disparitie sau dupa o crima, scafandrii se arunca in mare sau in raurile murdare, de unde ies cu cate un papuc, cadavru sau automobil plin de alge si impuscati.
Aici n-ar fi fost nevoie de ei.
Raul e mai mult o garla imputita, in care pana si gastele si porcii refuza sa se scalde. Haina de velur, maro, devenita zdreanta, se vede si acum undeva langa podet, agatata in craci rupte si gunoaie menajere. Mai sunt acolo cutii de conserve, un capac de wc, insa n-au legatura cu cazul. Oricine are cizme de cauciuc ar putea sa intre in apa, sa ia haina si s-o duca la Politie.

In acea zi masina a alergat iute lasand casele in urma, departandu-se de locul faptei. Cerul era plumburiu, intretaiat de valutuci de fum, asa cum se cuvine cand se intampla o tragedie. Stoluri mari de ciori, neavand ce face se invarteau in colo si-n coace, croncanind in lehamite peste strazile infundate. Mi s-ar fi parut totul si mai trist daca ar fi fost un soare vesel, labartat peste acoperisurile inzapezite, din acela care mai apare in zilele de decembrie, cand ies copiii pe derdelus.
Intreg Omu n-ar fi incaput pe bacheta din spate, nici in portbajaj, iar de indesat in valize nici nu putea fi vorba, ca doar nu erau chinezi. Taindu-l in trei bucati le-a fost usor. Capul si trunchiul in spate, restul in portbagaj, pe roata de rezerva. Avea obrajii mototoliti cand l-au scos, e adevarat, cu grija.

Dupa ce i-au impreunat partile de trup, fara sa-i ceara parerea l-au asezat langa doi copacei lipiti de zidul casei, chiar langa stalpul de iluminat, sa-i tina becul de urat noaptea. In loc de caciula i-au pus o palarie tuciurie pe cap, probabil imprumutata de la teatru, i-au dat si-o matura. Un ochi si-l pierduse pe drum sau a ramas in masina, sub bancheta. I-au indesat altul, negru ca penele de cioara, putin mai mare decat cel drept.

La casa lui o ducea bine, din cand in cand copiii il mai indopau cu zapada de se rotunjise la burdihan ca un popa de tara ce se hraneste doar cu gaini fripte, coliva si lapte de bivolita. Avea zile de entuziasta euforie privind pisicile ce se alergau pe acoperisuri.
In locul unde a fost dus s-a sfrijit, din obrajii bucalati au ramas doar urmele. Si acum il batjocoresc potaile de cartier, lasandu-i dare de pipi pe spinare, iar intr-o dimineata un vecin si-a parcat masina chiar la un milimetru de stomacul lui.
Stiu unde e, dar n-am voie sa spun, prin urmare n-am vazut nimic si nici n-am povestit.

Posted by Alina Andrei at December 28, 2005 12:40 PM

Comments

Post a comment