« Disparitia iepuroaicei din joben | Main | Visele ies din cap prin urechi »
January 10, 2006
Noapte de ianuarie
In rulota, cearsaful de pe pat e caldut, jilav, poarta adancitura de trup mare cat usa, miroase a transpiratie si-a tutun, a noapte de ianuarie cu promisiune de februarie. Zapada nu scartaie sub talpi, lampile ard in tacere, trecatorii nu-si vorbesc intre ei ci doar in ei, murmurand, si totul e de bine pentru ca ar fi putut sa fie si mai rau. Umbrele se topesc pe stratul subtire de zapada. Impleticite isi vad de drum, grijuli sa nu-si piarda trupurile, doar se stie, o umbra fara corpul de carne n-are noima, asa cum un om fara contur pe zid sau pe asfalt nu e tocmai viu ci mort. Sau neviu daca preferati, fiinta care nu mai simte frigul, n-are ghemuri in stomac si nici fluturi la cap, nu I se face sete si nici foame, nu vrea sa-njure, sa urle, sa sopteasca, sa pocneasca, sa ingrijeasca, sa iubeasca.
Dupa fiecare fereastra, in bezna, e un pat. In fiecare pat e un cearsaf. Pe fiecare cearsaf cald e un trup, asa cum sub fiecare plapuma grea e tot un trup, sau doua, sau trei. Respiratii greoaie, suierate. Visurile le ies din cap prin urechi, strecurandu-se afara prin gaura cheii. Pe rand, fara sa se buluceasca. Habar n-am de ce.
Posted by Alina Andrei at January 10, 2006 6:18 PM
Comments
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
