« Noapte de ianuarie | Main | Compozitie cu pisica alba pe fond albastru »
January 13, 2006
Visele ies din cap prin urechi
Dupa fiecare fereastra,in bezna, e un pat, in fiecare pat e un cearsaf. Pe fiecare cearsaf cald e un trup, asa cum sub fiecare plapuma grea e tot un trup, sau doua, sau trei. Respiratii greoaie, suierate. Visele le ies din cap prin urechi sau nas, strecurandu-se afara prin gaura cheii. Murdare de ceara si mucozitati, se tavalesc in zapada, curatandu-se. Cate un trecator intarziat vazandu-le la gramada, si fara stapan, si-ar putea alege. Un vis albastrui, molatic ca o perna plina de puf, sau dimpotriva, unul sprintar, rosu turbat, care macar intre asternuturi sa-i alunge viata cenusie de peste zi. Ghemul mototolit de imagini frante, confuze, odata ales se prinde dintr-o smuciturain causul palmelor. Se tine strans pana acasa, ca o minge de tenis gata s-o ia razna pe caldaram. Depinde de norocul fiecaruia,insa am auzit de niste cazuri care-ti fac parul maciuca.
Se poate intampla, de exemplu, ca un oarecare (nu vreau sa dau acum nume si nici sa arat cu degetul), cum spuneam, acest Oarecare plecand noaptea de la crasma, putin aghezmuit, sa gaseasca intr-un colt vise de tot felul, iesite pe furis din casele adormite. Si-a luat doua, ca nesatulul, unul roz chilotiu, ca lenjeria barmanitei, celalalt - rosu strident, nuanta rujului pacatos. Ajuns acasa s-a trantit imbracat in pat, badaran si-a impins nevasta mai la perete, s-aiba loc sa-si indese pe urechi ghemotoacele gazoase. Cinci minute s-a tavalit de placere, mormaind cu ochii inchisi,insa pe la la mijlocul ghemotoacelor periculos amestecate se facea ca dintr-o data e miezul zilei, se afla pe strada, gol golut, toti holbandu-se amuzati la socoteala lui. A luat-o la fuga si fugea, fugea, parca pe loc, erau si fostii profesori, vecinii, colegii de munca, unii il filmau, altii il pozau, insa fara deosebire, in mod special femeile, radeau cu gura cascata de li se vedeau sirurile de dinti, plombele, omuletul din gat. Si nevasta-sa era acolo, intim apropiata de barmanita, amandoua cu satarul in mana. Sub brat tineau cate un cocos decapitat, sangele siroind gal, gal, gal, asa se auzea in capul acestui Oarecare. Mai era si alta femeie, probabil nevasta celui care visase prima oara ghemul rozaliu. Cosea nasturi de palton pe pietul dezgolit al unei necunoscute. Cosmarul l-a tinut pana dimineata, cu greu l-a uitat apoi.
Intr-o noapte am vazut un biet caine cu stomacul lipit de sira spinarii. Crezand ca sunt de mancare a inghitit cateva, adormind pe loc. S-a chinuit pana a doua zi, scheunatul jalnic urmarindu-ma cale de cateva strazi distanta. Oare ce-a visat? Ca e fugarit de hingheri, ca l-au prins in lant aruncandu-l dupa gratii de unde a iesit doar sub forma de sapun si clei de oase? Ca s-a transformat in pisica?
Posted by Alina Andrei at January 13, 2006 5:43 PM
Comments
to lose one parent, mr worthing, may be regarded as a misfortune; to lose both looks like carelessness.
Posted by: jess at July 26, 2007 5:00 AM
when the water starts boiling it is foolish to turn off the heat.
Posted by: clotilda at July 27, 2007 8:33 AM
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
