Alina Andrei la Fotomagazin.ro

« Psychiatric hospital in Sierra Leone | Main | Evadare de la ora de matematica »

April 4, 2006

Imputzinand gradina

Imputinand gradina, gutuiul din spatele casei, pe numele lui Uiu, crestea in fiecare primavara, se latea cu florile prafoase peste rugii de mure, peste verze si caprifoi, promitand sa ajunga pana la fantana din care nimeni nu mai lua apa, din motive pe care nu le-am aflat decat foarte tarziu. Tusa Clara, aragaza cu patru ochiuri, cum i se striga in urma pe strada, se juruia ca nu mar a primit Adam de la Eva, spre muscare, ci un fruct galbui de care stim ca se numeste gutuie si nu altfel. Toti din familia noastra ii dadeau crezare, insa nu si ceilalti, strainii de noi, pentru ca acestia n-aveau frunze ascunse in asternuturi, rasaduri puse la fereala, borcane aurii in camari, puieti gata de bagat in pamanturi. Nu-i de mirare ca pana la a zecea spita, veri de-ai verisorilor verilor verisorilor mei, tineau la loc de cinste cate o stropitoare, chiar si cei care locuiau la etajul 10 si singurele plante pe care le aveau erau cele din acvariu cu pesti si din vazele cu flori primite la onomastice. Dar nu toata viata noastra gravita in jurul arbustilor. Desigur ca nu.

Una dintre drame este legata, da, tocmai de o cununie apoi de o despartire, de-un platou cu fructele de care tusa Clara spunea ca Eva il ispitea pe bietul de Adam. Din motive tulburi, o mireasa frumoasa ca alte mirese, poate ceva cam palida in obraji si cearcane de nesomn, la petrecere a luat platoul cu feliile taiate subtiri, subtiri, de puteai sa vezi prin ele, plutitoare in gelatina, indreptandu-se neprihanita si suava spre mire, insa in ultima clipa s-a invartit pe tocuri ca o balerina pe poante, lasandu-si darul in bratele cavalerului de onoare. Dupa fastaceala tanarului invitatii si-au dat seama ca nu-i strain de trupul presupusei fecioare, insa asta se intampla cu doua generatii inainte ca eu sa ma fi nascut, pe vremea cand miresele inroseau asternutul in noaptea nuntii. Aglaia se numea, un nume cu totul nepotrivit pentru silueta invesmantata in danteluri, din pozele de familie. Pe cand eram mica de nu ajungeam la pervaz era des vorbita.
Mai des o pomeneau femeile, si nu barbatii, asa cum se intampla cu toti mortii.
De la ele am aflat ca Aglaia era pe sfert grecoaica, pe alt sfert romanca si pe jumatate turcoaica, a fost crescuta in puf de un negustor de perini, plapumi si saluri, stia sa cante la clavecin, sa picteze pasteluri, sa converseze cu musafirii in frantuzeste si sa lesine la baluri in bratele cui trebuia, brate care se nimereau sa aiba la capat trupuri de dansatori veseli care invarteau pe podele tinerele domnisoare, ca pe niste sfarleze, si le ciripeau dezmaturi la urechi.
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3359

Posted by Alina Andrei at April 4, 2006 12:36 PM

Comments

Post a comment