« Tom Waits lyrics | Main | Despre Moskvich si alte lucruri importante »
April 11, 2006
Inceput de tratat despre iepuri
http://galerie.liternet.ro/view_album.php?set_albumName=iepuru
Nu-mi amintesc cand a ajuns Iepurele la mine, cert e ca au trecut multi ani de atunci, poate 18 sau 20. Nu mai stiu cum il chema, insa n-am uitat zgomotul inconfundabil de morcovi rontaiti, care intra in mine cand imi lipeam urechea de capul lui, pe balcon, acolo unde ii era culcusul, intr-o cutie de carton plina de foi de salata umeda, smocuri de iarba rupta din fata blocului, cotoare de varza, cacareze mici, negre, si bucati de paine uscata.
Intre mine si Iepure nu putea exista decat tacere fara pic de zgomot, fara de suieraturi de la inspirat si expirat aerul din plamani, fara stranuturi accidentale, fojgait de vesminte sau pocnetul oaselor din degete. Imobila ca bibeloul din vitrina cu cesti de cafea si pahare bune pentru musafiri, ma uitam cum isi misca mustatile in aer, cum isi spala urechile, evident ca lungi, cu labele din fata, pieptanandu-le in graba, ca si cum l-ar fi zorit careva. Doream sa-l duc in padurea din apropiere, insa pe acolo misunau caini mari cat zece iepuri pusi unul peste altul, iar daca n-ar fi cazut in labele lor, mai mult ca sigur c-ar fi ajuns in ceaunul tiganilor. Si totusi, cand esti mic, pare de necrezut ca blanosenia pufoasa din fata ta, care iti mananca din palma, se poate transforma in tocanita de pus in farfurii, asa cum copiii nestiutori nu fac legatura intre mieii din cartile de colorat si cei de pe pajiste, cu ce li se baga in gura de Pasti.
Iepurii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor: verzi si albastri din cartile de colorat, iepurele de Pasti, aducator de cadouri, cel cu vesta si ceasornic cu lant, din Alice in Tara Minunilor, acela gri, aparut la mine pe balcon, altii albi, intr-o cusca cu pereti din sarma impletita, unul imens, care era iubit de-o fata intr-o povestire bolnavicioasa, Bugs Bunny, cei de pe zidurile din Brasov si Bucuresti, si, bine ca nu l-am uitat, locatarul din jobenul magicianului.
Negruzzi scrisese in Vanatorul bun sau mestesugul de a nu-ti fi urat, ca in zilele cu ploaie imbelsugata, pana la iesirea soarelui iepurele inteleptit nu se baga in desime, "pentru ca nu-i place sa-i cada picaturi de apa in urechi". Probabil ca sta la el in vizuina, doar cu nasul afara, de unde priveste picurii cum se prabusesc cu zgomot in iarba. Cand au zile de nuntit, se strang pe campul rascolit deja de tractoare, ghemuri lungi, gri, iuti, ce sar printre brazde, se rostogolesc ca ciulinii zburataciti de vant. Mici pete albe ca de bumbac le sunt cozile. Uneori si urechile li se vad, rasarite cumva ca niste lujeri tremuratori in aerul subtire, alb, patat cu pufuri de papadii, in mirosuri de umed si de seva, de pamant rascolit cu frenezie.
Iepurii de oras sunt pititi in ganguri, pe langa cafenele si ateliere de carpacit papucii, pe porti nedeschise de nimeni cu anii, pe o strada ingusta, dosita, mirositoare a tomberoane, coji de mandarine, pisici, dar si a vin acru, de la o crama scoborata in pivnita. Asta in Brasov. In Bucuresti l-am vazut doar undeva in zona Victoriei, intr-un mic santier pe care ajungeai doar daca coborai pe o lunga scara de lemn. Fundatia unei cladiri, schimbata peste noapte in patinoar, cu iepuri mari si veseli, desenati pe beton. Mai este unul la Budapesta, imens. Mai mare decat un barbat inalt pe tocuri, portretizat pe o cladire parasita. Un student pe nume Color i-a desenat pe toti, nu stiu din ce pricini, insa bine a facut.
Posted by Alina Andrei at April 11, 2006 11:23 AM
Comments
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
