« OZN | Main | Rasarit insangerat la malul marii »
June 12, 2006
Manual de fotografie: Cum se fotografiaza scrisorile
Ravas desucheat
Intr-una dintre fotografiile vechi desucheate, folosite de bunici si strabunici in tineretea lor aidoma paginilor nude din Playboy si Hustler din zilele noastre, o dama la bustul gol, puternic rujata si cu limba la vedere, linge sugestiv un plic. Mai exact marginea triunghiulara care ar fi trebuit apoi sa se lipeasca pe buzunarul dreptunghiular, alb, ce adapostea presupusa scrisoare de amor. Ce fel de amor, se vedea clar din privirea directa, atatatoare a doamnei, fara false pudori de domnisoara de pension. Dama in cauza are sprancenele foarte subtiri si curbate, intocmai ca in moda anilor 20-30 de la Hollywood, parul scurt coafat cu onduleuri. O bratara la mana dreapta, un inel cu piatra pe cea stanga, si atat. Cu atat era acoperita. Totusi, din nu stiu ce ratiuni, fotograful a avut grija sa incadreze pana mai sus de buric, sa nu lase la indemana privitorilor si rotunjimile de mai jos, ceea ce nu face imaginea decenta. Deloc. Felul cum linge plicul, muchia alba care se odihneste pe sanul drept, privirea directa, sunt suficiente pentru a atarna fotografia sepia in orice bordel. Pe carton, sub imagine, scrie: Voila deux jolis seins ronds et poteles, cu accentele de rigoare.
Cutia din Petrila
In Petrila exista o cutie postala ceva mai speciala. Dupa spusele stapanului, e cea mai frumoasa din tara. Pentru ca e a lui ÅŸi pentru ca e indoita.
M:
Pe vremea lu Ceausescu noi aveam abonament la nu stiu ce ziar si vecinu de sub noi n-avea si fura ziaru din cutie (prin indoire) dupa care-l punea la loc. A, nu, mint, era fix dupa revolutie. Si dup-aia ar mai fi ca e mai mare decat celelalte (ca de, sa-ncapa ziaru), si ca in dreapta ei nu mai e nici o cutie. E o cutie de dreapta ea, de fapt.
Eu: Care se delimiteaza clar de cutiile de stanga. Nu? Ai fotografiat-o?
M:
N-as indrazni. Mmmm... cred ca e intr-o poza, dar ei, asa singura, nu i-am facut. Adica te uiti la ea si-ti dai seama ca e altceva. De altfel, putem sa-i spunem tic la chestia asta, dar eu il astept pe postas in fiecare clipa. Adica daca intru de 5 ori in cinci minute in scara, de 5 ori verific cutia, adica bag un deget in ea (ca e prevazuta cu trei gauri rotunde, pentru respiratie). Ciudat e ca nu mi s-a-ntamplat pana acum niciodata ca intre, sa zicem, doua dintre astea cinci verificari sa vina postasul.
Eu: Iar acum e goala. Fara scrisori si fara ziare. Nu? De fapt e plina cu aer. In cativa ani va rugini si intr-o noapte cineva o va fura. Poate ca va fi dusa la fier vechi.
M:
NU! Cine esti tu sa dai sentinte? Cutia nu va disparea! Se vede ca nu cunosti Petrila, altfel nu ai vorbi asa.
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3529
Posted by Alina Andrei at June 12, 2006 12:18 PM
Comments
;)Those who can, do. Those who can't, teach.
Posted by: howard at July 8, 2007 12:12 AM
;)No vacation goes unpunished.
Posted by: abel at July 8, 2007 12:35 AM
Anything is possible if you wish hard enough.can’t breath enough before death
Posted by: edna at July 19, 2007 10:42 PM
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
