« Oblio | Main | Maestrul si Margareta, de Bulgakov »
July 30, 2006
Cum se fotografiaza rachetele Turbo Jet
Este o masina rosie in acel gang. Renault 4. Mi-ar fi parut adormita printre buruienile inalte daca n-as stii ca automobilele nu atipesc, nu se odihnesc defel, doar sunt parcate si eventual uitate, atunci cand le lipsesc piese esentiale care sa le urneasca din loc. De afara, din strada, o vad destul de des, atunci cand poarta este larg deschisa sau doar crapata cat sa mi se strecoare privirea printr-o crapatura ingusta, in cele cateva secunde cat pasii imi trec prin fata cladirii. Intr-o zi am recunoscut-o pe Internet, intr-o fotografie vesela, Polaroid. Parea intocmai ea si totusi alta. Proaspata, radia in soare ca si cum n-ar fi fost ruginita la incheieturi si n-ar fi avut mizerii pe bancheta din spate. O fotografa straina de Brasov a pozat-o, Gabriela Iacob.
Este o racheta in acel gang. Intr-o fotografie veche, alb negru, asezata stramb intr-o fereastra. Sta sa pice. Banui ca a fost facuta in urma cu 20 si ceva de ani. Poate 30. Nu stiu, nu-mi dau seama dupa hainele copiilor care apar in ea. Au fost pozati in Piata Sfatului, in decembrie, zi fara zapada. In fundal se vede Biserica Neagra. Stiu ca fotografia a fost facuta in decembrie deoarece sunt casute de lemn acolo, impodobite, si-un castel din carton pictat. Numai de sarbatorile de iarna vedeam astfel de minunatii in buricul orasului. Daca imi amintesc bine, ajunsi in racheta Turbo Jet copiii se holbau la stele, Luna si la Calea Lactee printr-o fereastra larga ca un ecran de cinema, chiar daca era zi si-un soare palid stralucea vag afara, cat sa ne amageasca. Daca un om mare apasa pe un buton, racheta se invartea si se bataia de cateva ori intocmai ca nava cosmica ruseasca plecata cu Laika. Catelusa cosmonaut nu s-a mai intors din calatorie, noi copiii ne reintorceam mereu sa ne atarnam de mainile parintilor si bunicilor, cersindu-le inimi de turta dulce, vechi si sfaramicioase, si vata de zahar pe bat in care ne bagam degetele inrosite de frig si limbile. In fotografie se vad clar doi baieti si-o fata. Fetita are o caciula alba cu mot in cap, ghiozdanul in spate; rade toata cu fata spre aparat. Unul dintre baieti se uita cu jind la racheta, celalalt fiind surprins in mers, cu piciorul drept inainte de a fi lasat pe caldaram. Poate ca sunt frati.
Nu stiu cine sunt copiii din fotografie. Pe usa locuintei erau doua hartii si un lacat mare. Cea scrisa de mana pomeneste de moarte. "Cine nu ma lasa in pace sa mor, sunt obligat sa nu-l las sa traiasca", si alte vorbe imbarligate de genul acesta, notate cu litere ingrosate, subliniate grosolan. Am dat peste anunt dupa ce m-am uitat la poza din fereastra. Cum spuneam, undeva in fundal se vede si Biserica Neagra. Cosmelia cu fotografia expusa in geam e la doi pasi distanta de Biserica. Ma rog, nu chiar doi. Mai multi, dar cat sa-i faci intr-un minut. Cativa pasi prin gang, pe langa masina rosie si buruieni, treci pe langa un aparat stricat de poker electronic, ajungi afara, pe trotuar, traversezi in fuga, ajungi pe alt trotuar, mai faci putini pasi si-ai ajuns la Biserica Neagra. Desi nu e musai.
http://atelier.liternet.ro/articol.php?art=3681
Posted by Alina Andrei at July 30, 2006 2:23 PM
Comments
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
