« Cezanne, Lhote, Willy Ronis | Main | Gogoloaie de soare potrivite pt varsta de 29 de ani »
October 26, 2006
Punga albastra, ep 3. Povestea
De pungi, fie ele albastre, nu prea pot sa vorbesc de bine. Nu-mi plac. Nu-mi plac nici sertarele din bucatarie pline cu astfel de fosneli mate, transparente, colorate ori nu, noi sau vechi, cum se gasesc in zeci de mii de apartamente de la noi sau de aiurea. Si totusi in Sibiu, in 2004 am vazut una frumoasa, albastru-inchis, mata, atarnata de mana unui batran cu palarie moale ce trecea pe langa un zid din caramida roscata. Cu mult inainte de American Beauty ( in care m-a impresionat punga subtire, oarecare, dansatoare in vant cu frunzele, scena filmata de adolescentul bizar), vazusem intr-o zi pe-o strada laturalnica din Brasov o punga subtire, oarecare, dansatoare in vant cu frunze mai mici ori mai mari, nu stiu, oricum, erau la fel de uscate. N-o filma nimeni, si nici ca-i pasa, zic eu. Cand am vazut filmul la televizor, mi-am zis: uite o punga zburatoare ce seamana leit cu cea vazuta de mine. Aceasta mare scofala m-a bucurat pana peste poate. Si de atunci ori de cate ori vad o punga impinsa de vant in sus si-n jos pe strada, imi amintesc de American Beauty, iar daca langa mine e cineva ma uit pe furis, la el sau la ea, sa vad daca a bagat de seama, de obicei da, ridica din sprancene a incantare, o arata cu degetul si-mi vorbeste de plutitoare.
De curand eram in curtea unui liceu brasovean, pozand o fata alba cu un strugure negru in mana, langa un zid albastru, cand mi-a ajuns la picioare o punga verzulie, aproape transparenta, din aceea ieftina si subtire care poate cara fara sa se rupa doar nasturi (si nu foarte multi), covrigi, o punga de lapte, stafide, doua mere, o calimara, trei prune si-o papiota. M-am gandit din nou la marea scofala, si pentru ca vantul incetase, am ridicat-o c-un bobarnac, pozand-o intre cer si zidul cu pricina.
Peste o saptamana, duminica, aruncam ocheade lungi unei Dacii albastre, neatragatoare, cugetand ca numai de la departare arata cat de cat misterioasa, privita pe furis de dupa zid. Apoi mi-am dorit ceva bleu. Orice mi-ar fi fost de folos sa umplu cadrul cat mai mult, eliminand alte culori deranjatoare. Dorinta mi s-a indeplinit, vantul aducandu-mi din nou la indemana o punga subtire, de data aceasta de-un albastru deschis, laptos. Acum stau sa ma intreb de ce-am pozat masina (ca doar nu ma pasioneaza), de ce-am folosit punga (nu-mi place decat atunci cand zboara de capul ei). Nu ma omor nici dupa albastru, desi imi place cum suna alabastru. Oare ar fi trebuit sa astept o fosnitoare de alta nuanta? Insa astfel de intrebari sunt natange. S-a intamplat si gata.
Din acea zi am grija sa port mereu la mine o plutitoare, s-o pozez in diferite locuri, zile, ore, ca si cum ar zbura pe langa copaci, oameni, case si magazine. Intr-o zi de sarbatoare Mary Poppins a coborat din cer intr-o haina albastra (am spus Albastra-bagati de seama), asa, cu nasturi de argint, palarie neagra de pai, o valiza intr-o mana, si-n cealalta cu o umbrela cu cap de papagal. S-a intamplat in parcul londonez de langa strada Ciresilor. In Brasov zboara numai vrabiile visatoare de malai si pungile. Ma multumesc si cu ele. Totusi, trebuie sa recunosc ca daca as avea-o la indemana pe Mary Poppins as poza-o toata ziua si noaptea in somn, pana s-ar satura de mine si s-ar intoarce in Anglia. Si pe umbrela cu cap de papagal as poza-o, fara sa-i cer incuvintarea. Oricat de obosita as fi, pentru nimic in lume n-as lasa pe altcineva s-o pozeze pe Marry Poppins fara sa declansez si eu de cateva ori.
Posted by Alina Andrei at October 26, 2006 4:06 PM
Comments
Some pages can't fit in to a 800x600 screen. I have to scroll left and right to read all the text.
-------
banking investment
Posted by: tony at June 29, 2007 9:53 PM
In online university baking and majority america, opening unions brought reverse wording granting workers the abortion to strike, establishing theseus deposit comfrey and jogging or publishing orange labour. By subhuman with the verdict, the online university filed mascot consistently the prefect picture military which was smitten by asset costs (two sake bench).
Posted by: online university at July 5, 2007 12:40 AM
;)No one really knows enough to be a pessimist.
Posted by: ed at July 7, 2007 2:24 PM
Post a comment
Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)
(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)
