« November 2006 | Main | January 2007 »
December 10, 2006
Soare de decembrie
Posted by Alina Andrei at 5:22 PM | Comments (0)
December 8, 2006
Bucurestiul pe care il stiu eu
http://bukresh.blogspot.com/2006/12/1-bb-alina-andrei.html
Este unul trunchiat, evaziv, fiind plamadit mai mult din impresii, amintiri care de la an la an se imbina intre ele, confundandu-se cu altele, si nu in ultimul rand din Bucurestiul pe care-l cunosc din vorbele cunoscutilor sau din carti.
Nu-mi amintesc bine prima vizita. Fara indoiala ca am facut-o cu parintii, candva inainte de Revolutie. Poate ca atunci cand au trebuit sa-mi cumpere ochelari cu nu stiu ce lentile care nu se gaseau la Brasov. Inainte de a ajunge la magazinul pentru ochelaristi am trecut pe langa un muzeu in aer liber, ce insemna ruinele unei fundatii din caramizi gri si roscate, in care se aflau ulcele imense, lipite, la care m-am uitat cu toata consideratia pentru cei care reusisera sa repare la loc ceea ce de buna seama ca tot ei stricasera, apoi am mancat o inghetata pe bat cum nu se gasea acasa, am ajuns la rudele tatalui meu unde m-am spalat cu sampon roz, bulgaresc, si m-am uitat la video la un film cu Indiana Jones. Acela cu serpi imbarligati pe platouri, supa cu ochi plutitori in castron (presupun c-am facut beah!), si craniul de maimuta cu creier crud, in care cineva trebuia sa-si bage lingura. Mai aparea si o scena in care Indiana Jones fugea printr-un canal invadat de mii de sobolani pe care i-am regasit dupa aceea, in urmatoarele nopti, si-n vis, numai ca purtau ochelari, calareau maimute si se aruncau cu capul in jos in blidele peticite de la muzeu.
Posted by Alina Andrei at 4:14 PM | Comments (0)
Aproape de cafenea
Este o fereastra cu pisica
Langa fereastra cu pisica este un zid cu vitel si baltoace de lumina:
Si putin mai departe e un motan gri, tzafnos.
Canarul locuieste pe alta strada si e din alta poveste:
Posted by Alina Andrei at 3:43 PM | Comments (2)
December 6, 2006
..........
Posted by Alina Andrei at 11:53 AM | Comments (0)
December 4, 2006
Istrati, fotograf ambulant la Nisa
Pentru ca in pruncie bunica imi repeta des, vazandu-mi pletele burzuluite, ca's Ciulinul Baraganului, sfatuindu-ma sa folosesc mai des piaptanul, numele lui Panait Istrati capatase in urechile mele rezonante galgaitoare. Multa vreme a fost doar omul care a scris despre ciulinii ciufuliti ce zburdau vineti prin campie, apoi afland prin cate locuri a colindat cu traista in bat, ca a bantuit prin Egipt, Siria, Grecia, Franta si Rusia, ca-si daduse ultimii banuti pe Invierea lui Tolstoi (ramanand noaptea fara odaie, printre straini), c-a dormit pe saltele umplute cu plosnite si s-a strecurat clandestin pe vapoare, sperand sa ajunga in India pentru a buchisi sanscrita, atunci a devenit vagabondul meu preferat. Titlu de noblete ce in adolescenta conteaza inzecit mai mult decat cel de scriitor valoros. Apoi avea si ochelari rotunzi, o calitate in plus. Pentru toate acestea m-am intristat citind ca din disperare si-a taiat beregata, bucurandu-ma in urmatoarea clipa ca nu i-a izbutit gestul fatal. Asa. Apoi am aflat c-a fost si fotograf ambulant, ceea ce l-a saltat si mai mult in ochii mei, caci ce poate fi mai pasionant decat viata unui vagabond din alte vremuri, inimos, subred, exaltat si patetic, scriitor de tristeturi despre ciulini si totodata mester in imortalizarea muritorilor.
Si-a inceput cariera de fotograf ambulant la Nisa, din cauza saraciei. Un Bernard oarecare ii imprumutase un aparat, chemandu-l pe Promenade des Anglais pentru a-i arata cum se traieste liber. Cat timp era soare si nu-l infascau politistii, era bine. Din cate povestea mai tarziu, de patru ori a fost arestat din pricina amenzilor neachitate, facand 12 zile de puscarie in celule de ciment, fara carti de citit la indemana. De fiecare data dupa ce iesea, isi recupera aparatul si se reintorcea pe promenada la vanat de plimbareti cu dare de mana. Avea si un panou cu sloganul: Photo plein air Silhouettes - P. Istrati, 2 rue Massena - Les photos sont livrables, le lendemain de la pose - Priere d'attendre l'operateur, cu accentele frantuzesti de rigoare. Zambind pentru momirea trecatorilor, a avut ocazia sa fotografieze pe regele Siamului, duci englezi si alti aristocrati de soi, "a caror noblete placa fotografica s-a dovedit incapabila s-o inregistreze", povestea Istrati. Apoi intr-o buna zi, asa cum li se intampla pelerinilor, i s-a facut din nou dor de duca, citat: ...am lasat casa, tihna, rost, prietenie si chiar o femeie draga si am fugit in munti, in Alpii Maritimi.
http://atelier.liternet.ro/articol/4045/Alina-Andrei/Manual-de-fotografie-Istrati-fotograf-ambulant-la-Nisa.html
Posted by Alina Andrei at 1:03 PM | Comments (0)
