Alina Andrei la Fotomagazin.ro

haha, hey, kermit, salutari de la bucurescu!

Some pages can't fit in to a 800x600 screen. I have to scroll left and right to read all the text.
-------
hotel with hot tub

;)Everyone is born with genius, but most people only keep it a few minutes.

- RASPUNS CENZURAT DE REVISTA 22 DIN BUCURESTI / 2007
ORI SI CE JURNAL S AU REVISTA CARE SE RESPECTA PUBLICA UN DREPT LA RASPUNS !
IN CAZUL NOSTRU VECHILE OBICEIURI DIN ROMANIA COMUNISTA SINT PASTRATE !

RASPUNSUL REDACTORULUI SEF AL REVISTEI 22 ----Rodica Palade
De: r22@ong.ro
Objet: Rép : Fwd: raspuns
Date: 10 juillet 2007 08:11:35 GMT+02:00
?: paras.c@infonie.fr

Stimate domn,

Sunt cel putin surprinsa de "raspunsul" pe care vreti sa-l dati unui critic de arta. Produsele artistice nu au nevoie niciodata de justificarile/explicatiile autorilor lor.

Publicul (intelegand prin asta si criticii) recepteaza si comenteaza liber o lucrare, chiar si dupa disparitia artistului care a produs-o. De aceea, nu voi publica "raspunsul" dumneavoastra catre domnul Erwin Kessler.

Rodica Palade

RASPUNSUL MEU

Doamnei Rodica Palade, redactor sef al Revistei 22

 

Stimata doamna,

Am avut neplacuta surpriza sa descopar articolul ARTOLOGIA publicat în revista dumneavoastra, în numarul 23 din luna iunie si semnat de colaboratorul dumneavoastra E Kessler!! Traind în Franta din 1986 nu sunt deloc obisnuit cu lipsa de cinste intelectuala! Expozitia retrospectiva Paraschiv 1977-2007 prezentata la MNAC a fost deschisa timp de doua luni - aprilie si mai 2007! Când luati decizia sa publicati un articol violent critic, în general un minimum de corectitudine si profesionalism, deontologia meseriei de jurnalist va cere sa publicati articolul în timpul desfasurarii expozitiei! Unde este respectul pentru artistul ce expune/în cazul de fata o expozitie alcatuita dintr-o larga selectie pe parcursul a 30 de ani de activitate? Unde este respectul pentru publicul ce face efortul de a vizita numita expozitie sau care citeste ziarul dv, public ce are dreptul si nevoia de a verifica/de a se confrunta cu afirmatiile negative propuse de autorul articolului E. Kessler !
Înca o data sunt nevoit sa îmi pierd timpul cu oameni incompetenti, amatorismul de tip "cântarea româniei" devine o virtute afisata (vezi expresia a facut din prostie o virtute) incompetenta si lautarismul câstiga revistele si în Romania!!!
E. Kessler este Madame Bovary al criticii române; frustrat si niciodata multumit, el este deja "numit" si "explicat" într-o scrisoare din 1905 a lui Caragiale adresata lui Alecu Urechia:
"Omagiul de admiratie, ori o simpla marturisire a unei mediocre satisfactiuni ori indiferenta, fara comentarii, ar fi o abdicare, o scadere a demnitatii lui. Se umfla si se creste pe sine.
Ce este lucru e un moft; cum judeca dumnealui e important. El prostul, el este totul !!!
Nu mai umbla deci cu explicatii pe departe -teapa, rasa, mediu, educatie, vitiu- zi-i scurt: prost!"

Înainte de a continua fac o precizare necesara.

Arta secolului XX are o calitate SPECIFICA/unica: -compozitia predominanta practicata pâna la impresionisti: deschis pe închis, lumina pe mari suprafete de umbra, a fost inversata ! În arta secolului XX avem de a face cu forme închise pe fonduri luminoase sau chiar albe!! astazi când vorbim de modernism, modernitate, post modernism, arta contemporana, ne referim la aceasta definitie închis pe deschis!
În lucrul meu, de o maniera fireasca, începând cu anii '80 s-a impus principiul "Negrul este culoarea limbajului" bine înteles cu o aluzie clara si Ia "scriere"!

E Kessler trebuie sa stie ca meseria deprinsa în atelier, în vechime, excludea "creativitatea". Artistii, chiar când erau în vârsta, erau modesti, ceea ce se învata era relevarea fiintei unice si irepetabile a celui care "face". Orice proces de învatare se facea si se face si astazi prin trecerea în limbaj a realitatii, deci a "copia" fie "natura" fie "operele" celor dinainte. Aceasta este calea învatarii, asimilarea învataturii ne permite sa ne aratam subtilitatea gândirii personale. Artistul nu lucreaza cu idei sau teme ci cu "gânduri" ce se dezvolta si se îmbogatesc în timp. Artistul cu cinste are puterea sa-si regaseasca gândurile.
În expozitie lucrarea intitulata GURA 1979 anunta gândurile exprimate începând cu anii '90 - seria de lucrari PIELEA SI TRUPUL - legatura speciala se opereaza prin trecerea în timp a gândului religios-pamânt, corp-trup dumnezeu/(tumul relicva-moaste, strunga) ajungând la trupul cel de astazi la 54 de ani. Trupul în societate, Gândul în societate, etc.
A spala vasele murdare ale tuturor stilurilor si practicilor artistice este o "modestie" a asimilarii practicii celui de alaturi, cu atât mai mult cu cât este vorba de practici ale tehnicii plastice si nu de copiere a continutului ideologic, concept; astfel artistul este mai putin singur

În general , istoria picturii ne arata ca desenul se aplica înaintea culorii, luam un creion sau un carbune si desenam, dupa aceea umplem formele cu culoare.
Una din caile urmate în lucrarile "negrul este culoarea limbajului" a fost tocmai utilizarea procesului invers, culoarea este saturata cu grafit sau carbune / trupul picturii este "murdarit" cu închis ! În performanta facuta în Polonia unde sunt îngropat în carbune timp de 26 de minute gândul este similar - trupul murdarit de carbune - deci putem fi subtil si direct cu aluziile culturale necesare sau practicând cercetarea limbajului - limbajul în societate - fara a avea nevoi ideologice !!!!!.
E. Kessler confunda înca o data limbajul specific al picturii, arata ca nu îl întelege, sau nu îl cunoaste, când afirma relatii în lucrul meu cu Roman Opalka/ pictor al repetitiei gestului - singurul principiu ce ne apropie este aplicat la toata arta secolului XX "forme închise pe fond deschis pâna la alb". Aceeasi confuzie este repetata prin evocarea pictorului Hantai, reprezentant tipic al curentului support/surface care îsi realizeaza picturile prin plierea suportului!! În cele peste 200 de lucrari prezentate în expozitie nu gasim una realizata în tehnica asta!!! Pentru un necunoscator confuzia pare fara importanta - în cazul nostru asa-zisul critic de arta ce si-a petrecut multi ani în strainatate - este de-a dreptul ridicola si plina de naivitate; neputinta lecturii imaginii plastice este flagranta!!!
Asa zisa teorie enuntata în preambulul articolului este complet eronata, pe lânga constructia banala, greoaie a articolului, autorul enunta fara argumente tot felul de aprecieri bazate pe o evidenta necunoastere a istoriei artei secolului XX!! Acest limbaj lipsit de subtilitate, de acel dar al scriiturii, este prezent prin fraze foarte lungi, certate cu limba româneasca, cu nevoia de a se explica de mai multe ori. Fara a aduce claritate în expunere, argumentarea pacatuieste prin aglomerare, dândloc la o continua cacofonie! Impresia de banalitate scolareasca a articolului, incoerenta argumentarii, incoerenta continutului, cât si linearitatea simplista a constructiei - enunt, falsa argumentare, concluzie - dezarmeaza prin platitudine si suficienta !!

E Kessler vorbeste de "întelegerea eronata a ideii si a practicii experimentale ----" "comunicarea sau interactiunea artistului cu publicul sau este echivalenta cu împartasirea aceleasi lipse de (pre)judecata".
tin a sublinia lipsa totala de coerenta a pseudo teoriei invocate-
În ceea ce priveste "sensurile'', ''existenta'', "spiritul", acestea sunt prezente firesc în desfasurarea procesului artistic si nu avem nevoie sa le numim "pentru confruntarea cu un cu totul altceva", în tot parcursul expozitiei mele experimentul ca atare este absent!
O alta superficialitate, citez: "picturile din România anilor 1970-80, total neproblematice în mediul local al acelui timp" ˇ bine-nteles ca nu îi voi recomanda sa traiasca faptele si timpurile acelea - dar lipsa de subtilitate, de dorinta de a întelege, nevoia de a "vedea", îl definesc întru totul! În acele vremuri, arta plastica era în prima linie a "subversiunii", tinând seama ca teme clasice în istoria artei erau interzise - spre exemplu Nudul, peisajul banal al vietii nefestive, orice subiect cu aluzie religioasa, orice manifestare a artei nonfigurative, orice manifestare prin fotografie sau film alta decât cea oficiala si lista era lunga - deci o limitare severa a ariei de prezenta în expozitiile de atunci, expozitii acoperite de jurii formate din pseudo artisti cenzori si comisari ai partidului ce supravegheau cu strasnicie totul! Ma gândesc cu nostalgie la libertatea muzicienilor si mai ales al scriitorilor, ce cu multa abilitate puteau "rosti" mai usor anumite adevaruri, altfel nespuse - si poate de aceea nu am gasit "literatura de sertar" pe care multi o asteptau ca fireasca dupa 1989!
Deci si revenim la artele plastice, vectorul cel mai activ si mai "periculos" al timpului ! În acea perioada, eu voi vorbi de anii '80 caci acum pot vorbi clar despre generatia noastra. Bazele primei expozitii a acestei noi generatii au fost puse de mine, initiatorul si organizatorul expozitiei Paraschiv-Graur-Mihaltianu-Bandalac, cu aceptul lui H. Bernea, care raspundea la epoca de Atelier 35 si care ne-a dat o întreaga libertate !! În paralel am fost singurul artist tânar prezent în expozitia manifest "noua plus unu" facând legatura cu generatiile mai în vârsta, expozitie cenzurata si închisa dupa numai câteva zile! Prezent si fondator al grupului Prolog, remarcând între altele lipsa neîntâmplatoare a lui H. Bernea la constituirea grupului! Înca un lucru care ar trebui mentionat este absenta de asemenea neîntâmplatoare a lui Ion Grigorescu ! În acele vremuri, Generatia '80 a putut sa se exprime mai ales dupa 1983-84, data la care am preluat conducerea Atelierului 35. O remarca speciala merita organizarea si mentinerea ca atare a expozitiei lui Teodor Graur, ce expunea picturi cu halci de carne!! Generatia '80 a constituit o forta de presiune în perioada în discutie, expozitiile organizate la Bucuresti si itinerate la Timiaoara, Oradea, Craiova, Arad, Sf. Gheorghe etc. au creat atât o adevarata emulatie cât si reactii neasteptate de la multi colegi, mergând pâna la articole de amenintari si critica trimise de "vizitatori" indignati ! În general aceasta generatie este mult mai numeroasa decât se stie, o serie de artisti si critici sunt azi uitati caci în exil !!!! Butak A. AIbici, A. Golici, M. Isaila, M. si S. Novac, D. Pacea, C. Constantinescu, C. Filimon, Gruia Florut, L. Rachita,P.Rusu, M. Ecobici, V. Micodim, C. Neagoe, P. Rusu, Rimniceanu, Procopovici etc.
Expozitia deschisa la Simeza în 1982 era intitulata "Srunga", unde cu greutate am putut expune si lucrari din seria "Tumulus Relicva" -- câteva lucrari au fost prezente si în expozitia retrospectiva.
Din contra seria Feminin/Masculin a fost cenzurata neputând sa o expun nicaieri în România ! Retrospectiva de fata nu îsi propune un rol de inventar al suferintei sau al neputintei acelui timp !
Deci când E. Kesller afirma "timida prospectare concomitenta a erotismului, a simbolicii religioase" -- întelege jumatate din adevar caci erotismul nu respinge ratiunea iar ratiunea nici pe de parte religiosul! Se pare ca suntem programati genetic a fi religiosi, religia îsi are locul sau predefinit în creierul fiecarui individ ! ------- suferinta domnului Kessler!!!!
As putea continua, caci autorul, prin suficienta si lipsa de prevedere intelectuala, mi-a dat multe, foarte multe argumente la îndemâna; acest joc insa nu îl mai continui. Practic tin aici a-i spune ca este singurul si ultimul raspuns pe care îl mai fac, caci în viata, un pic de morala, de etica profesionala nu îi strica nimanui, nici chiar domnului Kessler! si vorba lui Caragiale "La revedere si fara 'RÂNTAS !"

 

 

Christian Paraschiv

Paris, iunie 2007

Thanks for signing in, . Now you can comment. (sign out)

(If you haven't left a comment here before, you may need to be approved by the site owner before your comment will appear. Until then, it won't appear on the entry. Thanks for waiting.)

URL:
Remember me? YesNo

Comments: