Marile afaceri din Romania se desfasoara prin relatiile inaltilor ofiteri din Securitate. Mai ales. Cum sunt obisnuiti sa faca totul pe ascuns, acestia au mentalitate de clan. Si solicita atentii substantiale, cu banii negri direct in mana.

Iar cine face afaceri cu tenta ilegala, este tentat sa cumpere protectie pe cale ilegala.
Prin Politicieni, de formatie mafiota, care sa influenteze justitia corupta.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Senatorul_Voicu_a_-umblat-_la_martori_0_221978408.html

Iar ce aflam noi e o foarte mica parte din enormul iceberg scufundat al economiei gri. Insa consolidarea afacerilor ilegale si drenarea banilor publici spre firme clientelare sunt actiuni caracteristice asocierii dintre afaceristi verosi, politica murdara si justitie corupta.

Si cetatenii si politicienii care se plang de imaginea tarii in strainatate ar trebui sa inteleaga ca aceasta imagine e data de fapte reprobabile, de cele mai multe ori ascunse.
Dar ale caror efecte sunt vizibile pentru toata lumea. Si aici si acolo.

Pestele de la cap se impute. Asa incat coruptia s-a extins in sistem.
Functionari incompetenti, dar verosi, nu aproba nimic legal, fara atentii consistente. Asta apare in toate domeniile. Si la proiecte de arhitectura sau la proiecte culturale.
AFCN aproba fonduri de finantare doar la proiectele culturale ale clientilor Proprii. Asta e ceva binecunoscut. Directorul AFCN a fost schimbat in 2009, dar nimic nu s-a schimbat. Cand solicitam fonduri pentru Fotografiile interzise, functionara AFCN mi-a spus direct : Nu ati mai avut finantari de la noi. Nu aveti nici-o sansa !

Si daca nu obtineti banii ? Folositi aparate noi de calitate, cat mai "Ieftine" :

http://www.pentax.jp/english/news/2010/201008.html

Pana si premiile ECB (1 si 2) au fost adjudecate de vanatori de fonduri mai bine adaptati.

Cum ramane cu protejarea unor afaceri de mare amploare ?
Si in alte tari civilizate se face asa ceva, dar sub acoperirea aparenta a legalitatii.
Si se desfasoara sub forma unui lobby national, pe fata, nu sub forma de mita.

http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5335032,00.html?maca=rum-rss_ro_romanialibera-4874-rdf

Desi nu ar fi de mirare ca unii decidenti sa fie Recompensati.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Revista_presei-_Violata_de_ziua_ei_0_221977881.html

Vestea buna e ca a avut o surpriza de ziua ei.
Vestea proasta e ca era vorba despre un viol.

Cele 12 autospeciale noi-noute Logan ale Politiei, cu radare nedectectabile, au abilitati deosebite. Radar performant nedectectabil, inregistrare pe HDD, sisteme avertizare optic-acustic si etilotest electronic, pentru confirmare. Si nu incercati sa va targuiti cu politistul. Ca nu mai poate sterge inregistrarea.

Pentru acei care fac excese la volan, partea buna e ca acestea au numere usor de retinut. Cele 12 masini Logan au numere B-18-ZB sau B-18-ZC. Si inca o litera, de buna seama !

Partea proasta este ca radarul va poate detecta toate datele de la cca 200m, o distanta de la care e imposibil de identificat numarul. Exista o solutie unica sa le neutralizati :

Sa conduceti prudent !

S-au implinit 108 ani de la nasterea lui Ansel Adams.

http://www.anseladams.com/content/ansel_info/anseladams_biography2.html

Din nefericire a murit din 1984.
Chiar luna viitoare vom comemora 26 ani de la deces.

Aparatele digitale sunt in faza adolescentei. Concurenta face ca argumentul pret sa prevaleze asupra calitatii. Din cate am citit, cea mai buna vizare la Dslr ar fi la Sony A900.
Dar si la D3s am remarcat progrese vizibile.
Exista si posibilitatea de a inlocui ecranul de vizare la Dslr. De exemplu :

http://www.katzeyeoptics.com/cat--Nikon-DSLRs--cat_nikon.html

Dar schimbarea ecranului /geamului de vizare modifica expunerea aparatului. Prin vizare va trece mai multa sau mai putina lumina decat cea ajunsa pe captor, uneori neglijabil, alteori Nu. Nu stiu cat de mult imbunatatesc vizarea acele aditive. Pentru ca nu au cum. Accentueaza doar aparentele intre clar si neclar. C.Bumbutz spune ca mai deloc. Nu maresc contrastul vizarii, nici factorul de marire, luminozitatea sau precizia. Si atunci ?

Si nu exista un telemetru electronic real pe captor, care nu ar fi foarte greu de realizat :

http://theonlinephotographer.typepad.com/the_online_photographer/2010/01/focusing-follies.html

Ar oferi o garantia punerii la punct fara egal la aparate fara vizare directa reflex. Si ar diminua vanzarile Dslr. Dar nu poti banui firmele japoneze de anti-marketing. Asa ca nu cred ca va apare asa ceva prea curand.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=313&cmd=articol&id=12471

Imi antrenasem vederea sa pot anticipa ce se intampla.
Aruncam mereu priviri insistente in jur si lumea se uita cam ciudat la mine.
Familia se plangea ca privesc viata doar prin patratica. Simteam atractia fructului oprit.
De cate ori vedeam ceva deosebit, eram tentat sa fac o declansare.
Cu senzatia de posesiune relatata de CB la vederea fotografiei finale.
Eram mereu dispus sa incerc altceva. Aveam dificultati sa-mi aleg si editez fotografiile.
Si multe altele, mai greu de explicat in scris.

Dupa terminarea studiilor de arhitectura am redus fotografia in favoarea profesiunii.
Dar creativitatea a fost progresiv sugrumata de directivele de partid, aliniate la Phenian. Si fotografia a revenit in preocuparile mele. In 1974 am predat la Universitatea Dalles. Am decis sa pun in practica tot ce predau. In acel an pozele au fost net mai slabe. Dar controlul imaginii a devenit reflex. Progresele au inceput din 1975.
Revenisem, imi incheiam instinctiv Sireturile Fotografice.
In mai 1975 l-am condus pe dl.HC-B prin Bucuresti.
Am constatat ca anticiparea si intuitia sunt mai importante decat orice in fotografie.
Dar si interesul sincer pentru subiect. Am pastrat curiozitatea de adolescent.
Si acum fotografiez subiecte, sa vad cum arata in fotografie.
Cred ca Gary Winogrand a exprimat asta cel mai elocvent.

http://www.profotos.com/education/referencedesk/masters/masters/garrywinogrand/garrywinogrand.shtml

Pentru cine nu le stie, iata cateva lucrari ale leaderului anilor 65.
http://www.fraenkelgallery.com/index.php#mi=2&pt=1&pi=10000&s=1&a=11&p=0&at=0

Artist care era intens colectionat inca de atunci.
http://collections.kemperart.org/THA91*1$33

Si pentru revista Punctum iti multumesc, Cosmin. Apare ca maine si numarul 2

Perceptia imaginilor printate depinde de mediul unde sunt expuse.
Sunt influentate de intensitatea, culoarea cat si de calitatea luminii.
Dupa 1981, in timpul defunctei AAF aveam anual o expozitie.
Am descoperit imediat ca nu orice copie este buna de pus in orice loc.

Iti ia mult timp ca sa faci o copie de calitate buna pe hartie foto. Si am decis sa fac 2 copii diferite. Cea densa, cu negru adanc si griuri intense, se potrivea in locuri bine luminate. Si una mai contrasta, mai mult alb, pentru a o folosi in zone cu lumina ingrata. De multe ori faceam si 3. Iar orice fotografie cu mult negru NU se pune sus ! Acea zona devine oglinda neagra. Reflecta sursele de lumina. Pusa jos se mai echilibreaza.

Personal, prefer hartia lucioasa in expozitii mari. Are cu totul alta forta.
Iar pozele se reproduc greu, apar reflexe. In spatii mici, cu lumini necontrolate, hartia mata luceste mai putin.
Stiu, multi au alte preferinte. Depinde si de experienta lor personala.
Vorbeam mai demult cu d-l. Barsan privitor la expozitiile aruncate in intunericul metroului. Spuneam ca impactul lor este foarte redus de conditiile ultra-ingrate.
Cu totul altfel ar fi aratat poze copiate pe duratrans, puse pe casete luminoase.

La concursul ECB, cele mai interesante fotografii, pe gustul meu, le avea dl.D. Lumpan. Cateva apar pe acest post.

http://uichendist.ro/dragos-lumpan-miine-intre-1-si-2-pe-uichendist-ro-despre-cei-doi-ani-petrecuti-cu-oile-in-trashumanta.html

Printurile aratau in buna parte potentialul imaginii, facute in amurg foarte tarziu.
Si acolo prezentarea in casete de lumina ar fi imbunatatit situatia.
Mai clar spus, chiar si la MNAC erau insuficient puse in valoare.
Sau poate copiile facute nu erau destul de adaptate spatiului de expunere.
Insa reproducerile din catalog pierdeau in mare parte impactul si atmosfera.

A reactionat interesant si conu Dinu, cu expozitia fotografa.ro.

http://www.fotografa.ro/index.php?cmsID=2&newsID=1881
La coltul fotomaniacului, in Arta Populara din 12 feb.

http://www.rembrandt.ro/

Iar olandezii avand afaceri cu nume de pictori sunt de formatie critici de arta ! Gusturile lor mai eclectice, cu alta formare, nu se potrivesc neaparat cu asa zisul high-life romanesc.

Am avut surpriza sa-mi propuna sa deschid o expozitie in sala lor de tezaur.
Cladirea in care e cafeneaua a fost o banca. In fosta casa de bani fac degustari de vinuri diverse. Isi doresc o atmosfera incitanta. Nu poti refuza o expozitie alaturi de van Gogh. Si de Alexandru Paul, cu casete luminoase si imagini pe duratrans, care se poarta. Cele expuse au ca tema relatiile tinerilor romani.
Expozitia modesta, cu numai 14 mariri, va fi expusa 7 saptamani in Tezaur.

Nu ma asteptam sa vad acolo un loc atat de aglomerat. La cafenea cativa asteptau sa se elibereze o masa. Si la tezaur, in vinoteca, era o atmosfera simpatica cu multi tineri. Am intalnit cu placere si cativa prieteni.

Iar am cotrobait prin lazile grele cu fotografiile pe panouri de aluminiu. Cred ca voi face pana la urma o mobila cu rafturi pe masura, sa fie toate pozele direct accesibile la cautat.

A doua avea merite pe care le-am apreciat. Si mari defecte.
Aceasta a luat premiul 2 la nunti, autor R.Pulbere.
O poza buna intr-o locatie romantica, bushita la tratare.
In ea, vantul bate jos din dreapta si din stanga pe cer.
Vignetarea fortata /facuta este enorma.
"Cusurgiul asta cauta defecte la o poza asa de buna."

Ma deranjeaza rau cele 3 surse de lumina din cadru.
Mai clar si spus direct : i-a pus un cer dramatic nepotrivit, prea batator la ochi.
Care ii atinge poate pe acei fara exercitiu vizual. Dar irita sensibilitatea celorlalti.

Super-procesarea agresiva a devenit demodata.
Numai la noi nu o fi. Suntem cu zece ani in urma, merge si asa ?
Nu ! Nu se mai poarta pumni in ochi pentru neamuri proaste !

Cine ati vrea sa va spuna ? Acei care si-au facut titluri de glorie din asa ceva ?
Mai bine va informati direct, din surse cat mai credibile.
La Perpignan am vazut proiectia unor fotografii de la Getty Images.
Foarte fine si desaturate, dupa 9 imagini nu stiam daca erau color sau alb-negru.
Erau ele in culori, dar foarte, foarte delicate.

Iata exemplu direct : premiul lui Hui M-Kuang din 2009 la SWPA, ultimele la :

http://www.worldphotographyawards.org/2009.aspx

Fotografia d-lui Onisor era si ea procesata, surprinzator si inspirat. Mai mica la scara, tanara importata facea grandios locul de la vulcanii noroiosi.
Judecati si dvs :

http://www.foto-magazin.ro/weblogap/archives/2009/03/copilul_cu_mult.html#comments

Atunci am lucrat cu aparatul meu, pe senzor Apc, iar pozele in lumini slabe erau deficitare. De asta data am folosit si D3s, imprumutat de la Skin cu noul obiectiv 16-35 f 4 VR. Nu prea dau verdicte tehnice, dar n-am mai vazut aparat mai rapid si precis pe AF. De sensibilitate nu mai zic, poate fi folosit si in situatii fara speranta.

La noul obiectiv ma interesa cat poti conta pe stabilizarea optica. Cu 2000 Iso nu avea rost sa incerc. La 1/125 nu e necesar VR la 16-35. Asa ca l-am pus pe D 200, in biserica, la slujba arhiereasca. E mare, dar foarte comod, echivalent 24-52mm.
Desi parea riscant, am folosit doar 400 Iso cu viteze exclusiv intre 1/4 si 1/13, cu aparatul in mana. Nici nu poate fi vorba de trepied intr-o biserica ultra-aglomerata.
Pare nebunie sa pozezi oameni in miscare uneori agitata, cu acesti timpi.

Stabilizarea nu poate compensa orice. Dar se descurca foarte bine. Unele rezultate sunt stupefiante. In multe poze se vad firele de ata la 100%, dela 4m.

Cu timpi mult prea lungi, din mana. Priviti exif-ul pozelor.
Din 80 de declansari, apare si o poza supramiscata. Bietul VR a incercat sa suprapuna bile stralucitoare de la cadelnita cu tamaie, miscand cadrul cu contrast scazut.
La obiective cu unghiuri mari, reflexele interne sunt uneori catastrofale.
Noul obiectiv pare imun la asa ceva. Nu se vede nici urma.
Nu are defecte ? Ba da ! E cam scump pentru pungi romanesti.
Si nu are amprenta obiectivelor deschise la 1,4.

Dar parca nici nu poti sa ii ceri asta.

Dar si cele lungi, mai intunecoase, au povestea lor. Dupa atentatele sept 2001 a aparut alt terorist entuziast, in 25 dec.2009. Asa ca geanta admisa in cabina de avion este redusa la 25x30x14cm, pentru avioanele spre SUA. Ai voie sa cari laptop si aparat de fotografiat. Dar iti trebuie mai multe maini. Poti renunta la avion, dar nu oricand.

http://www.luminous-landscape.com/essays/outrage.shtml

Sau lasi aparatele in cala, sa ti le arunce de la etaj ? Si ce vor face acei plecati la safari, in Kenia, cand afla ca bagajul le-a ajuns in Islanda ? Chiar nu exista nici-o solutie ?

Arunc o privire pe B&H si ce sa vezi. Apar iar la vanzare teleobiectivele cu oglinda. Cu ele apare firma Bower, Coreea de sud. Sunt ieftine, mici, usoare si puternice. Sa ne asteptam sa revina la moda in curand. Am o problema cu aceste obiective Cat.

Documentatia tehnica mondiala sustine ca aceste obiective NU se pot diafragma. Dar am inventat asa ceva. Am un prototip care merge peste 6 trepte. Poate fi brevetat in Europa. Insa brevetul nu poate fi protejat pentru Japonia.

Am ajuns la concluzia ca va trebui sa fac un filmulet prin acel dispozitiv. Sa se vada clar cat de mult functioneaza, fara sa vada cum. Am reluat legatura cu Skin pentru a contacta firma mama. Oamenii sunt foarte amabili si cladirea Skin este foarte moderna. Desi strada Ocna Sibiului este pavata cu pamant valurit.

Prin amabilitatea d-lui brand-manager Nikon am facut poze sugestive cu dimensiuni fizice, asezand micul tele cu oglinda (catadioptru) intre teleobiective cu lentile.
300mm f : 5,6 este mai scurt cu 1mm decat obiectivul 85mm Nikon.

Si 500mm catadioptru este mai scurt decat 180mm.
Ce parere ati avea de un viitor 200-600 f : 3.5-5, sub 20cm lungime si 1.5kg ? Este perfect posibil cu tehnologiile actuale ! Avand AF, IF, VR si orice alte comoditati. Ar fi numai bun de luat in delta. Sau si mai si in Serengeti si Massai-Mara. Poate chiar 2.8-4, in varianta 3.

Si avand un bokeh reusit, nu unul aiurit. Sa mai vedem.

http://www.blurb.com/books/829411

Ed Kashi are o multimedia cu multe clase peste ce am vazut la concursul Fotograful Anului-AAFR, cu fotografii graitoare si socante, nu contrafacute si false.

http://mediastorm.org/0011.htm

Seria impresionanta a lui Akash, din Bangladesh, a fost laureata Concursului TPOTY, ca fotograf al anului pentru Calatorii.

http://www.tpoty.com./2009/winners/gallerytpoty2009.html

Aaron Huey a ajuns in rezervatia indiana Pine Ridge din Sud Dakota pentru un proiect de a documenta saracia existenta din Statele Unite. Ce a gasit acolo l-a inspaimantat. Eram devastat emotional. Oamenii sunt saraci lipiti si, mai grav, lipsiti de speranta.

Degeaba Wounded Knee e desemnat ca loc de batalie de care americanii ar trebui sa fie mandri. Conotatia bataliei presupune o lupta dreapta.
Iar acolo a fost un masacru cu noile mitraliere Gatling, spune Huey :

http://lens.blogs.nytimes.com/2009/10/20/behind-22/

Peisaje din insulele Noile Hebride, Scotia, de Jim Richardson.
Pana acum nici nu stiam ca exista pesteri si in bazalt.

http://ngm.nationalgeographic.com/2010/01/hebrides/richardson-photography

Cele mai impresionante sunt fotografiile care te lovesc, te impresioneaza.
Alegeti singuri pe cele cu cel mai puternic efect.
Sunt spre zona penumbrei si nu au histograma "optimala".
Nu cele perfecte sunt cele mai bune, cum cred puristii utopici !

"Un suedez ma ducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Desi era frig si fulguia, ajungeam repede la intreprindere.
Parca masina mereu foarte departe de intrare.
In fiecare dimineata vin mii de angajati cu masina la serviciu. Nu am facut comentarii. Ulterior l-am intrebat pe coleg : Aveti locuri de parcare fixe? Vad ca parcarea este goala cand ajungem. Si parchezi la mare distanta de intrare." Mi-a raspuns simplu:
"Nu ! Dar noi, care ajungem devreme, avem timp sa mergem pana la intrare. Acei care ajung tarziu au mai multa nevoie sa gaseasca locul aproape de intrare. Nu crezi?"

Inainte de 1808, in scandinavia exista doar Suedia.
Finlanda si Norvegia faceau si ele parte din ea, cu totii scandinavi saraci si foarte muncitori. Cucerit de Rusia, in 1809, estul Suediei devine ducatul Finlandei. Finlanda a rezistat in Razboiul Iernii 1940 in fata armatei rosii a lui Stalin, covarsitoare la numar. Dupa WW2, Finlanda a ramas singura tara independenta, dintre toate tarile avand la granita fosta URSS !

Cele 3 tari cu putina populatie aduna produse de super-top : Nokia si Fiskars la finlandezi. Volvo, Hasselblad la suedezi, dar si Ericsson, Electrolux, ABB, magazinele Ikea cu designeri suedezi.
Si avioanele de vanatoare Saab Gripen sunt printre cele mai bune din lume. O tara neutra are nevoie de ceva arme de disuadare, daca are vecini fiorosi.

Nordicii fac lucrurile mai incet, dar serios. Atitudinea fara graba nu inseamna sa faci mai putin. Nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa perfectiune, atentie la detalii, mai putin stress. Inseamna un mediu de lucru mai liber, mai vesel, calm, totusi productiv, un mediu in care oamenii fac cu placere ceea-ce stie fiecare sa faca mai bine.

Conform Business Week si francezii, desi lucreaza mai putin (35 ore /saptamana), sunt mai productivi decat colegii americani sau britanici. Germanii au implantat saptamana de 29 ore munca in intreprinderi. Au vazut productivitatea crescand acolo cu 20%. Aceasta Slow Attitude atrage si atentia americanilor, discipoli ai lucrului rapid si in cantitate mare.

Vin Jocurile Olimpice de Iarna de la Vancouver. Finlanda, Norvegia si Suedia, tari care nu aduna toate impreuna cat populatia Romaniei, nu vor pleca de acolo cu mana goala !

http://www.hs.fi/english/article/One+more+season+Finnish+sports+icons+stubbornly+hang+on+in+there/1135252731337

In 1810, Consiliul Regal-Riksdag, l-a desemnat pe Jean-Baptiste Bernadotte, maresal al Frantei, urmas la tronul suedez. Si el a fost ales cu grija.
Jumatate din Europa era sub puterea lui Napoleon.
Iar Bernadotte era singurul care i se mai opunea, uneori, imparatului.

Pentru aceste popoare nordice, imposibilul nici nu exista.
Un proverb suedez spune : Nu exista vreme rea. Esti doar imbracat nepotrivit.

Incercari de slow food se fac si la noi.
http://www.romanialibera.ro/editorial/a177444-toata-tara-pofteste-la-slana-lui-boc.html

Dar nu de catre romani, orbiti de realitatea inconjuratoare.

http://librarie.carturesti.ro/Cauta/236763/Toate/Colectie0/Colectia_de_sapte_carti_despre_Patrimoniul_Umanitatii_din_Romania_The_collection_World_Heritage_Sites_of_Humanity_in_Romania_under_the_patronage_of_UNESCO

7 Albume groase, la peste 1.5 bulioane unul, aparute in 2009 la ed.Artec Impresiones, din Segovia, Spania.

http://www.editorialartec.com/editorialmarco.htm

Cateva lamuriri apar aici, despre ideea "Stralucita" a d-lui Manolescu :

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=306&cmd=articol&id=12162

http://www.pravaliacucarti.ro/editura-Artec-Impresiones-e-234-e.html

Toate cele 7 carti au pagini cu discursul d-lui K.Matsuura, Dir.Gen.UNESCO.
Multumind si d-lui ambasador N.Manolescu, pentru ajutorul extraordinar dat ?!

"Cel Mai Tare" m-a impresionat ca toate cele 7 albume au fotografii facute de Jose M.Diez. Ati auzit de acest Renumit fotograf ? Nici eu ! Or fi si cateva fotografii mai bune, in 7 carti. Una am vazut. Desi multi fotografi romani cred ca ar fi facut albume mai interesante si de mai buna calitate. Noroc ca ne-a salvat acest domn, Jose M.Diez.
E si modest. Remarcati ca nu figureaza, nu este mentionat numele sau !
Si nu cred ca a lucrat 7 albume pe gratis : cetatile dacice, delta, bisericile pictate, etc.
A fost ales ca Mare Specialist in viata pentru albume Unesco in Romania ?
Bani romanesti dati aiurea de ICR pe 7 (sapte) albume de calitate (sub) mediocra.

Dar fotografii romani au treaba ! Unii castiga bani sa isi plateasca facturile.
Unii isi invata elevii ca altcumva nici nu se poate, decat pe Calea Maestrului.
Altii dirijeaza niscai curente artistice. Sau au rafuieli cu prieteni mai vechi si mai noi.
Si nici-unul nu face parte din grupul frecventat de d-l. Manolescu.
Prea multi dintre ei sunt obsedati de calitatea tehnica.

Discutam acolo despre urbanism si sociologie.
Dar in ceainarie era si o expozitie, cu fotografii color de mari dimensiuni.

http://www.mascheredivenezia.ro/

Ce parere aveti, m-a intrebat interlocutorul la final ? Stia ca ma ocup si de fotografie. Ma intereseaza mai mult parerea dumneavoastra, i-am raspuns.

Mi se par reproduceri perfecte, dupa persoane fara viata, a raspuns strainul. Dar dvs ?
Tout a fait ! D-l Buia are un talent "Netarmurit" : parca fotografiaza numai oameni impaiati ! Se observa bine si in pozele actorilor. Dar ce calitate tehnica ireprosabila au !

Acum 20 ani sistemul comunist a cazut in urma unui faliment general.
La aparitie, fusese denumit Viitorul Luminos al Intregii Omeniri. A fost o utopie. Punerea in opera a utopiei s-a facut cu negarea evidentei, distrugand structurile normale, inlocuite cu altele anormale. Un taran mai harnic sau mai priceput lucra mai bine si castiga mai mult. A fost numit chiabur, pamantul i-a fost confiscat. El a fost inchis sau chiar executat.

Pamanturile confiscate au fost alaturate intr-o Gospodarie colectiva unde conducerea a fost luata de reprezentantul Partidului Unic. Cum devenise acesta reprezentantul Partidului? Era el mai harnic, priceput sau muncitor? Nu! In mare majoritate, reprezentantii la sate ai Partidului erau oameni din familii destramate. In urma betiilor tatalui poate pierdusera totul. Ii urau din tot sufletul pe cei ce au agonisit ceva prin munca lor. Erau gata de orice pentru a parveni. Sigur, au fost si exceptii care confirmau regula : acei care credeau sincer in utopie. Nicolae Ceausescu e un exemplu potrivit pentru ambele cazuri. Dar functia nu creeaza competenta. In tara noastra s-au facut lucruri bune si in acei 50 de ani. Dar nu e meritul comunismului. Ba chiar se poate spune ca au fost facute in ciuda lui.
Operatia comunism reusise in Romania: libertatea devenise un cadavru. Iar economia era in colaps, in urma Indicatiilor Pretioase ale sefilor analfabeti.
Nu mai ramanea decat speranta. Unii au plecat. Atunci, sau imediat dupa.
Plina de oameni cu vieti zdrobite de cultul perso-Nulitatii, cu ochi care priveau fara sa vada nimic in afara de propriile lor griji, tara s-a schimbat. Multi s-au adaptat. Trebuia sa iti rezolvi singur problemele, intr-o tara fara servicii. Toti se pricepeau la orice.

Prapastia mare din Romania este cascata intre cei care au inteles ca sistemul comunist a sustinut prin selectie artificiala lipsa de valoare. Si cei ce au profitat de pe urma sistemului. Sau au fost dezradacinati si nu cred ca se mai pot intoarce inapoi.
Dupa 1989, conexiuni bune le-au avut cei din sistem. Multi le-au valorificat imediat in interese proprii. Urmasii securitatii, ajunsi pe inalte trepte ale statului, si-au pastrat mentalitatea de parveniti.

http://adevarul.ro/actualitate/eveniment/Marius_Oprea-_-Suntem_condusi_de_circa_10-000_de_ticalosi_0_193781125.html

Amante, conturi, fitze, jipane, tunuri, viloaie, dorintele parvenitilor sunt exaltate si in maedia, unde majoritatea proprietarilor provin tot din randul celor sustinuti de temuta institutie. Iar justitia, condusa tot de relatiile lor, ii spala de orice pacate. Asa incat sa parvii este pe cale sa devina idealul in Vocea Arivistului Nationale.

La ce sa ne asteptam, intr-o societate, cu caste, care cultiva ipocrizia si batutul cu caramida in piept, ca pe supreme virtuti.
http://www.romanialibera.ro/opinii-comentarii/a177141-duhul-si-untul.html

Au trecut anii. A disparut epoca de aur si au aparut computerele.
Am facut un fisier cu numere de serii de la toate aparatele si obiectivele mele.
Pe 19 /03 /2002 am revenit acasa de la serviciu mai devreme ca de obicei. Usa de la intrare parea blocata. Prinsese presul de 3cm dedesubt.
In interior usile erau vraiste. In dormitor, dulapul era deschis, iar continutul era in pat. Lipseau ceva bani si toate fostele bijuterii ale mamei.
Cu durere, am remarcat lipsa celor 2 genti cu aparatele de fotografiat. Am chemat politia la telefon. 2 politisti au sosit in cateva minute. Pareau amabili si competenti; dar nu mi-au dat nici-o speranta. Am dat toate datele politiei, la consignatii si pe Internet: numere de serie, semne particulare, copii cu imagini ale aparatelor si obiectivelor. Speram sa ajute.

In poza apar : Leica M.3 cromat, nr.serie : 701809; Leica M.4-2, serie : 1525557; obiectiv Summicron 2 /50 mm, serie : 2350608; Summicron 2 /35 mm, serie : 3115790
Nu le-am mai gasit. Si dupa 8 ani simt lipsa celor 2 aparate de Moda Veche.
M-am gandit ca cele patite de mine pot fi informatie utila pentru altii si am scris acest articol. A fost si vina mea.
De obicei tin gentile in locuri greu de imaginat, sub ciorapi murdari, printre vechituri.
In acea zi, ambele genti erau pe un scaun, langa iesire.
Iar Leica M4-2 cu Summicron 2 /35mm mi-a fost furat a 2-a oara in 15 ani.
Intre timp a venit revolutia digitala. Nici ochii mei nu mai au acuitatea initiala.

In concluzie ar fi de dorit : sa va notati numerele de serie. Sa le aveti la indemana cu voi, la drum. Gasiti o /mai multe/ ascunzatori undeva. Preferabil la indemana, dar cat mai surprinzatoare.

Exista povesti si cu pazitul de hoti. Mary Ellen-Mark ascundea obiectivele scumpe in cuptor. A lipsit cateva luni la un reportaj in Australia pentru o revista, care i-a cerut clisee mari pe Hasselblad. La intoarcere a avut pofta de o placinta.
Dupa ce a scos placinta, a gasit obiectivele cu capacul topit, scurs pe ele, si cu lentila frontala sparta. Uitase cu totul de ele.
Un parizian mi-a povestit o alta intamplare. In cladirea lui mai fusesera cateva jafuri.
Asa ca avea 2 ascunzatori. Una in cosul mare de gunoi. Sub gunoiul real din punga neagra, intr-o punga argintie groasa erau puse aparatele. A intalnit o fata superba.
Au plecat impreuna in week-end, lasand mare dezordine in casa. Cat timp lipseau, a venit mama lui de la Bordeaux. Si i-a facut ordine. I-a aruncat tot Gunoiul : Leica M4-P, Nikon F3, 6 obiective!

Este mai bine sa fiti avizati si prevazatori. Paza buna trece primejdia rea.

In tenis este cunoscut ca va castiga cel cu mentalul mai bun, daca nu este tradat de propria sa conditie fizica. Daca vrei, poti !

"Daca gandesti ca poti, vei reusi. Si daca crezi ca nu poti, vei avea dreptate."
Aceasta era parerea lui Henry Ford.

Dar la noi ? La noi parca e mai greu.
Poporul roman a stagnat sub comunism 50 de ani.
Fuga de responsabilitate si evitarea initiativei s-a generalizat.
Oamenii s-au obisnuit sa fie pasivi, sa raspunda doar la comenzi de sus.
Chiar si acasa, multi dintre ei erau educati in acest spirit.

Si dupa domniile fanariote responsabilitatea nu prima deloc in caracterul local.
Altfel nu ar fi existat proverbul slugarnic : Capul plecat, sabia nu il taie.

Si in fotografie ar trebui sa iti propui teluri care par de neatins. Pe parcurs proiectul se aseaza /decanteaza singur si uneori telul imposibil devine tangibil.