February 8, 2010
O viata grea iarna aceasta
Nu e usor sa fii catzel, mai ales la stapanii mei hapsani. Nu ma lasa sa stau si eu in casa. Sa scurm in fotolii si canapele si sa fac pipi de luat in posesie pe la usi. Dar pe imputzitul de pisic il lasa in casa, desi au alergie la parul lui. Uite de aia nu pot sa il sufar.
Pe mine ma tin in cotet ! Ca pe un caine. O fi cotetzul termoizolat cu 5cm de polistiren pe fiecare parte si cuib din saci cu talas la interior. Bine ca au pus si perdea din termoizolant cu bule. Dar afara tot e frig si ger. E o vreme sa nu lasi nici un caine afara. Da, si altora le e greu. Sambata am vazut oameni care dorm in cotete ruginite, pe roate.
Nimeni nu are grija lor. Macar un catzel ca mine primeste mancare pe saturate. Mi-au inchis si gradinita cu gard. Si acum unde sa mai sap gropi ?
Sa nu le stric florile, pe care nu le-au plantat inca. Nu mai am unde sa alerg, sa imi mentin conditia fizica. Ma plimba cu lesa, in loc sa ma lase liber !
Ce daca sunt jumatate ogar si fug mereu 300m stanga, 300m in dreapta. Nu e vina mea ca aia au pus bulevard alaturi. Si trec unii, in cotete negre pe roate, inversunati si alergati din urma. Nu stiu de cine ?
Noroc cu viscolul. Asa mai pot sa fac si eu promenade la galop.
Stapanul da zapada cu poarta deschisa. Apuc sa dau cateva ocoluri la cartier.
Inversunatii s-au speriat rau. Au ramas putini si merg la pas.
E mai bine sa fi copoi alergator cand ninge. Noroc cu incalzirea asta globala.
Scris de Andrei Pandele at 5:51 PM | Comentarii(0)
February 6, 2010
Am facut parte din juriu
Cum am promis, la concursul AAFR, Fotograful Anului.
Dar rolul meu a fost Atenuat de altii. Concursul cu pricina avea 2 faze. La faza 2-a pozele apareau in ordinea notelor acumulate. Am fost socat sa vad si acolo poze stereotipe, chiar slabe. Am dat 7 note de 1 si 2 la pozele alese pe primele locuri. Minim 2 membri ai juriului au punctat maxim acele poze.
La inceput de decembrie eram la Varsovia. Witold Krassowski a scos o carte de succes. Spunea ca prima treapta de selectie este eliminarea oricarei poze stereotipe. Chiar asa. Noi avem membri in juriu care nu au atins inca acest nivel.
Selectii mai nefericite erau la Portret, Nunta si Fotojurnalism. La faza 1-a am remarcat cateva fotografii. Au disparut la faza 2-a. Pacat !
Si Radu Sigheti a avut acelasi sentiment.
Sistemul de jurizare online elimina interactivitatea si relatiile intre membrii juriului.
Nu poti trage de maneca pe nimeni. Se pot face greseli mari. Nu exista sistem de control. La faza 1 erau prea multe poze proaste. La natura si portret erau 11 pagini. Ca sa salvezi notele date, trebuia sa faci logout dupa fiecare categorie. Mi s-a intamplat sa scap o pagina, sau randuri nenotate.
Nu exista confirmare ca ai facut-o bine si complet. Sa stii ca ai terminat. I-am propus lui MM ca la anul sa se schimbe culoarea titlului categoriei. In loc sa ramana albastra, sa se faca visinie, sau verde. Sa stii ca e gata, chiar daca poti reveni. E posibil ca poze foarte bune sa nu fi fost deloc notate de membrii juriului mai grabiti sau neatenti.
Mai demult am citit o cale de a elimina greseli ale juriului, utilizata in Anglia. Fotografiile, puse in serii de sute, erau notate normal. Fiecare membru din juriul mariosr selectiona si o poza pe serie, cea mai buna pe gustul lui. O fotografie cu 2 asemenea selectii nu mai putea fi eliminata prin cumul de note. Ajungea oricum la discutia de premii, sa fie sustinuta ori combatuta. Asa se eliminau unele greseli.
Au trecut in fata pozele cele mai accesibile, nu cele mai bune.
La Nunta i-a topit locatia ultra-romantica a d-lui Pulbere. Pe gustul meu face poze cam greu de suportat. Iar cea mai buna a lui Virlan nu a prins faza 2-a.
La fine-art au cazut in freza dupa pozele minimaliste ale lui Axon. Au aflat ca s-au purtat. Contemplatia d-lui, loc 8, era mai buna decat chestia cu trepte si citit ajunsa pe locul 2.
Bogdan Maran a castigat la sport, pe drept. Si el avea fotografii mai bune.
S.Onisor are 1, 2, 3 la reportaj. Nr.2, mai inaccesibila, este net mai buna decat prima. Dupa atribuirea premiilor pe categorii, au aparut portofoliile primilor clasati.
D-l Onisor avea 5 poze neclasate care ar fi putut candida la premii.
Si chiar folosea lumina mai indraznet.
Si d-l H.Ignat avea 4 premii, din fotografii facute cu multa daruire.
Iar cea mai deosebita dintre ele nici nu a prins faza 2 :
http://www.natgeo.ro/natura/habitat-conservare/delta-dunarii
Aici se vede o poza aiurea. Apasati pe ea ! Nu poti aprecia asa ceva la 700 pixeli.
Dar la 4000 pixeli vezi si imperfectiunile AF Sony-Minolta.
Scris de Andrei Pandele at 6:55 PM | Comentarii(0)
February 5, 2010
Sa ne dam in barci
Navigatia cu panze, o fi ceva depasit ? Cel mai exclusivist concurs al lumii incepe curand. Cupa America isi va disputa la Valencia a 33-a editie.
Regatele directe eliminatorii, best of 3, vor avea loc intre 8 si 12 februarie.
Este cea mai veche competitie sportiva, initiata cu 45 de ani inaintea Jocurilor Olimpice. Competitia este o sfidare si functioneaza din 1851. Initial trebuia sa se cheme Royal Yacht Squadron Regata. Dar a devenit repede cupa America.
http://en.wikipedia.org/wiki/America%27s_Cup#History
Competitia are loc odata la 4 ani. Dar a fost o pauza mare, dupa WW2.
Intre 1956 si 1987 dimensiunile au fost reduse la 12m, sa reduca costurile.
Va puteti inchipui ce buluceala era cu echipaj de 17 persoane pe 12m.
132 de ani, confruntarile au fost castigate de SUA. Velierul cu chila revolutionara, proiectat de Ben Lexcen, a facut ca Australia sa ii detroneze in 1983 pe americani.
Din 1987 s-a revenit la formula originala. Se intrec veliere de formula 24m.
In acest an, unul dintre favoriti este trimaranul gigant Oracle, platit de BMW.
http://www.bymnews.com/photos/thumbnails.php?album=483
Cat costa aceasta minune ? Mai multe sute de milioane $, cred.
Doar in yachting, golf si rugby, practicantii obtin cele mai inalte pozitii in societate. Undeva citisem echipa de rugby teoretica, cu toate cele 15 posturi ocupate de prim-ministri mai vechi si mai noi din tari britanice.
Dar si 2 francezi, sigur cu J.Chaban-Delmas.
Probabil miercuri 10 februarie vom vedea fragmente din Cupa America pe Eurosport.
Scris de Andrei Pandele at 1:39 PM | Comentarii(1)
February 4, 2010
Pe astia ii avem
Cu astia defilam, se zicea in plina Epoca de Aur. Si asa a ramas. Provenind din straturi intunecate ale societatii, sunt unii obisnuiti de mult sa faca abuzuri.
Care ne conduc in continuare, uneori prin fii, gineri sau nepotii lor.
Asa este aproape generalizat in politica.
E plin de baroni locali, care blocheaza orice nu le aduce castiguri directe.
Dar cam asa e si pe la fotocluburile din tara.
Dupa cum ne asigura portofoliul unor beizadele de provincie, etalate pe site AAFR.
Ce sanse avem ?
Sa vina inapoi in tara romanii plecati, care au invatat sa lucreze pe standarde inalte.
Care sa invioreze atat economia, cat si politica. De ce nu, si fotografia.
Dar o sa sara Corifeii, sa spuna ca nu trebuie facute schimbari ! Dupa Atatea Succese.
Scris de Andrei Pandele at 4:51 PM | Comentarii(0)
Aparatele iubite pot fi furate uneori
Arhitect, pasionat de fotografie, am avut probleme sa achizitionez aparatele de fotografiat. Dotarea cu pricina se petrecea in anii Epocii de Aur. Cu ajutorul tatei, medic reputat care mergea la congrese, am reusit sa obtin in 1969 un Leica M3, fabricat 1957. Un aparat indestructibil, sapat in alama. L-a cumparat de la Viena, la mana a 2-a, cu obiectiv Tele-Elmar de 135mm. Faceam si fotografii de sport.
Celelalte piese le-am luat cu banii proprii. Am luat in 1971 un obiectiv Summicron 2 /50 nou, fenomenal pe atunci. Eram tanar si aparatul fara masurarea luminii si fara vizare reflex mi se parea demodat.
Drept termen de comparatie aveam Practika. La folosit parea a avea multe avantaje. La rezultat, mi-am dat repede seama ca nu are nici-unul !
Cu bani economisiti cu greu mi-am luat un Nikon F2 in 1975. Alta viata parca. Si la masurarea luminii si la vizare! La calitate, tot nici-un avantaj?!
Am confectionat o montura Nikon pentru micul tele Leitz. Ani de zile a fost teleobiectivul meu cel mai bun. In 1980 am luat o prima mai mare decat salariul. M-am dus la Consignatia sa vad ce a mai aparut. Un obiectiv nou, Leitz Elmarit R de 21mm, avea pretul cam mare: 3600 lei.
Aveam banii. Mi-am dat seama ca adaptarea pe Nikon ar fi usoara si l-am luat.
Acasa ma astepta o surpriza. In catalog, obiectivul costa 3100 DM!
Ulterior am aflat ca ar fi fost al lui Pacepa. Parasolarul era inca in punga lipita-pliata din fabrica! Sa-l schimb la firma? Era o idee!
Am reusit, complicat si cu probleme. Am obtinut un Leica M4-2, un body folosit la demonstratii, cu obiectiv Summicron 2 /35. 2 treimi din pret a fost obiectivul de 21. Am mai platit 24 de mii, pentru diferenta, spre 1000 $. Aparatul nou din aluminiu era mai usor, dar telemetrul se deregla mereu.
Oriunde mergem, imi luam un aparat de fotografiat cu mine. Am plecat in delegatie la Timisoara in decembrie 1986. Nu am gasit bilet la vagon de dormit, nici la avion. Am mers noaptea cu trenul. Dimineata eram frant. M-am dus la beneficiar, de unde am plecat pe la 15. Imi retinusera camera la hotelul garii, cel mai modest din oras. Lihnit de foame, am plecat sa mananc ceva.
De-obicei purtam in delegatii o haina larga, cu aparatul pe dedesubt.
Pustiul tocmai imi varsase ceai dulce pe ea. Am luat alta, stramta si incomoda.
Nu aveam chef sa merg cu aparatul de gat. La ora 16 in decembrie e deja intuneric. L-am invelit in pijama si l-am bagat in geanta usoara, sub pat. Dupa 45 de minute m-am intors la hotel.
Colegul este in camera, mi-a spus receptionera. Am urcat. Usa era incuiata.
Am coborat. Nu, zice, n-a plecat! O fi la WC de la capatul coridorului? Am urcat iar.
Tot incuiat era. Am coborat si am cerut sa-mi dea o alta cheie. A durat peste un sfert de ceas pana au gasit-o. Am urcat cu femeia de serviciu, care a deschis usa. Gentuta mea era deschisa pe pat. Lipsea sandvisul, ceva maruntis si aparatul de fotografiat. Am coborat ca o furtuna. Receptionera mi-a spus candid: Se vede treba a plecat in timpul panei de curent! Eram in plina Epoca de Aur.
Mi-a dat totusi datele din registru, extrase din buletinul Colegului. Am zburat la Militia Timisoara. Am asteptat vre-o ora. Nu era mai nimeni. Veniti maine pe la 11, mi-au zis. Nu pot, ca am avion la Bucuresti la ora 9 dimineata. Foarte bine, plecati si reclamati furtul la Bucuresti.
Cum sa reclam furtul la Bucuresti, daca aparatul mi-a fost furat in Timisoara!?
Oricum nu primim plangere fara numerele de serie ale aparatului, obiectivului si semnalmentele hotului. Spre disperarea militianului de la ghiseu, aveam seriile aparatului si obiectivului, numele banuitului hot si seria cu numarul de buletin. Precis buletinul este de furat, s-a dat el cu parerea.
In acele vremuri Minunate, militia facea cercetari doar la furturile din avutul obstesc. Nu si pentru particulari ! Ca sa nu se cheltuiasca banii Inutil.
Destul de repede au aflat ca buletinul nu a fost nici-odata reclamat ca a fost pierdut.
Intors la Bucuresti, am anuntat drama la toti cunoscutii. O cunostiinta care lucra in MI a reusit sa inregistreze numele hotului in lista difuzata pe tara.
De aceasta data nu mai era de glumit.
Nu puteau scoate delictul din lista decat gasind hotul.
A inceput sa ma sune Militia Timisoara pe mine. Am cautat prin clisee, am facut o fotografie in marime naturala a aparatului cu obiectiv si capac.
Au fost socati ce mic era aparatul fotografic cu valoare cam cat jumatate de Dacie.
Urmarea, in curand
Scris de Andrei Pandele at 12:56 PM | Comentarii(1)
February 1, 2010
Citate din Ronald Reagan
Socialismul ar functiona numai in doua locuri: in rai, unde nu este nevoie de el.
Si in iad, unde exista deja.
O veste infricosatoare poate ca suna asa :
Suntem de la Guvern si am venit sa va ajutam !
Se spune ca politica este a doua cea mai veche meserie din lume.
Dar am observat o izbitoare asemanare cu prima.
Politica economica a Guvernului poate fi rezumata in 3 propozitii :
Daca ceva functioneaza, taxeaza-l !
Daca continua sa functioneze, reglementeaza-l !
Si daca nu mai functioneaza, subventioneaza-l !
Guvernul este ca un sugar :
Un tub digestiv cu mare apetit, la un capat, fara simtul responsabilitatii la celalalt capat.
Oare cum ar fi sunat Cele 10 Porunci, daca Moise le trecea si prin Congres ?
Simpatic, nu ? Iata de ce il placeau americanii.
Si nu uitati ca se referea la Statele Unite.
Scris de Andrei Pandele at 1:05 PM | Comentarii(2)
January 31, 2010
Frauda cu Romania
Este vorba de 116 Milioane Lire sterline estorcate statului roman, pentru 2 fregate casate, cumparate cu doar 200.000 Pounds de firma BAE. Frauda este investigata atent doar in Marea Britanie. In Romania dosarul fregatelor a primit de mult NUP.
Un politician din Ro a luat o "Atentie" de 6 Milioane de Lire sterline !
http://www.guardian.co.uk/world/2007/jun/07/bae10
Daca aflam cate ceva despre un "Politician Cinstit", cu alt "Nou Comandat Dosar Politic", sa ii multumim justitiei britanice.
Cea romana ramane rece si inamovibila in complicitatea ei.
Scris de Andrei Pandele at 3:24 PM | Comentarii(0)
Conflictul dintre generatii
Stiti scenariul ? Bunicul, domn Ghita, tatal, dl.George, si fiul, conasu Gigi Internet. Bunicul citeste o carte, tatal se uita la TV, nepotul butoneaza pe Net. Comunicarea dintre ei este redusa. Fiecare considera modelul sau net superior.
Reveneam din vacanta. In avion aveam asa ceva.
Lipsea doar personajul median.
Tanarul mi-a captat primul atentia. Purta o sapca pe care scria Sile Stone.
Mai scria si Ricardo Alonso, Renault, F1 circuit, etc. Era vorba de "Bine Cunoscutul" circuit F1 britanic de la "Sile Stone" :
Desi avionul nu este loc intim, tanarul pasager, obosit de alcool si jocuri inter active, incerca sa adoarma, profitand de locul liber de langa el. Nu incapea culcat. Avand o "Solida Educatie", s-a descaltat, imprastiind un miros neplacut. Mai intai cu capul la coridor, cu picioarele pe umarul vecinului. Dar nu era destul de comod.
Apoi si-a pus picioarele cu tapile pe manerul scaunului spre coridor. Asteptam cu aparat in mana. M-a chemat sotia, atragandu-mi atentia. Tipul s-a relaxat proiectandu-si picioarele in fata celui de peste coridor. Am ratat punctul culminant, cu Mo(NU)mentul de nesimtire. Dar conflictul intre generatii se poate aplana, daca persoanele participante sunt dispuse.
Dealtfel si bunicutul blajin pornit pe lectura, domnul D.Mihaescu, desi mai cult, este pornit catre vulgaritati. Realizator la Antena 1, incearca sa ii mareasca rating-ul lui Felix cotoiul.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871244/RADU-PARASCHIVESCU-Vulgaria-o-tara-fara-leac/
Scris de Andrei Pandele at 1:41 PM | Comentarii(3)
January 30, 2010
Radacina frustrarilor si resentimentelor romanesti
Pare a fi mult mai adanca. Semi-analfabetul Ceausescu a experimentat transformarea oamenilor.
Dansul, exact ca Stalin si Hitler, a facut inginerie sociala pe noi.
Oamenii au nevoie de radacini. In comunism, au fost dezradacinati in numar mare. Nepotii primesc pattern cultural de la bunici. De la scara de bloc si TV preiau doar din agresivitate. In 60 de ani, selectia artificiala a dus la aparitia unei paturi egoiste ultra-materialiste.
Regimul Ceausescu a fost rodul otravit al experimentului Pitesti. Si nu Ceausescu singur ne-a batjocorit viata. Mii de complici din aparatul de partid faceau exces de zel, sa se faca remarcati. Idioti fara caracter si pupincuristi interesati se catarau pe cele mai inalte trepte ale societatii. Erau in stare sa isi calce si mama in picioare pentru asta. Si ei nu au disparut dupa dec.1989.
Dimpotriva, au iesit la suprafata. Impartirea romanilor in 2 tabere : tortionari si victime nu a scapat neobservata. Multi fac referire la ea.
http://www.adevarul.ro/editorial_-_ovidiu_nahoi/Ceausescu_traieste_7_174652535.html
Genocidul sufletelor, asa-zisa reeducare din experimentul Pitesti este considerata cea mai cumplita tortura imaginata vre-odata in istoria omenirii.
http://www.experimentulpitesti.org/public/experimentul-pitesti/
Pentru asta putem fi mandri, noi cei Patrioti. Acei care cred ca securitatea ii distrugea pe cei fara aparare din Patriotism. Nu din interese proprii, sa ii ia direct casa si bunurile celui inchis. Sau de a promova pe cai sigure, Deja Dovedite de Succes.
http://adevarul.ro/actualitate/eveniment/Blestemul_reeducarii_de_la_Pitesti_0_186581761.html
Aceste crime impotriva umanitatii au ramas nepedepsite.
Incercarile cineastilor de a face ecranizari cu Experimentul Pitesti s-au lovit repetat de refuzuri din partea autoritatilor. Unii conducatori au poate rude apropiate, implicate in acele atrocitati.
Diversiunea e calea de a ascunde adversarului adevarata tinta. Canalele Maedia, cucerite de oameni din aceasta categorie, mi se pare ca exact cu asta se ocupa. Toti am mintit, toti am furat, toti am fost securisti, toti am fost complici.
Acesta este mesajul. Vorba lui don Nae Catavencu : Suntem cu totii romani.
Mai mult sau mai putin onesti.
Oare este adevarat ? Chiar toti suntem asa ?
O promovare pe cai sigure, deja dovedite de succes (la prosti) ?
Asta imi reaminteste ceva : de fotografia romana. Si atunci si acum.
Scris de Andrei Pandele at 4:17 PM | Comentarii(0)
January 29, 2010
Treaba facuta de mantuiala
A devenit caracteristica muncitorului roman necalificat. Si nu numai.
Orice poate facut si mai bine. Dar cati isi bat capul cu asta, la noi ?
Cine are peste 45 de ani stie zicala care a condus la dezastrul economiei in comunism. Merge si asa. Da, dar pana cand ?
Voi da cateva exemple din profesiunea mea, sunt mai usor de urmarit.
Uitati-va la acoperisurile caselor vechi.
Pe unele zapada sta splendid, nemiscata.
Pe altele atarna nenumarati turturi din gheata.
Sunt si turturi de 2 metri si sute de kile, care pot omori pe cineva in cadere. De ce sunt acoperisurile atat de diferite ? Din cauza iernii ?
Nu ! Primele acoperisuri sunt bine executate, unele de mult. Bine termoizolate, raman reci ziua si noaptea, zapada nu se topeste, ramane intacta.
Celelalte sunt facute /reparate de mantuiala. Si pierd multa caldura. Oamenii platesc facturi mari. Ca sa incalzeasca strada si stelele.
Zapada se topeste pe acoperis /ziua, ingheata la streasina /noaptea.
Mergeti pe strada si priviti acoperisurile cu alti ochi.
In unele locuri prea multe sunt acele din a 2-a categorie.
Aflam cat de mult se construia in comunism, dar putina lume stie cat de prost.
De ce Reabilitam blocuri vechi ? Erau facute fara izolatie termica ! Masuratori arata ca un apartament tip pierde mai multa caldura ca apartamentele din vest. De 32 de ori mai mult, o Binefacere a fostului regim. Contractul pentru locuinte ICVL din 1980 avea o singura conditie : casa sa coste mai putin ca avansul platit de proprietar. Iar agentul termic e platit dublu ca in vest, eventual de pensionari romani, cu pensie de 20 de ori mai mica.
O fi buna treaba de mantuiala ?
Da, este foarte profitabila celui care incaseaza banii.
Acest obicei a devenit o regula in unele locuri. Cum e posibil ca un drum nou sa se surpe. Nu e normal sa fie asa mare mortalitatea din spitale. Bacalaureati nu pot explica ce scrie in materialul citit de ei. Nu este posibil ca un proces sa dureze peste 10 ani.
O fi ceva putred in Romania ?
De fotografie nu mai spun nimic. Este plina tara de Hartisti auto-Consakratzi.
Care sunt mandri de treaba facuta de mantuiala.
Scris de Andrei Pandele at 10:56 AM | Comentarii(1)
January 27, 2010
Poza de la Borsec
In postul Borsec 1972 vorbeam despre poza facuta de Tamas Andras, pe atunci inca adolescent. Spuneam ca aceasta era cea mai expresiva din expozitie.
Iata ca am primit-o pe mail.
Cu o rectificare, ceruta de autor : poza nu a fost facuta cu unicul aparat pe care il avea, ci cu un Praktica imprumutat, care avea 36 cadre pe film, nu 12.
Cu scuze ca am acuzat bietul Liubiteli. Stiu ca sunt Mari Asi care sufera cumplit daca exista macar un cm. patrat fara detalii. Insa fotografiile cele mai expresive au nevoie de negru pur si de alb pur, mai ales cele grafice. Altfel par fierte.
Scris de Andrei Pandele at 8:27 PM | Comentarii(5)
Manierisme si alte clisme
Cu cat ceva este mai la moda, cu atat se demodeaza mai repede, spune legea seriilor. Iata dece sunt impotriva atragerii amatorilor pe cai la moda. Nu faci decat sa ii conduci pe drumul garantat al insuccesului.
Unii mai talentati, prea grabiti, isi dau seama de pericol. Si incearca altceva. Daca un singur autor foloseste un anume procedeu, obtine repede un stil aparte. Daca este o gaselnita proprie, probabil e vorba de un avangardist creator. Daca este un trend exterior, mai rar intalnit, este doar un epigon.
Daca incepator, fac fotografia asa cum face marele fotograf X, la inceput e o imitatie. Daca fac pozele numai asa, se spune ca lucrez in maniera lui X. Am cazut in manierism. Un numar important de tineri sunt orbiti de succese usoare, obtinute prin manierism. Dam cateva exemple ? Un talent face peisaje cu filtre Nx500, metoda Mc.Gug-h. Expune 10 secunde ziua pe cer inorat. Altul face toate pozele ca Gug-evici, virate in verde si zgariate. Arta, ce mai. Si cate si mai cate. Si nume mult mai sonore fac tot cam asa ceva.
Din pacate, tot ce au facut pana acum este zadarnic. Se lupta sa se rateze. E amuzant ca succesul epigonilor ii atrage pe altii si pe altii. Pana la urma cad si ei in capcana proprie. Aprecierile fraierilor nu iti tin de cald cand ai depasit 50 ani. Pentru cine este disperat, iata un site a unei fotografe care incearca (poate prea) multe
http://photo.net/photos/rblaser
Ar putea gasi ceva mai putin cunoscut, sa se dea mare la fraieri.
Desi nu e greu de gasit o cale noua, daca decizi ce te intereseaza. Un exemplu minor : Iluminatul nocturn la noi se face cu lampi monocromatice cu sodiu, portocalii, mai ieftine. Ele dau o lumina urata. Un Dslr performant poate face balans de gri si pe aceasta lumina. Dar luminile mai apropiate de normal devin albastre fluorescente, spre aberante. Cam asa ceva :
S-ar putea face usor, un stil aparte din asta. Ma refer exclusiv la tipul de lumina, nu la subiect. Suedezi si americani ar intampina dificultati sa faca asta. Ar fi doar sa vina si ei aici. Si cum suntem asaltati de minimalism, va recomand sa va uitati atent la Michael Kenna.
http://www.bnf.fr/pages/cultpubl/exposition_1138.htm
Sa va convingeti ca epigonii lui au reusit sa preia prea putin din aparente.
Nu va place cuvantul clisme ? Propuneti dvs. un alt cuvant mai potrivit.
Cautam un termen care Scoate Totul, iar purgativ nu prea se leaga.
Scris de Andrei Pandele at 9:10 AM | Comentarii(0)
January 26, 2010
Fotografia documentara interzisa
In Uzbekistan, Umida Akhmedova este judecata pentru denigrarea propriului popor.
Albumul ei de fotografii, "Barbati si femei, de dimineata pana la asfintit"
este considerat de autoritati ca ar Leza Demnitatea si Calomniaza Poporul Uzbec
Printre capetele de acuzare figureaza :
A facut poze prin sate, sa apara tara mai inapoiata, a pozat maturatori pe strada, sugerand ca alta meserie nu exista, si-a batut joc de obiceiurile traditionale, etc.
Puteti vede a aici o parte dintre fotografiile ei :
http://www.fergana.info/details.php?image_id=1220
dar si aici :
http://www.rferl.org/photogallery/3213.html
Conducerea Kazahstan i-a dat in judecata pe producatorii lui Borat ca le-a denigrat tara. Dar au remarcat ca turismul le creste exponential si s-au mai linistit. Acum s-au burzuluit autoritatile uzbece. Care inca nu sunt pregatite sa se priveasca in oglinda.
Daca nu sunteti de acord, puteti semna petitia adresata presedintelui Islam Karimov :
http://www.gopetition.com/online/33031.html
Scris de Andrei Pandele at 11:00 AM | Comentarii(1)
January 25, 2010
Intalniri in diminetile intunecoase la Warsovia
Polonia, desi pe meridian cu noi, a facut un gest politic. Are acum ora Europei centrale. In decembrie asta dadea si efecte bizare. Se lumina la 7h30, iar la 15h era aproape noapte. Stateam la hotel Ibis, langa centrul vechi.
Micul dejun era disponibil de la 7 la 10, asta inseamna 8-11 pe ora Bucuresti.
Obisnuit sa ma trezesc la 7h15, am decis sa ma plimb dimineata, cand noaptea se ingana cu ziua, iar oamenii se grabeau la serviciu sau ieseau la treburi.
Luminile pe strada principala puneau in valoare putinele cladiri vechi ramase dupa razboi. Pe calea Cracoviei, o calea Victoriei pietonala, circula doar taxiuri si transport in comun.
La Dom Polski, Witold Krassowski avea afara o expozitie cu viata polonezilor.
Strada dateaza partial din secolul 18. Pictorul venetian de curte al regelui Stanislaw August Poniatowski, Bernardo Belotto /Canaletto 2, a pictat intre anii 1764-1780 in Polonia.
http://en.wikipedia.org/wiki/Bernardo_Bellotto
Lucrarile lui, reproduse pe bulevard, arata varsta reperelor istorice ramase.
Plimbarile matinale, la inganarea noptii cu zorile, mi-au prilejuit intalniri diverse :
Un numar mare de oameni care fac curatenie in tot orasul.
Tineri si mai putin tineri care se grabeau la serviciu.
In parcul Lazienki am fost asaltat de o veverita infometata.
S-a catarat si pe pantalonii mei in viteza, pe traseu spiralat.
Nu aveam decat obiectiv de 28mm, iar pozele sunt doar scalate.
Scris de Andrei Pandele at 1:49 PM | Comentarii(0)
January 23, 2010
Marile spirite se intalnesc
Expozitia Robert Doisneau din 13 ianuarie, pana pe 18 aprilie 2010, la Fundatia Henri Cartier-Bresson.
Cele 100 mariri arata o alta fata a marelui documentarist francez.
http://www.photo.fr/blog/710-Robert-Doisneau-a-la-fondation-Henri-Cartier-Bresson.html
Acum, mai serios si grav.
Steve Mc Curry are o expozitie cu populatia nomada din India
http://ngm.nationalgeographic.com/2010/02/nomads/mccurry-photography
Mi se par foarte interesante unele portrete. Unele amintesc de Portile Orientului. Ma distreaza poza : Sarind printre cutite. Ar fi tentanta si o fotografie similara, cu dl.M. Geoana la congres. Dar nu mai vreau sa fiu rau.
Scris de Andrei Pandele at 3:48 PM | Comentarii(0)
Borsec 1972
Calitatea tehnica nu are importanta, sustineam. Ieri, am fost invitat de dl.Toth la un vernisaj la Centrul Cultural Maghiar, inca nedeschis oficial, pe str.Orlando 8. Stefan avea si o expozitie personala, legata de pastrarea patrimoniului cultural, cu disparitia cimitirului Olosig.
Expozitia principala avea poze facute de Artisti fotografi romani si maghiari. Relativ interesanta, cu multe poze stereotipe si abuz vizibil de P-shop.
Printre ele era si o imagine speciala, facuta de Tamas Andras. Foarte criticabila, dupa unii : un subiect contrast in contrejour, subexpus la fotografiat, stalp electric neclar, voal usor dreapta. Supraexpusa la copiat si scoasa prematur din revelator.
Ei bine, era fotografia cea mai reusita din expozitie. O locomotiva de mocanita pe un pod mic. Tramba mare de fum aruncata se compunea cu podul si cu umbrele.
O poza facuta in 1972, la Borsec.
Dupa data nasterii autorului, a fost facuta la 16 ani. Felicitari d-le Tamas !
Si dupa cum scrie aici, jos, ar fi fost facuta cu aparat Liubitel din bakelita.
http://www.fotoklub.ro/members_ro.html
Le-am cerut parerea lui Stefan si amicului EN, si ei impresionati de fotografie. Nu aveam aparat la mine si nu gasit-o pe net, dar puteti vizita expozitia.
Sa fiu sincer, sunt satul de pozele perfecte tehnic, dar nule ca interes.
Si nu sfatuiesc pe nimeni sa faca poze slabe tehnic.
Spun doar ca trebuie alese fotografii interesante si deosebite, chiar imperfecte tehnic. Una neinteresanta nu face nici 2 bani. Oricat ar fi ea de clara.
Scris de Andrei Pandele at 10:20 AM | Comentarii(2)
January 21, 2010
Imperfectiunea este mai puternica decat perfectiunea
Daca este pusa in valoare si are caracter. Studiourile americane au remarcat de mult ca perfectiunile sunt plictisitoare daca nu au sare si piper. Sa ne referim la stelele de cinema. Frumoasele fara creier sunt penibile si sfarsesc rau. Sex-appeal-ul este legat de creier. Marylin Monroe nu era o frumusete. Nici macar nu avea picioare foarte frumoase.
http://www.cinematocasa.it/public/images/marylin.jpg
Dar cea mai celebra actrita din istorie avea o atractie irezistibila.
Deborda de sex-appeal.
Marlene Jobert a fost ani de zile frumoasa Europei, sasie cu pistrui, dar sarmanta.
Fotografiile cele mai expresive nu sunt neaparat cele mai clare, uneori dimpotriva.
Am remarcat asta de mult. Si altii sustin acest lucru, uneori cu probe convingatoare :
Partea tehnica nu are nici-o valoare intrinseca. Oare cum poate fi scoasa aceasta tara din mentalul fotografilor romani. Un vechi prieten a spus o ineptie : fotografiile bune trebuie sa fie mai intai perfecte tehnic. Nu este adevarat !
Trebuie mai intai sa fie deosebite si emotionante. Sa aiba impact.
Desi una n-o exclude pe alta. Bine ar fi sa fie bune si tehnic.
Dar cele mai interesante imagini nu sunt acele perfecte. Doar incepatorii contorizeaza partea tehnica ; cred ca poza trebuie sa fie musai clara peste tot.
Conjug subiectul la imperfectul obiectivului, spunea Robert Doisneau.
Chiar si acest text, tot intr-acolo bate.
Pana si majoritatea fotografiilor de noapte sunt mai convingatoare daca sunt usor miscate. De multe ori sunt si mai atragatoare.
Scris de Andrei Pandele at 10:47 AM | Comentarii(0)
January 20, 2010
Aparatele integratele globalizatele
Eram in 1985 la Leningrad, Sankt Petersburg, in excursie prin URSS.
La aeroport, grupul de romani putea fi reperat usor dupa ciurda de Pilesoase, niste aspiratoare mai proaste, dar foarte ieftine.
Apar 2 americani, format XXXL, cu valizele cat dulapurile. 2 rusi vanjosi se prabuseau sub ele. Le vine randul la bagaje. Functionara zice : TAXA.
Bagajele aveau la 50kg unul. Iar ei zic : Chemati ghe boss, la americani nu exista limita de bagaje ! Vine seful si ii lasa.
Iar noua ne zicea doar Nelzia, adica interzis. Adica un fel de : Cine poate, oase roade.
Aparatul probat de curand mi-a adus aminte de aceasta intamplare mai veche.
Avea 3kg cu obiectiv. Ca obiectivele sunt din ce in ce mai mari si din ce in ce mai grele. Sa fie mai discrete ? Vorba unui prieten, te simti jenat cand faci poza cu noptiera.
Ma tem ca in curand gentile aparatelor de varf vor avea nevoie de hamal sau de sherpas. E mai bine asa ! Ca dau de lucru si la amaratii din lumea 3-a.
Ce ti-e si cu globalizarea asta.
Scris de Andrei Pandele at 12:14 PM | Comentarii(2)
Cine face eforturi disperate sa devina penibil
Incercarile de a evita responsabilitatea sunt caracteristice oamenilor de proasta calitate. Pana nu de mult candidatul cel Mai Bun, dl.Geoana isi da arama pe fata.
De Va Veni La Tine Vantul, era o melodie de succes a lui Florin Bogardo, pe versurile lui Octavian Goga. Dupa alegeri, slagarul s-ar putea intoarce la urechile dansului :
De va Suna la tine Vantu /Sov
Purtand povestea lui amara,
Jelitul sau sa nu te-nfranga,
Mustrarea lui sa nu te doara.
Nu-i vina ta, asa e scrisa
Nemilostiva lege-a firii.
Sarutul otravit al brumii
omoara iarna trandafirii /Psd.
Dar vezi sa nu se razbune cumva. Ca, deh, iarna nu-i ca vara, si vine congresul.
Si cine s-ar opri sa planga
O frunza vesteda-n carare?
Cand codrii freamata alaturi
si rad in rasarit de soare.
Nici nu stiu daca le vine sa rada milioanelor care l-au votat pe dl.Geoana.
L-au banuit a fi om civilizat, desi marturiseste superstitii hilare.
Sau poate doar era casatorit cu ele ?
Domnul Mircea G, se da persecutat de Flacara Violenta.
Ea l-a rasturnat pe dl.Presedinte nocturn, MG. Am vazut asta ieri, pe toate posturile. Daca nu ar fi de ras, ar fi de plans !
Halal politicieni. Pe astia ii avem, cu astia defilam.
Romania era deja considerata un stat corupt si sarac.
De acum, vom fi banuiti o tara de prostanaci, practicanti de vrajitorie.
Iar "Faima Noastra" se intinde incet in toata lumea :
Scris de Andrei Pandele at 9:20 AM | Comentarii(2)
January 19, 2010
Evidente si penitente
Modelul Ds3 este destinat fotojurnalistilor profesionisti si pentru sport. A fost lansat la timp ca sa fie folosit la JO de iarna 2010, la Vancouver. De altfel a iesit alaturi de noul model al zoom 70-200 f : 2,8 AFS-VR 2. Sensibilitatile record permit fotografii in altfel de conditii, folosind viteze mai rapide. Cu 1/100 in loc de 1/10, 1/2000 in loc de 1/200, sansele de a obtine imagini deosebite cresc.
Prea putin timp l-am avut, de luni seara pana sambata. Cu zapada cazuta abundent nu am avut 3 zile intregi. Doar iti ia o zi sa setezi un astfel de aparat pe gustul propriu. Menu-urile au sute de pagini, un adevarat labirint, iar manualul Pdf are 430pg.
Nu este comod la carat. Am o geanta modica, 25x17 si 18cm inaltime, in care intra D200 cu 3 obiective. D3s incapea fest, cu obiectiv 24-70 f:2.8, pus la 50mm, dar fara parasolar. Mi-ar fi placut sa il duc la un meci interesant. Fac fotografii de sport de 40 de ani. Mai greu sa gasesti un meci pe ninsoare abundenta, sau in sala, daca nu ai aparatul si duminica. Incercarea de a obtine imagini deosebite in amurg prin nameti era bazata pe entuziasm. Si nu stiu daca mai este atat de juvenil.
Sensibilitatea enorma a senzorului iti da o senzatie de libertate. 6.400 si 12,8 K Iso sunt perfect utilizabile, iar 3.200 are o redare exceptionala. In locuri intunecoase beneficiam de expuneri generoase. De exemplu in metroul bucurestean, de-a dreptul obscur /antist.
Apare o aparenta contradictie, rezolutie versus sensibilitate.
La prima vedere prima pare mai importanta. Sunt situatii in care a doua este preferabila.
Va imaginati captorul ca o tava acoperita cu pahare puse unul langa altul ; daca sunt mai multe, rezolutia creste. Pe lumina abundenta, rezolutia mai mare asigura detalii mai fine, daca ploua abundent cu lumina si toate recipientele primesc cate ceva. Daca nu curge, pica. Dar in lumina redusa, pahare prea mici nu mai primesc nimic. Aparatul interpoleaza picaturi din putine pahare, cu gol in altele, si mult zgomot de fond, noise.
Rezultatul devine insuportabil la captoare mici cu multi Mpx, mai ales noaptea.
Pentru orice aparat de fotografiat exista sensibilitati mari, cu rezultate de neacceptat.
Dar unele obtin poze insuportabile de la 800Iso, altele obtin poze folosibile la 8000 Iso. Sigur ca este o diferenta neta de pret intre aceste modele.
Aparate scumpe cu captoare mari au de regula mai multi pixeli si mai multa rezolutie. Dar sunt aparate specializate pentru jurnalism, la care rezolutia nu este atat de importanta pe cat e viteza si sensibilitatea. Aparatul te ajuta sa faci acea poza, sa poata sa fi folosita la tipar. Chiar daca calitatea nu este la nivel maxim. Nu poti sa faci toate pozele peste metru. Te multumesti si cu mariri perfecte de 70cm. Chiar asa este D3s.
Scris de Andrei Pandele at 10:37 AM | Comentarii(0)
January 18, 2010
M-am apucat de o treaba grea
Sa fac ordine si intre diapozitive. Abandonasem aceasta idee de la lucrarile de renovare a casei, din 2001. Fiindca diapozitivele sunt mult mai greu de scanat decat negativele.
Au densitate mai mare. Si se scaneaza doar unul cate unul. Sunt diferite, nu consecutive din acelasi film, fiecare cadru avand alte setari. De regula fac 2 scanari diverse la cliseele bune, din aceasta cauza. Si sunt mai greu de situat in timp, dupa 25 de ani.
Puse in rame nu au repere. Uneori nu stiu exact anul. Filmele Kodak si Fuji au marcata data, daca sunt developate in exterior. Sunt mai multe decat credeam, un dulap 60x60x 180 plin. Am mutat multe lucruri ca sa eliberez dulapul.
Scot cutii de sus si verific pozele. Cutiile verificate ajung pe randul de jos.
Si tot asa. Majoritatea sunt puse in rame, in cutii. Sunt 26 de cutii de carton mari pentru rame, cu 250 diapozitive, puse in rame, 6 mii numai acestea. Sunt 3 sute de cutii mai mici, de 20-36, si 100 rame. Mai sunt 150 magazii pline a 50 sau 36 diapozitive.
Mi-am facut de lucru pentru noptile intunecoase de iarna.
Voi parcurge macar 30 mii, cred. Unul la 20 e mai deosebit, uneori sunt 4-5 consecutive. Trebuie puse in magazii si proiectate. Odata alese cele mai expresive, le schimb in rame fine subtiri, cu cadru larg, pentru scanare.
Dupa scanare sunt scoase din magazii si puse in cutii. Este posibil ca din o mie de clisee scanate sa apara fotografii pentru alta expozitie.
Trebuie folosit un slide-scanner dedicat. Bine ca am asa ceva. Procedee moderne produc scanari foarte bune si din clisee care pareau fara urma de speranta, am descoperit la expozitia mare. O optiune eficace este Restore original colours /Roc, mai precisa decat Auto-Color din Photoshop. Inlatura dominanta developarii neconforme. Nu da rezultate previzibile cu setari obisnuite. Si mareste mult contrastul. Trebuie sa faci multe incercari pana cand obtii rezultate corecte. Pierzi multa vreme ca sa faci o treaba buna.
Sper sa am surprize placute. De fapt am si avut deja, la Warszowia.
Scris de Andrei Pandele at 7:13 PM | Comentarii(1)
