Acasă Blog

Tipuri de jocuri casino online

Platformele digitale de cazino le oferă jucătorilor o multitudine de jocuri casino online (cazinoro.com/pacanele-gratis/), astfel încât aceștia să aibă parte de diversitate și să se relaxeze încercând variate forme de distracție. Fiecare cazinou în parte își stabilește categoriile de jocuri ce urmează să fie incluse în portofoliu, iar anumite platforme se axează doar pe anumite categorii (cazinourile tematice). În cele ce urmează vom analiza care sunt cele mai populare jocuri de cazino online și care dintre acestea pot fi jucate pe site-urile românești de casino.

Categorii de jocuri pe care le poți încerca într-un casino online

Cea mai reprezentativă grupă de jocuri este cea a sloturilor, care ocupă cea mai importantă pondere în cadrul unui cazinou. În general, un procent de 70%-75% dintre jocurile disponibile pe o platformă online este reprezentat de păcănele. Acestea sunt variate ca tematică, de la sloturi cu fructe, video sloturi cu 5 linii și păcănele 3D până la jocuri ca la aparate Megaways, cu multiple linii de plată, adaptări după filme celebre și sloturi cu jackpot progresiv.

casino online

Jocurile de cărți se numără printre variantele preferate de jucătorii aflați în căutarea unei modalități de relaxare online. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt poker-ul, blackjack-ul și baccarat. Unul dintre beneficiile majore în cazul acestor jocuri este dat de faptul că sunt disponibile numeroase versiuni, unele exclusive, în comparație cu cazinourile terestre.

Printre jocurile de cazinou pe care le poți încerca pe site-urile digitale din România se mai află și jocurile de masă. În această categorie, principalul loc îl ocupă ruleta, care, pe lângă variantele standard (europeană, americană și franceză) oferă și alte versiuni atractive, precum Virtual sau Auto-Roulette. De asemenea, jocurile de craps au început să devină interesante și pentru jucătorii români de casino.

Jocurile concurs reprezintă o altă categorie de jocuri de casino, care sunt disponibile în secțiunile de live casino ale cazinourilor românești. Acestea sunt dezvoltate de către branduri importante precum Evolution Gaming și constituie o categorie aparte, complet diferită de jocurile tradiționale de casino. Printre cele mai cunoscute jocuri-concurs se numără Monopoly Live, Dream Catcher, Mega Ball sau Football Studio.

Lansarea conceptului de live casino le oferă jucătorilor un nou mod de a se distra online jucând variantele standard ale jocurilor de masă și de cărți contra dealerilor umani. Practic, jucătorii beneficiază de posibilitatea de a testa aceste jocuri exact ca în realitate, împotriva unui crupier real. În plus, pe lângă acest tip de joc, sunt disponibile și versiuni exclusive de jocuri de masă, care pot fi încercate doar în acest format.

Top cazinouri din București în fotografii

București, capitala României, nu s-a numărat printre orașele în care au existat cazinouri până în perioadele ante, inter și postbelică. Această onoare a revenit, conform Cazinoro.com, localităților Sinaia, Arad, Constanța și Vatra Dornei. În timp ce primele localități dispun de cazinouri ale căror clădiri au fost concepute într-un stil propriu, edificiul din Vatra Dornei se aseamănă cu cel din Baden Baden, Germania. Revenind la București, primul cazinou a fost cel care s-a deschis în 1995 într-una dintre clădirile emblematice ale orașului, Casa Vernescu.

Cazinoul din capătul Căii Victoriei

Pentru iubitorii de arhitectură ecletică, clădirea care a fost ridicată în 1820 pentru boierul Lenș este o adevărată bucurie vizuală. La fel se întâmplă și pentru pasionații de fotografie care au la dispoziție un loc în care pot imortaliza o parte dintre VIP-urile care vizitează această locație în care funcționează și astăzi Casino Palace. Clădirea este încadrată în clasa monumentelor istorice, iar interioarele sale sunt spectaculoase, de la scara de acces impozantă și până la tavanele cu picture unice, semnate de George Demetrescu Mirea.

Clădiri moderne pentru cazinourile secolulul XXI

Pasionații de fotografie își pot îndrepta atenția și către celelalte cazinouri pe care le găsesc în București. Din păcate, acestea funcționează în clădiri noi, moderne, dar care nu sunt atât de uimitoare precum este Casa Vernescu. Cu toate acestea, Platinum Casino care funcționează în noua clădire Radisson Hotel oferă câteva unghiuri care pot crea niște fotografii memorabile. Iluminarea interioară este foarte bună, ceea ce este în avantajul fotografilor începători care nu se descurcă prea bine cu setările de luminozitate.

În drumul către unul dintre cele mai populare cazinouri bucureștene, Grand Casino Bucharest de la Marriott Hotel îți poți exersa talentul pe fotografii de exterior. Mai ales că ai la dispoziție zona Bulevardului Elisabeta, Rondul Kogălniceanu și apoi Splaiul Independenței. Iar dacă vrei să-ți prelungești călătoria poți opta pentru o rută ocolitoare, prin Cotroceni. Fotografia de exterior îți permite să îți pui în valoare toate aptitudinile, iar dacă vrei să obții niște efecte unice poți opta pentru o dronă.

Revenind la cazinou, acesta se află în imediata apropiere a Casei Poporului și a Catedralei Mântuirii Neamului, în interiorul hotelului Marriott. Interioarele sunt ample, ceea ce îți oferă posibilitatea de a realiza câteva fotografii cu focalizare scurtă, cu un obiectiv cu stabilizare. Una dintre marile probleme în București este lipsa unor spații impunătoare pentru cazinouri.

Sunt atât multe clădiri în zona ultracentrală a orașului care pot găzdui astfel de stabilimente și care ar rivaliza cu edificiile unor cazinouri de tradiție din Europa, așa cum este Monte Carlo și Baden Baden. Astfel de clădiri ar permite realizarea unor fotografii de interior și exterior extraordinare.

Cum să realizezi fotografii de efect cu exterioare și interioare de cazinou!

Folosește trepied pentru a evita instabilitatea și ține cont de timpii de expunere. Utilizează valoarea adecvată ISO, în funcție de cât de puternică este lumina naturală (pentru interior ISO 400 și pentru exterior ISO 100). Urmărește să existe un echilibru perfect între setările ISO, expunere și deschiderea diafragmei.  Acum că știi ce ai de făcut, nu-ți mai rămâne decât să găsești un cazinou pe care să-l poți fotografia!

 

Top 4 reviste de fotografie care îți vor face ziua mai bună!

Fotografia de orice fel capătă o importanță deosebită în contextul global actual.  Oamenii au descoperit faptul că le place să facă poze, mai ales atunci când dispun de un smartphone de calitate, care are camere cu lentile de top. Dacă  ești unul dintre pasionații de fotografie atunci trebuie să citești acest articol pentru a afla despre unele dintre cele mai bune reviste de fotografie pe care le poți citi și care te pot ajuta să-ți dezvolți abilitățile și aptitudinile în continuare.

Știm deja că există mai multe tipuri de fotografie și că pentru a deveni profesionist cu performanțe notabile într-unul dintre aceste tipuri este nevoie de mulți ani de exersare a abilităților. Acestea fiind spuse, în cele ce urmează vom discuta despre câteva reviste care te pot ajuta să-ți îmbunătățiți aptitudinile. Fără alte comentarii, haide să vedem despre ce este vorba. Relaxează-te și pregătește-te să iei notițe dacă ți se pare interesant!

Aperture

Aperture

Prima și cea mai importantă revistă de fotografie, de reputație internațională, nu este nimeni alta decât celebra Aperture. Revista este disponibilă atât în format tipărit, cât și digital. Este o revistă de fotografie cunoscută pe scară largă, fiind publicată de Aperture Foundation. Lansată în anul 1952, colectivul era format din mulți fotografi celebri precum Ansel Adams, Minor White, Barbara Morgan, Dorothea Lange, Nancy Newhall, Beaumont Newhall, Ernest Louie, Melton Ferris și Dody Warren. Revista se concentrează pe promovarea de noi platforme, sfaturi și idei inedite care să atragă atenția cititorilor, precum și a fotografilor.

Shutter

A doua celebră revistă de fotografie este una foarte populară. Shutter, care este disponibilă atât în ​​format tipărit, cât și în format digital, promovează conținutul „de la fotografi, pentru fotografi”, oferindu-le acestora suport și sprijin. În paginile sale găsești numeroase tipuri de conținut, de la articole de afaceri până la diverse secțiuni care te pot lăsa cu gura căscată. Gradientele pe care le folosesc sunt foarte atractive și sunt doar unul dintre motivele pentru care cititorii sunt atrași de această revistă.

Nature Photographer

Nature Photographer

Cea de-a treia revistă de fotografie este disponibilă, de asemenea, atât în ​​format tipărit, cât și în format digital. Această revistă apare doar de trei ori pe an și se bucură de susținerea a numeroși cititori din întreaga lume, care abia așteaptă apariția ei. După cum îi sugerează și numele, revista are conținut care vorbește despre frumusețea Mamei Natură. De la locuri istorice de o frumusețe rară și până la locuri extraordinare din natură în care trebuie să ajungi, această revistă oferă conținut de calitate și care are în prim plan natura. În afara conținutului obișnuit, revista dispune și de conținut adaptat celor patru anotimpuri.

Click

Ultima revistă de fotografie de pe listă nu este nimeni altă decât faimoasa revistă Click. Poți găsi această revistă atât în ​​format digital, cât și în format tipărit. Revista vorbește despre diferiții pași din fotografie, despre modul de editare a imaginilor și despre multe altele. Le oferă cititorilor o perspectivă amplă asupra fotografiei clasice, dar și a noului val de modalități prin care poți surprinde momentele care contează.

Cu Henri Cartier-Bresson prin București

Mai 1975. Mă angajasem de curând într-un institut de proiectări, unde era o atmosferă destul de apăsătoare. Membru al Asociației Fotografilor, am aflat de sosirea lui Henri Cartier-Bresson, unul dintre cei mai importanți fotografi din istorie, cel care a adus fotografia dinamică realizată live la un alt nivel. Inițiativa de a-l chema în România îi aparținuse lui Silviu Comănescu, liderul AAF. Prin intermediul Consiliului Culturii, a reușit cumva să primească o invitație din partea Guvernului României. Am primit un telefon de la Comănescu. Știa că vorbesc fluent franceza. M-a întrebat: „Poți să îl scoți la o plimbare prin București pe oaspetele nostru?”

Ne-am întâlnit la Gara de Nord, pentru că el nu cunoștea Bucureștiul. Un bărbat mic de statură, de vreo 67 de ani, îmbrăcat modest. Vestă de pescar, cu multe buzunare și o geantă mică pe umăr, care i-ar face să zâmbească pe mulți dintre fotografii contemporani. Doar ochii de un albastru-violet și privirea înflăcărată erau în contrast cu ținuta lui.

Însoțit de soția sa, Martine Franck, fotograf la Magnum, mi-a cerut să-i duc într-un loc aglomerat. Am mers în Piața Matache, care se afla în imediata apropiere. A fost impresionat de sărăcia din piață.

Mai ales că venea dintr-un oraș în care piețele erau complet diferite! Și trebuie să ținem cont de faptul că în 1975 aprovizionarea era mai bună decât în ​​1987-89! I-a atras atenția un meșter care confecționa inele „de argint” pe un trotuar. Am mers apoi pe Calea Victoriei. Lângă Palatul  Telefoanelor, în acea zi erau montate primele parcometre din București. Urât, montate pe niște țevi vopsite în verde închis, au atras atenția și celorlalți trecători, care le vedeau și ei pentru prima dată.

În fața Casei Centrale a Armatei erau câteva mese cu standuri de cărți. Printre acestea se numărau și niște cărți impozante – lucrări de-ale „Tovarășului”. În spate, pe clădire, se onora ziua de 1 Mai, cu multe steaguri și, desigur, portretul Marelui Conducător.

Cartier-Bresson se întoarce spre soție și spune: „Hai să facem câteva fotografii color. ” A făcut câteva poze color, dezgustat atât de dependența tehnică, cât și de redarea imperfectă a culorilor.

Ne-am plimbat prin Centrul Vechi. Pe Smârdan a folosit un teleobiectiv de 9 cm.

Prima și ultima oară când l-am văzut schimbându-și obiectivul. Am luat prânzul într-un local curat. Au ales o masă din colțul camerei și au așezat aparatele pe podea, în colț.

„Nu pot cădea pe pământ; și nimeni nu le poate lua din colț ”, mi-a spus el. Pentru curioși, trebuie spus că dispozitivele lui Cartier-Bresson au fost făcute la comandă de la Leitz. Echivalentul mașinilor Rolls-Royce.

Erau modele M4-2 / ​​1974 cu un vizor ridicat de M3 / 1957. Iar filmele alb-negru au fost realizate de Kodak, special pentru el: o emulsie Tri-X-SuperPro de 500ASA, cu granulație superfină și latitudine crescută . Nu am văzut niciodată așa ceva.

De fapt, el lucra la prototipurile unor produse viitoare. L-am condus la Hanul lui Manuc, unde locuia. A doua zi cred că a mers la Craiova.

Ne-am întâlnit în ziua următoare, dimineața devreme, în zona Lujerului. Urma să facem poze la Fabrica de Lapte din Militari. A fost adus într-o Volgă neagră de un „ghid” care nu știa franceză, dar care avea toate aprobările pentru a intra în fabrică.

Cu câteva luni în urmă, am vizitat mai multe fabrici socialiste pentru o expoziție cu tema „Planul Cincinal în 4 ani și jumătate” ; toate îți atrăgeau privirea prin echipamentele vechi, prost întreținute. Fotografiile nu arătau mizeria și starea lor reală, din cauza luminii slabe din interior. Echipamentele din fabrică de lapte nu se deosebeau prea mult de celelalte. Nu exista niciun fel de automatizare a transportului. Zeci de mii de sticle erau manipulate manual. Zeci de femei – îmbrăcate în alb – munceau ca niște roboți într-o atmosferă umedă și plină de aburi. Vorbeau între ele despre un coleg, prins în tură de noapte în timp ce făcea baie dezbrăcat în lapte.

Am făcut câteva fotografii, dar nu am foarte mulțumit de cadru. Conduși de „ghid” am mers la IMGB, o altă mândrie a Capitalei.

Freze și strunguri care scoteau scântei la câțiva metri distanță, într-un zgomot ce se auzea din celălalt capăt al lumii. Am fost împreună cu un alt coleg de la AAF. Am încercat, aproape fără succes, să realizăm niște „capodopere”. În timp ce încercăm să fotografiem echipamentele, oaspetele fotografia numai oamenii. Părea că face niște alegeri neinspirate. Lângă el erau 2 muncitori care aveau ceva de spus. Din cauza zgomotului infernal, au început să dea din mâini cu gesturi largi. Așa că uneltele le-au căzut din mâini.

Cartier-Bresson părea să caute în altă parte. Dar declanșa poză după poză. Practic nici nu vedeam dispozitivul. Făcea fotografii de la aproximativ 1,5 metri, iar oamenii nu-și dădeau seama că erau fotografiați! Și se comportau natural. Noi ne-am apropiat cu 5 metri și am fost imediat observați. Muncitorii au întors capul și ne-au zâmbit fericiți, arătându-și dinții stricați. Zgomotul asurzitor și întunericul domneau într-o întreprindere fruntașă pe ramură. Pe coridor, o femeie dormea ​​cu capul pe roata stivuitorului. Deasupra ei trecea o macara care scârțâia sinistru.

Ghidul de la partid ne-a luat pentru a ne duce la magazinul BIG Berceni. Un fel de piață pe semi-rotund, într-o clădire prost executată. Noi eram observați de la 3 metri și pe el nu-l remarca nimeni de la 1 metru! Avea un spirit de observație dincolo de înțelegerea noastră. Era mereu pregătit și știa ce vrea. Încercam să realizăm imagini pseudo-artistice. Iar el încerca să reproducă ceea ce a văzut și i-a captat interesul.

Atenția ne-a fost atrasă de un grup mare de pionieri aflați lângă o parcare. Șoferul ne-a lăsat undeva pe Lipscani. Am mâncat la Carul cu Bere, o clădire extraordinară, cufundată în întuneric. Desigur, a ales și de data asta tot o masă din colț.

După ce am terminat, ne-a întrebat dacă mergem cu el la o ședință de guvern.

Am refuzat politicos. Nu aveam acces la așa ceva. După ce ne-am despărțit, am schimbat câteva cuvinte cu colegul meu. Cum poate, domnule, să reziste atât de mult?

Cartier-Bresson era incredibil! Eu aveam 29 de ani, colegul meu, 35. Și noi eram frânți de oboseală după 8 ore de fotografiat în condiții dificile. Iar oaspetele nostru, cu părul alb și de 67 de ani, era mai în formă decât când ne-am întâlnit de dimineață ! A făcut 9 filme în acea după-amiază!

După 2 zile, m-a sunat. M-a rugat să-l însoțesc în Maramureș. Eram angajat recent. Atmosfera din institut era apăsătoare. Încă nu aveam dreptul la vacanță. Nu am avut curajul să cer 6 zile libere.

Și acum regret că nu am fost cu el. S-au dus cu trenul la Baia-Mare, de unde un autoturism de „protocol” i-a plimbat pe văile Izei și Marei.

A fost însoțit de regretatul Iuliu Pop, pasionat de etnografie. Le-au plăcut foarte mult atât locurile, cât și oamenii. Dar mi se pare că s-au simțit supravegheați în tot ceea ce făceau.

Când s-au întors, au plecat imediat, deși mai puteau să rămână în București încă o săptămână. Mi-a dat adresa din Paris. Avea 96 de ani la data la care am scris și era bine sănătos (a murit în 2004).

Nu am mai avut niciodată plăcerea să-l mai revăd. Am primit  de la el un album tipărit în Statele Unite. Criticul Radu Bogdan are exemplarele originale ale „Images a la Sauvette” și „Les Europeens”, cu desene de Matisse.

Notă de final:

Mărturisesc că nu sunt mândru de calitatea imaginilor. Dar mi-au fost solicitate de redactorii Fotomagazin. Au dreptate: sunt documente care redau atmosfera vremii. Dar nu sunt grozave. Pozele au 29 de ani. Aveam douăzeci de ani atunci și eram la începuturi.

Filmele sunt supraexpuse și supra-developate într-un laborator infect. Iar condițiile de lumină erau foarte proaste. La uzina de mașini grele, expunerea f: 2,8 și 1 / 8s la 400, a dat clișee subexpuse de la 1,5 metri, deși supradezvoltate. Nici măcar nu le-am putut copia atunci.

Ce vezi în imaginile din 1975? Totul este plictisitor și mohorât. O atmosferă de tristețe, deznădejde și sărăcie lucidă. Oamenii sunt prost îmbrăcați; copii în uniformă; paltoanele diferă. Femeile au rochii cusute sau tricotate acasă. Străzile sunt pustii. Rareori vedeai o Dacia, cu excepția unui Moskvici sau Trabant. Transportul public era aproape inexistent. Chiar și străzile principale erau goale. Puteai parcă oricând pe Calea Victoriei. Doar portretul „Tovarășului” era omniprezent.

Top 4 Formatori de Opinie în materie de reviste de fotografie de modă

Gustul pentru modă a apărut în momentul în care oamenii au început să-și aleagă și să poarte diferite tipuri de haine. Istoria spune că moda, materialele, imprimeurile și tot ce are legătură cu designul au apărut mai întâi la Paris! Odată cu trecerea anilor, industria modei a cunoscut tendințe ascendente atât în ​​materie de design, cât și în ceea ce privește tehnologii. Acest lucru a ajutat producătorii și creatorii de modă să revoluționeze industria de profil.

Industria a fost analizată și studiată și a ajuns la punctul în care revistele și presa scrisă au avut un impact semnificativ asupra oamenilor. Așa că,  industria a început să se concentreze pe presa scrisă; astfel, revistele de modă au fost inventate pentru a atrage și mai mult atenția. Visul fiecărui fotograf de modă este ca fotografiile sale să fie cât mai vizualizate și oamenii să își amintească de ele cât mai mult timp. Acestea fiind spuse, vom vedea mai departe care sunt câteva dintre cele mai apreciate reviste de fotografie de modă. Relaxează-te și bucură-te de lectură.

Vogue

Vogue

Prima de pe listă nu este nimeni alta decât faimoasa și extrem de populara Vogue. Nu mai este niciun secret că această revistă este mereu în top încă de la început. Revista a fost publicată pentru prima dată în 1892. Această influentă revistă de modă a fost realizată de Arthur Baldwin Turnure și, de atunci, revista a avut parte de vânzări fabuloase. Revista a beneficiat de diverse îmbunătățiri și este o revistă care apare în mod regulat și pe scară largă, având cititori din întreaga lume, în special pentru conținutul său de modă tradițională și nouă.

Cosmopolitan

A doua pe listă este nimeni alta decât celebra Cosmopolitan. Prima revistă tipărită a fost publicată în anul 1886, iar de atunci Cosmopolitan a atras cititori din întreaga lume. Este o revistă de modă pentru femei. Această revistă de fotografie de modă include și alte tipuri de conținut care sunt actuale, cum ar fi relațiile, moda, feminismul, sexul și alte subiecte legate de femei.

BOF- the business of fashion

Cea de-a treia revistă celebră pentru fotografiile de modă este nimeni alta decât BOF – Afacerea Modei. Acest brand special a fost lansat în anul 2000 și, de atunci, revista a fost foarte bine primită de generațiile tinere și adulte. Este o creație a celebrului Imran Ahmed. Această revistă conține fotografii de tot felul și care au legătură cu moda. Revista BOF – Afacerea Modei mai este cunoscută și drept revista Economist a modei.

Allure

Următoarea și ultima revistă de pe listă nu este nimeni alta decât Allure. Revista este una faimoasă, fiind originară din America. Vorbește în principal despre frumusețea feminină și este o revistă care apare lunar. Revista a fost lansată în 1991, de către celebra Linda Wells. Acesta revistă de fotografie de modă a atras cititori din întreaga lume.

Andrei Pandele – Blo_ord diary

Am citit o carte care m-a sensibilizat complet: „Orbitor, Aripa Dreapta”, de Mircea Cărtărescu, de la editura Humanitas.

Îmi place felul în care scrie d-nul Cărtărescu, cu repere epice, între bombastic și introspectiv. Blestemul epocii anormale, care a mutilat existența poporului nostru timp de 50 de ani, este descris în hiperbolă amuzantă. Recunosc, cartea nu este ușor de citit. Pare ultra-interesantă, dar te respinge instant și te atrage la fel de brusc. Într-o zi abia am reușit să citesc 4 pagini, ca mai apoi, a doua zi, să devorez 150 de pagini din 587.

Într-un paragraf, la pagină 472, este descris locul statuii lui Vasile Lascăr:

„Pe soclul său, între liniile tramvaielor 5 și 16, undeva pe strada Galați, înconjurat de un institut de cercetare, de un vechi magazin alimentar și de un centru de recrutare.”

Chiar din clădirea institutului, care s-a transformat într-unul de proiectări din 1979 și lângă care este vechiul magazin alimentar, unde se adunau cumpărătorii pentru mărfurile pe cartelă, formând cozi lungi și fotogene, am făcut fotografia cu ultima coadă la zahăr, pe diagonală, din iulie 1982.

Herbert Keppler, 1925 – 2008

A absolvit Școala de Inginerie și Științe Aplicate de la Harvard și a fost locotenent în al doilea război mondial.

După război a devenit reporter pentru New York Sun and Footwear News.

În 1950 a devenit editor asociat la Modern Photography, unde a asamblat primul aparat de fotografiat de sine stator și testerul de obiective. Protocolul de testare și rezultatele obținute sunt publicate pentru a le permite cititorilor să compare diferite modele între ele. Obiectivitatea testelor a adus revistei reputație internațională și succese financiare. A creat un nou format editorial, ușor de urmărit chiar și pentru cititorii grăbiți.

În 1987 a lucrat la „Popular Photography” că vicepreședinte și editor. Preia laboratorul de testare și îl îmbunătățește.

A fost unul dintre primii promotori ai camerelor SLR, într-o perioadă în care camerele cu obiectiv direct dominau piața.

Din 1956 realizează că industria japoneză de fotografie are un potențial uriaș. Face numeroase vizite în Japonia, unde oferă numeroase consultări și recomandări producătorilor de camere. Pentru contribuția sa la dezvoltarea industriei japoneze este decorat de împăratul Japoniei cu „Ordinul Tezaurului Sacru – Gold Rays with Rosette”.

A fost membru al consiliului de administrație al Centrului Internațional de Fotografie.

A fost prieten, printre altele, cu Ansel Adams, Roman Vishniak, Henri Cartier-Bresson, David Douglas-Duncan.

Brevet Canon pentru Cititorul de Amprentă

Canon a obținut un brevet pentru un cititor de amprente, care poate fi montat pe camere și obiective.

Cititorul de amprente poate fi folosit pentru a debloca camera și obiectivul sau poate fi folosit ca buton ce poate fi personalizat și poate oferi acces la orice funcție. Una dintre funcțiile posibile este aceea de a încărca setările de ștergere personalizate pentru fiecare utilizator.