| Clubul AAF Brezoianu, amintiri vesele
si triste anterioare lui '89.
Asociatia Artistilor Fotografi (AAF) din Romania
era condusa de secretarul ei general, regretatul Sylviu Comanescu. Acesta
era deosebit de abil, realizez acum, sa navigheze printre "indicatiile"
de Partid, asa zisa "Arta" Fotografica, cu for tutelar o institutie
cam fantoma, FIAP, si propriile sale interese. Dar toate acestea le facea
in conditii grele si in favoarea membrilor AAF. Si mai ales a celor care
ii erau apropiati. AAF era un club simpatic, care promova o fotografie
desueta. In fapt pseudo-fotografia, ce putea fi deosebita clar de fotografia
reala. Cum acest text este scris din amintiri, unele peste 30 de ani,
s-ar putea sa aiba si erori. Ramolismentu’ o fi de vina, vorba lui Dinu.
Poate unele lucruri nu le stiam destul de bine. In Europa, doar tarile
socialiste erau "inrolate" in aceasta "Arta" fotografica.
La Bucuresti, Cartier-Bresson a aflat cu mirare despre FIAP cu sediu pe
strada lui, si ca exista chiar tari si institutii care ii dau si gir.
AAF avea ca preocupari principale:
a. Admiterea de noi membri (prin concurs) si perceperea cotizatiilor de
la acestia.
b. Organiza Saloane de "Arta" Fotografica la diferite nivele.
La Saloanele Internationale apareau posibilitati unice de achizitionat
materiale incredibile, la preturi neverosimile.
c. Legaturi cu Federatia Internationala de Arta Fotografica (FIAP), adica
calatorii in alte tari si continente pentru conducatorii AAF.
d. In acea vreme, Ministerul Culturii cumpara adeseori colectii de fotografii
"de arta", ce erau eventual expuse in alte tari ale lumii. Aceste
achizitii, relativ bine platite pentru acea vreme, se puteau derula doar
prin AAF.
Asa ca toti fotografii profesionisti peste un anumit nivel erau membri
ai AAF.
De la un anumit nivel, standardele destul de joase ale AAF, deveneau inaccesibile
la pozari, care puteau fi mai degraba numiti lefegii decat fotografi profesionisti.
Membrii AAF se imparteau in categorii distincte:
1. Apropiatii lui Comanescu, cu multe drepturi si
avantaje, unii pe merit. Primeau acces uneori la materiale excelente,
comenzi pentru fotografii, contracte de carti.
Dr. Napoleon Frandin, prieten apropiat, doctor simpatic care spunea bancuri
rasuflate.
Heddy Loffler, fotograf cu vechime, specialista in poze cu copii si buna
in psihologie.
Clara Spitzer, fotografa de portrete
Eugen Iarovici, ziarist bine cunoscut pentru scrierile sale despre fotografie.
George Epuran, fotograf la Ministerul Turismului, pasionat alpinist si
speolog
Mircea Popescu (Faria), fotograf la un Institut bucurestean.
Bazil Roman, pasionat de viata motilor din Apuseni.
2. Asii profesiunii, care veneau acolo si cu interese
si pentru a-si pastra blazonul:
Aurel Mihailopol, fotograf la Buftea, favoritul actorilor, pasionat sincer
de fotografie. Un tip exceptional prin implicarea sa personala deosebita.
Edmund Hoffer care era poate si mai bun decat AM, dar cu mai putina reclama
la public. Urmau in clasament Miclea, fotograf al presedintelui tarii,
departe de primii 2, dar cu mult mai multe fumuri si Rosenthal, fotograf
de frunte la Agerpress.
3. Persoane cultivate de Comanescu, pentru a-si pastra bunele
relatii cu Partidul.
Gh.Dumitru Maican (Mein Kampf), nepot al lui Dinca si al “Sinistrei”,
era o figura lugubra.
Curent i se solicitau zeci de fotografii "artistice", cu marele
Carmaci, sau alte subiecte diverse, care implicau aprobarea MI pentru
zborul cu avionul, sau elicopterul.
Dan Dinescu a obtinut de la MI acordul de zbor in 3 ani, GDM intr-o singura
zi.
Aceste 3 categorii dadeau membrii marcanti AAF, unii admirati sincer,
cativa odiosi.
4. Amatorii pasionati, entuziasti sa vorbeasca despre Fotografie
Acestia erau sufletul acestui club si se intalneau de 2-3 ori pe saptamana
in Brezoianu, in anii 75. Si ei se imparteau in 2 categorii nete. Unii
dintre ei erau interesati de fotografia reala. Nu conta asa de mult cat
erau de tari in fotografie, ci cat erau de interesati. Cei interesati
oricum progresau rapid. Unii vorbeau mai mult despre date tehnice, altii
despre fotografii si cum ar putea fi facute altele mai bune. Ceilalti
vanau succese la Saloane, facand poze "artistice", pentru succese
locale. Viorel Simionescu sau Gh. Rizeanu si evident Mircea Popescu (Faria)
vanau aproape disperati titluri de "Artist" FIAP sau "Excelence"
FIAP. *** Amicul nostru Dinu Lazar a cam oscilat mereu intre aceste 2
barci. Membrii ambelor categorii stiau ca se pot impune in fata celor
cu vechime doar prin expozitii personale, avand drept la o expozitie anuala
de 2 saptamani in sala AAF. Alti cativa veneau acolo doar ca sa poata
palavragi intr-o atmosfera destinsa, desi nu erau intr-adevar interesati
de fotografie. Ultimele categorii nu erau bine privite. Erau cam venetici
si la propriu si la figurat.
5. Profesionisti sub calitatea medie, in cautare de afirmare si
un castig in plus Ion Mihaica de la ziarul Sportul a avut o expozitie
cu vanzare, doar cu reproduceri de fotografii (facute de altii) la JO
de la Montreal, ale Nadiei Comaneci !
6. Amatori neinteresati in mare parte, care se faleau doar cu
legitimatia de "artist".
Stilul oficial AAF, calat pe fotografia asa zisa artistica, incuraja
tipuri de imagini statice incadrate in "categoriile" peisaj,
portret, "reportaj" si eseu. Peisajul era singurul tip de imagine
cu unele realizari remarcabile. Portretul se rezuma la imagini intepenite,
multe anormal contorsionate, la care contau calitatile subiectului si
eventual latura tehnica. Dar sa nu semene cu fotografia reala ! "Reportajul"
era un nume pentru imagini statice, cu oameni ai muncii "in productie".
"Eseul" caracteriza o marire dupa un cliseu cu "multe transformari".
Uneori cliseul initial era o reproducere cu alt autor. Nu spun cate scandaluri
au iesit din plagiatele dovedite.
Organizarea AAF in tara era vag similara celei politice actuale, cu "baroni"
locali care aveau toate drepturile si cu putine obligatii. Dar care isi
protejau apropiatii si pe cei care se ridicau in fotografie. Nu stiu in
detaliu tot ce se intampla in tara. Unele fotocluburi erau mai dinamice,
altele erau adormite rau. Am cunoscut membri marcanti din Baia Mare, Botosani,
Brasov, Sibiu, Timisoara, Tg.Mures. La Timisoara aveau castig de cauza
idei noi, la Sibiu cele vechi. Si in provincie erau pasionati de fotografie,
profesionisti sau nu. Marx Jozsef din Tg.Mures era poate cel mai renumit
dintre ei. Iar altii erau mai mult vanatori de onoruri. Aprecierea locala
nu avea legatura cu creativitatea, ci cu "realizari" la saloane
din tara, unde se promovau imagini contrafacute, destul de apropiate de
pictura de gang. Dl. Lazaroiu de la Sibiu era membrul cu cele mai multe
succese de aceast tip.
La concursurile externe serioase, ca Orwo-Pentacon, organizat de concernele
foto RDG si Uniunea Ziaristilor din URSS, palmaresul "Artistilor"
locali era invariabil zero barat. Lucrurile s-au schimbat dupa 1990, dar
nu numai in bine. Devalorizarea leului, un mizerabil management al patrimoniului
facut de noua conducere si vanatoarea salbatica de averi, initiata de
"baietii buni", a pus repede pe butuci AAF. Au aparut materialele
bune la preturi exagerate. A inceput goana dupa realizare personala. Aceasta
selectie artificiala a avut rezultate adanci, cu urme vizibile inca.
Din pacate si acum vad pe unii care judeca imagini dupa criterii anterioare
anilor 1950.
_______________________
*** Am si eu o asemenea diploma, datata 28 iunie 1978, dar in alt fel
obtinuta
Andrei Pandele, mai 2003 |
