Despre fotografie

Cauta in Foto-Magazin:
 


Aparitii editoriale


Expunerea
[click]  

Compozitia
[click]  

Lumina si iluminarea
[click]  


O varza fotogenica
[click]  

Bill Jay Confesiuni
fotografice
[click]  

 

 

« Revolutzia » din decembrie 1989, vazuta cu altzi ochi dupa 16 Ani

Am trait o perioada anormala, cu amintiri cutremuratoare.
Pe 21 decembrie 1989 trebuia sa participam la Mitingul de Solidaritate cu tovarasul Ceausescu.


Am fost anuntzatzi ca ni se desface contractul de munca daca lipsim.
Cat de amabil. Nu m-am dus!

De la ora 14h30 eram la baricada de la Gradinitza, unde-i McDonald acum, pe Magheru. Baraje de scutieri din scoala de militzie, imparteau bulevardul la fiecare intersectzie.
Am facut un film in lumina dramatica.
De-odata, doua TAB au intrat in viteza in multime. R.S. lucra la revista Sanatatea. Poza din balcon, deasupra cinema Studio.
Un tip inalt, cu fatza de gheata si casca de otel, m-a insfacat de cotul stang, incercand sa imi ia aparatul. Aveam o haina alunecoasa si i-am scapat. Nu a putut trece prin zidul de oameni.
Altii au patit-o mai rau. C.V. a fost apucat de dreapta. I-au smuls aparatul Canon, dar el a scapat. S.N a fost inhatzat si arestat. La eliberare avea degete fracturate.
Am fugit, m-am schimbat la ai mei. M-am intors fara aparat, inapoi in Piata Romana.
Se inopta. Organele faceau eforturi sa-i impresoare pe demonstranti.
Au obligat troleibuzul sa intoarca la ASE, inainte de a intra in Piata. Am reusit sa scap printre troleibuzele care intorceau.

Pe 22, la ora 7h40 am trecut pe la Universitate. Era ceatza si plin de tancuri. Pe caldaram erau pete mari rosii, sinistre. Incercau sa le spele cu detergent.
La birou era atmosfera de inmormantare. La 11 n-am mai rezistat. Seful personalului tinea usa de jos. 30 de persoane vroiau sa iasa, dar se temeau. Plec sa repar masina, am zis. M-am dus langa el si l-am indepartat usor cu umarul. Am iesit, iar grupul m-a urmat in goana.

Eram la televiziune. Au difuzat la radio comunicatul ca Ceausescu a fugit.

Oamenii erau in delir. Au aplaudat minute in sir, pe strada. Unii, ca la sedintele de partid, cu mainile deasupra capului. Am fost imbratisat de 4-5 tineri necunoscuti. Alergau pe Dorobanti in grupuri mari. Se aruncau in genunchi in fata bisericii, multumind lui Dumnezeu ca i-a scapat de Nebun.
Pe prima pancarta vazuta scria: « Doamna Cornea la palat, cu Dinescu alaturat ».

Am ajuns la fostul sediu PCR, din piata Revolutiei. In balcon mai era P.A.
La etajul de deasupra am iesit pe geam si am facut o panorama cu piata, plina de oameni, veniti sa participe.
Am revenit in balcon, aproape plin. Incercam sa schimb filmul intre 2 generali. Unul din ei astepta confirmare ca Ceausescu a fost arestat. M-a imbrancit usor si am pus prost acel film.
41 clisee din acele zile nu au iesit. Le-am pozat pe placa presoare din tabla !
Venise si tovarasul Iliescu. Cladirea era partial devastata. Am vazut 2 tineri eliberati de la Jilava si Rahova. Erau plini de vanatai, cu fetele umflate si mainile insangerate. Se insera.
Terminasem al 3-lea film cand a inceput sa se traga. Am coborat, sarind pe o fereastra de la 3m. Sotia mi-a reprosat ca n-am ramas. Glumea: « Poate intrai si tu in guvern ! ».

Pe 23 am incercat sa ajung in Piata prin Calea Victoriei.
In Piata era un infern. Soldati neinstruiti trageau tone de munitie in tinte imaginare. Se pare ca erau montate acolo si simulatoare de foc.
In acea zi, Palatul regal, Muzeul de Arta a fost devastat de tiruri de arma de calibre diferite. Iar Biblioteca Nationala a fost incendiata. Paradoxal, unele birouri ale securitatii au ramas neatinse. Dupa ce am fost improscat cu cioburile unui geam, spart de gloante, la cca 1,5m, m-am intors.
Am luat-o pe cai ocolite. Am reusit sa ma apropii de zona doar la Telefoane.
In lungul caii Victoriei, se tragea episodic. Oamenii stateau pe trotuarul est, la adapost de tir, langa un Tab, ca puii in jurul clostii.
Un grup mai mic era pe Campineanu, strada care coboara, adapostiti dupa o fundatie din beton. Din cand in cand cineva traversa calea Victoriei in fuga.
De 2 ori gloantze, poate ricosate, au lovit aproape de locul unde eram. Am plecat.
La Inter, basculante mari incarcau Voluntari care plecau la TV sau Radio, sa salveze Revolutzia. Sa apere tancurile cu pieptul lor.
Acum suna absolut ridicol, dar au fost sute care s-au decis atunci.
Pe pastila in mijlocul intersectziei erau cruci, colaci si coliva. Oameni in genunchi aprindeau lumanari. Si fluturau pancarte cu textul : “Moarte asasinilor din clica Ceausescu”

Pe 24 decembrie, deja nu se mai tragea.
Parte din piata era pavata de cartuse de toate calibrele, trase. Pe jos erau tone de cupru. A doua zi nu mai vedeai cartuse. Au fost stranse toate.

De Craciun, pe 25, am intrat in Biblioteca Nationala, incendiata din greseala, sau nu. Mai ardea mocnit in zona centrala. Incercand sa pozez din golul usii, de-abia reuseam sa rezist la dogoarea de cuptor. Si era decembrie. Am urcat o scara mica. Am ajuns la volume rare. Arse, calcinate, in semi-obscuritate, se mai puteau citi cateva coperti.
Cine ar trebui sa raspunda de Dezastru ?!
In piata, tancurile dominau constructiile frumoase, lovite de proiectile si de mii de gloante.

In statiile de Metrou, garzile se luau in serios si bruscau oamenii.

Multe arme au ajuns pe mana unor neavenitzi. Chiar asta era ideea. Maximum de diversiune si debandada, in favoarea FSN. Seara era cel mai periculos. Orice speriat te putea ucide.
Au murit impuscatzi din prostia altora: Radu Tomazian, actor, impuscat in Trabant la Universitate, Radu Durbac, rugbist, sef la complex Ghencea si Florica Murariu, capitanul echipei nationale de rugby.
Si multi altii.

Personal, sunt interesat de viata, oameni si de fotografie. Partea tehnica ma cam lasa rece. Dar asta nu inseamna ca nu m-as pricepe. Filmele, developate atunci in conditii dificile, sunt pline de mizerii. Clisee modeste 24x36 mm, cu zero crop, au suportat marirea la 1,35 m.

Andrei Pandele, decembrie 1989 – decembrie 2005.

Bookmark and Share

Comentarii:

Aurelian Barbu - 05 Dec 2005, ora 02:12
Foarte interesant dar vad ca peste tot, tot despre asta vorbiti, au trecut atatia ani de atunci si nu-mi dau seama de ce va face placere sa redeschide-ti subiectul, pentru unii sunt amintiri foarte triste, va recomand sa va duce-ti pana la Belu sa vedeti zeci de tineri care au murit nevinovati ! Incercati sa contribuiti la scrierea istoriei cu aceste fotografii ? Ma indoiesc ! Sau ati ramas inca marcat de evenimente ? Nu m-ar mira ! Toti am ramas ! Sau este posibil ca alte lucrari fotografice de ale dvs. sa nu va placa atat de mult si s-o tine-ti langa doar cu acestea de atata amar de vreme ? Asteptam cu interes si alte lucrarici de ale dvs. !

Calin-Stefan Ragalie - 05 Dec 2005, ora 07:22
Domnule Barbu, orice document poate releva, peste timp, noi aspecte si poate contribui la o mai buna integere a adevarului istoric, mai ales cand ne referim la acea perioada, in care sursele de informare erau doar doua: televiziuna si radioul de stat. Iar fotografiile sunt documente de o foarte mare credibilitate. Nici nu va puteti imagina cate informatii pot fi relevate prin decodificarea atenta a documentelor! Spre exemplu, din modul in care dvs. ati dactilografiat verbele: "redeschide-ti" sau "tine-ti", razbate o reactie dichotomica: pe de o parte dorinta de a cobori in cotidian lucrarile autorului - prin adresarea la persoana a doua singular, pe de alta parte, teama de a nu fi suspectat de lipsa de respect - prin utilizarea verbelor la persoana a doua plural.

A Pandele - 05 Dec 2005, ora 08:41
“Asteptam cu interes si alte Lucrarici de ale dvs.” Domnule Barbu, va multumesc pentru Amabilitate. Scrieti per-tu, fara sa ma cunoasteti, dar vorbiti de dvs. la plural. Pareti convins ca reprezentati parerea generala? Chiar daca ar fi asa, tot va inselati. Invatati sa respectati si opinia altora, daca vreti sa fiti respectat. Adunati-va amicii, de aceeasi parere cu dvs. Veniti sa vedeti fotografiile reale, la Institutul Francez din Bucuresti, incepand de miercuri 7 decembrie. Daca pozele sunt asa slabe, va veti amuza copios. Expozitia cu fotografii din decembrie 1989 mi-a fost comandata. Sunt si altii care vor sa stie mai mult. Tot ce merge prost in tara noastra de acolo a plecat. De la manipularile tulburi pentru a obtine puterea inapoi. De la neasumarea trecutului si murdarirea prezentului. Vreti alte “Lucrarici”. Acestea nu va intereseaza? Poate ca aveti dreptate? Nu inteleg atunci de ce nu ne aratati dvs. altceva, mult mai interesant, dintre Capudoperele dvs. Va astept.

Augustin Calin - 05 Dec 2005, ora 17:32
Dar dl. Barbu nu e deloc ireverentios in exprimare! Dinsul scrie "tine-ti" nu fiindca s-ar referi la vreo forma reflexiva a verbului "a tine" (ex.: "tine-ti mina acasa") ci din greseala ("tine-ti" in loc de "tineti"). Dar mai grava e abordarea. Poze ca astea ar trebui sa apara in toate manualele de istorie din Romania fiindca daca noi nu uitam ca inca nu stim cine i-a omorit pe unii dintre noi, in schimb copiii nascuti dupa evenimente nu au nici cel mai mic interes sa afle ce s-a intimplat acolo.

Radu Colceriu - 05 Dec 2005, ora 23:39
Puternice imagini. Arme, confuzie, vibratii, nici un zambet sau bascalie sau acreala pe fetzele lor. Doar singuratatea produsa de frica sau incertitudinea momentului. Fiecare om din pozele astea se vede cum vorbeste cu el insusi. Bune poze. Sunt invidios :).

Costin Raiu - 06 Dec 2005, ora 00:26
Imaginile domnului Pandele stau marturie unor evenimente care nu ar trebui niciodata uitate. Imi vine in minte un citat: "Cei care isi uita istoria sunt condamnati sa o retraiasca". Insa desigur, vor exista intotdeauna voci pentru care dulcele somn al uitarii este mai placut decat adevarul cel amar...

Sam s - 08 Dec 2005, ora 13:04
Imaginile imi readuc aminte de putinele cadre pe care le mai am pe retina de la '89. Le vad ca niste imagini personale, menite sa redestepte amintirile. Personal apreciez fotografiile dl. Pandele. Pacat ca la '89 nu aveam varsta sa inteleg ce e ala Zenit ...

Valentin Pancescu - 08 Dec 2005, ora 16:21
Dureroase amintiri. Interesant cum de la an la an se schimba perspectiva (de fiecare data cu "alti ochi") asupra evenimentelor. In primavara/vara asteptam cu interes o expozitie legata de un alt eveniment (poate mai dureros in felul lui): 13-15 iunie `90 - bine`nteles daca daca aparatele si posesorii au scapat teferi de furia "plantatorilor de panselute".

Sam s - 09 Dec 2005, ora 12:04
Ma uit din nou la imagini.. e atat de ciudat... am impresia ca aceste evenimente sau petrecut cu multi ani in urma. Dar le-am trait cu totii, sunt curios cati dintre tinerii fotografii isi aduc aminte ceva de atunci..

Gelu Lupas - 09 Dec 2005, ora 20:26
Dl. Pandele, cu riscul de a va gadila orgoliul, vreau sa va felicit pentru curajul (si inconstienta) pe care le-ati avut cand ati facut fotografiile astea. Puteati sa o patiti rau de tot. Eu aveam doar 9 ani cand s-au intamplat toate astea, eram in clasa a 3-a. Tatal meu era programat sa fie arestat in primavara lui '90 pentru ca a facut antene parabolice sa prinda programe capitaliste, etc. A afalt dupa. Noroc cu revolutia, sau ce o fi fost. E bine ca ati publicat aceste fotografii. Toti cei care ard carti si ascund informatii dau la un moment dat de belea - asta apropo de incedierea bibliotecii. Moarte comunistilor! (nu farmacistilor)

Tataru Bogdan - 10 Dec 2005, ora 19:08
Din punct de vedere documentarist este okay, din punct de vedere compozitional este discutabil chiar foarte discutabil !

Radu Sigheti - 12 Dec 2005, ora 20:00
Andrei, ma bucur pentru expozitia ta, bune imagini care descriu exact starea de atunci. Ai si un catalog, mi-ar placea sa-mi trimiti unul. Celor care se leaga de compozitie as vrea sa le spun ca pe atunci nici un fotograf roman nu avea experienta in a fotografia conflicte armate... sa-i vedem pe ei la lucru cind se trage in jurul lor.

Ara G. - 13 Dec 2005, ora 04:13
Am sa reiau aici un comentariu facut saptamina trecuta, din pacate pierdut din cauza unor probleme legate de server. Dl. Sigheti are perfecta dreptate! Fotografii romani, pro ori amatori, pina in '89 se limitau la imagini ori comandate, si de cele mai multe ori de propaganda [cei pro], respectiv de arta [cei amatori]. Nimeni nu stia ce inseamna conflict armat, ce inseamna lupte de strada, ce se "vinde" in alte tari, etc. Fotografii romani, ca majoritatea populatiei, au fost socati de evenimente. Multi au petrecut primele zile dupa "revolutie" in fata televizoarelor, altii au iesit pe strazi dupa 2-3 zile si au incercat sa surprinda evenimentele asa cum au simtit ei in primul rind ca cetateni, si mult mai putin ca artisti fotografi, ori fotoreporteri lucrind pt. un concern strain. Personal am trecut de la stadiul de pro cu o slujba comoda la un ziar insignifiant, la reporter de strada in decurs de 3-4 zile. Dupa primul val de fotoreporteri celebrii veniti efectiv peste noapte din Bulgaria, si ale caror lmagini au facut parte din albumul francez aparut ulterior, au venit alti reporteri care au lucrat cot-la-cot cu fotoreporterii romani mai vechi, ca si cu o pleiada intreaga de noi fotografi nascuti in acele zile. La citeva saptamini dupa evenimentele din Dec. a venit un grup de editori de la Paris Match. Acestia au cumparat ceva imagini realizate de fotografi romani in acele zile, dar foarte putine au ajuns in paginile revistei. Printre fotografii publicati atunci s-a numarat si Dl. Emilian Savescu, probabil unicul care a avut inspiratia, curajul si intimplator o cunostinta care locuia deasupra cofetariei Scala. In noaptea de 21-22 Dec. a fost la locul potrivit si la momentul potrivit ca sa surprinda pt. istorie confruntarea intre armata si demonstranti. Probabil ca in alte orase din tara au fost cazuri asemanatoare de care insa nu am cunostinta. Oricum, orice imagine din acele zile are in primul rind o valoare documentara de arhiva. Chiar daca dupa "standardele" de astazi, nu contin cadavre, impuscati, singe, ori alte imagini cu impact imediat, ele redau starea generala a populatiei, redau fundalul in fata caruia s-au desfasurat evenimentele din acele zile. Generatia care a trait si inteles acele evenimente, si care a participat nemijlocit la ele, vor privi intotdeauna aceste imagini ca ceva care le apartine personal. Cei care pe atunci erau inca la stadiul copilariei, desigur ca nu inteleg aceste lucruri mai departe de "compozitie", ori lipsa de "soc". Sper ca pe viitor sa se creeze o arhiva comuna cu aceste imagini. Sper ca fotografii care au imagini din acele zile sa fie de acord sa le impartaseasca cel putin cu cei care am trait acele zile. Si sper ca realizarea acestei arhive sa fie un punct de lucru pe agenda viitoarei AFR [Asociatia Fotografilor Romani] in curs de organizare.

Ioan Mihai Cochinescu - 22 Jan 2006, ora 15:25
Andrei, stii ca din pacate nu comunicam decat foarte rar (din cauza mea, desigur). Ne stim de prea multa vreme ca sa mai fim protocolari. Tot ceea ce scrii (in special stilul foarte direct, nesofisticat) rascoleste amintiri dureroase... Am facut si eu atunci, la Revolutie, vreo trei filme (in Ploiesti si in Bucuresti), dar la limita prostiei (adica, nici o clipa nu m-am gandit ca s-ar putea sa fiu impuscat, de exemplu). Ma crezi ca nici in ziua de azi nu am avut puterea sa le trec pe suport de hartie? E o perioada halucinanta. Nu pot sa scriu despre ea, desi am publicat o carte ("Tratatul de Caligrafie". in martie anul asta se reediteaza) care incearca sa desparta cosmarul de vis Te felicit pentru memoria ta atat de vie si eu chiar iti sunt recunoscator ca mi-ai reamintit de ex. de Calica. Ce vremuri! Tinerii de astazi ne cearta ca suntem nostalgici. Maine ne vor multumi (cand ei insisi, desigur, vor fi devenit...nostalgici :)). Dar nu de multumiri avem nevoie cu totii acum, ci de comunicare si solidaritate. A disparut AAF. Ok. Ce s-a pus totusi in loc? Este incredibil ca arta fotografica romaneasca nu are o organizatie puternica nationala (echivalenta Uniunii Scriitorilor , a Uniunii Compozitorilor sau Uniunii Artistilor Plastici), cu atat mai mult cu cat generatia tanara de artisti fotografi e chiar de autentica valoare. Ramanem inca douazeci de ani in faza de carcotasi? La ce bun?

Ad Wiser - 09 Feb 2006, ora 14:15
Pentru bucurestenii ce au prins acele zile in strada si au vazut, perioada aceea se constituie in echivalentul cimitirului din Sapanta. Este surprinsa reactia naiva a unor inocenti pusi brusc in fata caracterului tragic al vietii. Sunt desigur si cei carora imaginile acelor zile le trezesc senzatii atat de puternice de disconfort si culpa incat nu se pot abtine sa nu se razbune pe fotograf. Felicitari domnului Andrei Pandele (si) pentru inocenta sufleteasca pe care o pastreaza atat de bine de atat amar de vreme. Cu prietenie neschimbata, A.

Anita Beloiu - 15 Mar 2006, ora 13:05
In sfarsit am gasit un site care sa arate revolutzia cu ochii omului de rand. Am fost prea mica in '89 (6 ani) sa pot intelege cu adevarat ce a insemnat revolutia. De multe ori am gasit explicatiile oficiale in manualele scolii incomplete si nu faceu decat sa arate totul in ochii reci shi indiferenti ai ministerului educatiei. Nu am vazut niciodata poze asemanatoare cu ce este pe acest site, si desi atat de brutale prin ceea ce arata( revolutzia) sunt REALITATEA. Realitate pe care inca incerc sa o deslusesc prin porprii-mi ochi shi nu prin ceea ce am fost pusa sa invat in scoala. Nu putem inchide ochii shi sa ne prefacem ca nu s-a intamplat, face parte din Istoria poporului nostru, shi cat de dureros este trebuie sa aceeptam ce a fost shi sa dam mai departe shi celor necunoscatori(asa cum am fost eu).Cu tot respectul.

raluca r - 19 Apr 2006, ora 13:11
as vrea sa stiu cine a facut fotografiile si datele de contact ale fotografului in vederea achizitionarii drepturilor de autor pentru o imagine. multam fain

Andrei Pandele - 19 Jun 2006, ora 15:04
Legat de acest articol, mai apar pe fotomagazin cateva articole legate de o expunere anterioara, dar si cele ulterioare ale lucrarilor. R /Evolutii Bucuresti, iunie 2005 la Timisoara http://www.fotomagazin.ro/flash_open.php?art=flash_revolutii.php La Institutul Francez Bucuresti au fost 21 de lucrari : http://www.fotomagazin.ro/weblogap/archives/2005/12/dupa_16_ani.html Expuse din nou, in aprilie 2006, la Bricostore, Orhideelor : http://www.fotomagazin.ro/stire.php?id=3133

Constantinescu Viorica - 19 Jun 2006, ora 23:30
Domnule Pandele, jos palaria! Sunt puternic impresionata! Cu lacrimi in ochi. N-aveam treaba, pe atunci, cu fotografia. In schimb, am fost cu ochii in patru, prin mijlocul Bucurestiului, mai ales. Ce am pastrat eu in amintire, am regasit in atmosfera fotografiilor dumneavoastra. Din fericire, fara tremur. Curaj, in continuare si lumina care va trebuie - asta va doresc!

ovidius p - 24 Jun 2006, ora 20:16
pozele incluse in articol sunt exceptionale. Felicitari atat pentru pricepere dar mai ales pentru curajul pe care l-ati avut in 21 decembrie, cand foarte putine persoane se incumetau sa se apropie de P-ta Universitatii. As dori sa stiu cum pot viziona toate pozele din 21 decembrie 1989?

alin samos - 11 Jul 2006, ora 14:32
sint de acord cu Augustin, Aurelian Barbu vrea subiecte ma "blinde"...Daca ii pasa asa de mult de tinerii care au murit nevinovati, presupun ca ar fi fost mai interesat de ce s-a intimplat. E adevarat poate ca pentru generatiile de "dupa" revolutia nu inseamna mare lucru...mai e si abordarea babacioasa a evenimentului de cetre mass-media si asta poate ca ii indeparteaza pe tineri de ce s-a intimplat atunci...totusi

ZOTA RAZVAN-IULIAN - 23 Oct 2006, ora 14:25
vreau sa va intrb un lucru:exista o organizatie care are ca unica ocupatie nascutii din 22 decembrie 1989? Deoarece eu sunt nascut aceasta zi.ASTEPT RASPUNS PE ADRESA DE MAI SUS .

lovin georgel - 13 Dec 2006, ora 02:47
unde gasesc lista cu eroii morti la revolutie?

dan zugravu - 04 Jan 2007, ora 19:58
felicitari,domnule!chiar daca pozele dumitale reprezinta un strop de apa intr-un ocean,totusi inseamna mult.aceasta cu atat mai mult cu cat sant nepermis de putine postari-si in special imagini,chiar si dupa atata timp,cand se presupune ca ne-am eliberat de teama-comparativ cu importanta momentului decembrie 89 si a grozaviilor petrecute in acele zile.oare chiar ne lasa rece ce s-a petrecut atunci,sau de vina e uitarea?!imi place sa cred totusi ca nu am gasit eu tot ceea ce s-a postat,iar cei care stiu nu vor lasa ca amintirile lor sa piara odata cu ei...

tudor ramona - 09 Jan 2007, ora 17:08
imi place foarte mult acest articol si cred ca e bine ca lumea sa il citeasca si sa isi mai aminteasca din cand in cand despre trecut

giorgio PERUGIO - 07 Feb 2007, ora 01:31
CINSTE EROILOR, CINSTE CELOR CARE SIAU LASAT SANGELE SI VIATA PE LESPEZILE ,MARILOR ORASE !!!!

raluca m - 13 Apr 2007, ora 15:41
Un fotograf talentat...A reusit sa capteze in aparat, pe vecie, spiritul acelor zile. Bravo! Pacat ca multi nu mai stiu nimic de Revolutie...ne-a adus atatea. Multumesc

ZOTA RAZVAN-IULIAN - 17 Apr 2007, ora 01:29
Inca nu am primit raspuns la intrebarea ce am adresat-o acum cateva luni.As vrea sa aflu mai multe despre REVOLUTIA DIN '89 deoarece sunt nascut pe 22 decembrie '89 si nu stiu prea multe lucruri despre REVOLUTIE.Va multumesc!

Calin-Stefan Ragalie - 17 Apr 2007, ora 08:26
Razvan, dat fiind profilul fotografic al site-ului nostru, este foarte putin probabil sa afli aici raspunsul la intrebarea care te framanta.

Lenus D. - 28 Apr 2007, ora 17:34
interesante postarile voastre. Dar stiti de site-ul "Portalul Revolutiei Totul despre Adevar"? este un site creat special pentru toi luptatorii adevarati, care nu s-au dat la o parte din fata gloantelor. haideti sa ne gasim si sa ne unim intr-o singura forta. Accesati pe google astfel, sspr, portalul si dati clik pe link-il portalul rebolutiei. intati la sectiunea forum, inregistrati-va, dati replay si spuneti-va punctul de vedere. astfel vom fi mai multi si mai uniti.

mihalache victor - 19 Jun 2007, ora 00:40
si eu am fost la revolutie si nu am beneficiat cu nimic si acum daca asi vrea sa rezolv ceva cu actele de revolutionar nu am sa pot pentru ca au beneficiat alti care au stat acasa cu lumina stinsa si acu zic ca au fost la revolutie am fost si la timisoara cu mitingu si am stat si la statia de metrou universitati la control sa nu treaca asa zisi teroristi am mancat si bataie de la mineri dar nu am nimic la mina sa dovedesc acum sant revolutionari cu acte in mina toti escroci cara au stat sub pat si cu lumina stinsa hotilor hotilor

Catalin F. - 16 Aug 2007, ora 21:26
ceausescu mort la datorie :D asta e

martin adrian vicentiu - 24 Nov 2007, ora 15:16
sunt unul din acei care nu am ezitat sa stau in fata gloantelor plecand spre Bucuresti iar la Buzau s-a tras ca la Verdumau murit OAMENI care au crezut ca vor schimba ceva .Mi-au ramas doar lacrimi sa-i pot plange .Azi toate partidele sunt pline de fosti activisti csre se afiseaza cu ostentatie fosti securisti oameni de afaceri mai rau au si certificate preschimbate. Saraca tara ROMANEASCA tara bantuita de lipsa moralitati de minciuna si de hoti

Simo Nacu - 26 Dec 2007, ora 15:23
Toate bune si frumoase dar nu ma pot preface ca nu as vedea aroganta (oarecum velata) a Domnului Pandele,si nu este neaparat vorba de "intepaturile" as spune chiar infantile de genul "cel care neajutorat cu un 1Ds" sau "cutarica care a stat mai sigur acasa", declarate si aparaute in alta parte , dar totusi , fiind martor si al vernisajului recent, unde inca o data am simtit aceasta tenta de "wannabe Bresson al Romaniei" am tras 2 concluzii : 1)respect ptr munca Dvs,si o spun cat mai sincer chiar daca intra in contrast cu tenta discursului meu,ptr curajul,timpul si riscurile infruntate,ati scris o pagine de istorie fotografica a Romaniei. 2)Totusi ma intreb...Dvs care reuseati sa faceti aceste cadre aproape "imposibile" pe vremea aceeea , din cauza securitatii,fratele Dvs care soseste in Romania cu o cursa "speciala" aka un avion militar (cu toate ca era doctor in paris si directorul asociatiei etc etc...era greu)...nu trag concluzii,dar am putin senzatia ca chiar Dvs ati creeat imaginea Dvs..asa cum faimosul fotograf Robert doar ulterior a devenit CAPA si iubita acestuia TARO :) O serie de elemente stirbeste din pacate imaginea pe care o oferiti despre Dvs, altfel cum am mai spus, tot respectul..

VICTOR DUMITRACHE - 12 Jan 2008, ora 17:09
... incredibile imaginile ... le privesc cu un gol in stomac si un nod in gat ... ma identific cu momentul , simt ceva special. De ceva timp imi doresc sa cunosc persoane nascute la data de 23, 24 sau 25 decembrie '89. Va las si adresa mea de e-mail victordin89@yahoo.com si astept sa ma gasiti voi daca eu nu am reusit pana acum s-o fac. VA ASTEPT !!!

VIORICA B. - 13 Jan 2008, ora 19:35
Doresc sa cumpar:poze;filme;documente, despre revolutia din SIBIU 1989 ..E-mail:NSV5255@yahoo.com

Enuta Constantin - 03 Aug 2008, ora 17:49
am fost participant activ in revolutia din decembrie 1989 si am nevoie de un sponsor pentru a-mi publica amintirile. Imi trebuie cam 1000 Euro veti fi surprinsi de bogatia informatiilor

margarit elena - 21 Dec 2009, ora 20:09
sunt ff multe lucruri care nu s/au dezvaluit sunt oameni care au murit si dupa revolutie .....cine a comandat moartea acestora ? binenteles securitatea .......... cine conduce aceasta securitate ? si cine se face vinovat de moartea celor care au primit sentinta de a fii omorit prin inpuscare , si de ce sunt ascunse adevaruri bine stiute de multi oameni si le e teama si acum dupa 20 de ani sa spuna adevarul

Lasa un comentariu:

nume*:
Nu sunt permise decat mesaje cu continut relevant si in tema cu subiectul articolului.
NOTA: Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

e-mail (nu va fi facut public)*:

website (fara http://):

comentariu*:

trimite


Aveti un articol interesant? Il asteptam pe adresa office@foto-magazin.ro. Redactia evalueaza articolele primite si premiaza cel mai bun articol publicat in luna precedenta cu suma de 50 RON.
Ultimele 5 subiecte din forum care au primit raspunsuri:

Yashica pregateste
ceva »

   de Nikon
   ieri, la ora 14:13
Rumoare la Canon 2 »
   de Taxon
   acum 2 zile, la ora 15:45
Pagini interesante
pentru fotografi »

   de Ancuta
   acum 4 zile, la ora 13:55
Rumoare la Nikon »
   de Nikon
   acum 6 zile, la ora 10:25
Film diapozitiv
color »

   de csr
   acum 10 zile, la ora 20:06

Pana acum, cei 9631 de utilizatori au scris 127195 mesaje.

 

 


Site-ul include cookie-uri. Detalii aici

Politica de confidentialitate