Nota Bene.  Cred ca acesta este un jurnal nedrept, deloc impartial, corect si rece cum ar trebui sa fie. Am crezut ca voi putea scrie un jurnal de tabara cinstit, ca un cronicar batran, dar nu mi-a iesit asa. S-a iscat o scriitura personala, onirica, deliranta, paralela, nedreapta, s-a iscat un text nascut dintr-o stare de gratie care se poate traduce greu in cuvinte. Cativa dintre cei amintiti mai jos o vor recunoaste pe alocuri si vor zambi tainic, fara sa stie prea bine de ce.

24 aprilie, ziua intai - m-am trezit la 5 buimac si obsedat de ideea de-a scapa cumva de imaginea ultra demonetizata, pasunist idilica a ‘Maramuresului isteric‘ cum ii spune Vasile la patria lui. Ar fi misto daca as avea o idee, cat de mica, dar n-am. ‘Care iti este ideea?‘ isi intreba Noica invataceii punandu-i in incurcatura. Oricat zgomot am facut cu vasele si cafeaua in bucatarie, Gicu Serban, prietenul cu care urma sa plecam inspre Sighet nu s-a urnit pana nu i-am aprins lumina in nas cu o oarecare brutalitate nascuta parca dintr-o pana de idei. Plecam in fine, cu cafelele in noi pe o ceata imbietoare, dar ne vedem de drum impasibili si reci la toate potentialele subiecte. Incercam sa evaluam miza taberei si pozitia noastra de ‘lucky losers‘. Parca merg in armata si-s din nou biban. Totul va fi bine, va fi frumos, totul ne sta inainte, nimeni nu va muri niciodata, lumea ne sta cuminte in causul palmei ca o bucata de ceara calduta si moale, suna un rulment la masina, unul duce un sac de graunte pe cadrul de la bicicleta, o baba mana gainile intr-o curte si mugurii stau sa plezneasca cu pocnet in padurile patriei. In Baia-Mare, Silviu fumeaza senin intr-o intersectie tinand intre degete tigara cu o gratie fara egal, cica asteptandu-ne pe noi. Ne intalnim cu Carmen, Raducu, Rene si Oleg. Apare si Paul cu Dacia lui taticul. Facem planuri, ne foim aiurea, radem o supa ecologica de ciuperci si ne pregatim de marea calatorie – 68 de km pana la Sighet. Cosmin, Ufo si Petrut sunt deja acolo si ne tot suna ba de una ba de alta: ‘Veniti ma o data cu vinul ala, ne e foame, aduceti shaorma de pui etc.‘ Silviu nu-si gaseste actele, banii, incurca mereu stanga cu dreapta, o luam pe alt drum decat trebuia, ne vorbeste intruna de Pintea Viteazul, de mormantul, grota, copacul, carciuma, chibriturile ude ale viteazului si in fine de glontul de argint care i-a strapuns inima. Langa mormantul eroului pe un panou sta un cerb cu o privire incarcata de reprosuri care ne spune ‘ocrotiti vanatul‘. Ajungem in Muzeul satului unde, dupa pupaturile oficiale aflam cu groaza ca celebra vodca ucrainiana, cu miere si ardei iute de la Oleg e pe duca si ca Ufo tocmai a mancat o larva de carabus. Mancam oua fierte cu pita si declaram ca bucatareasa le are. Mergem in Sighet cu Gicu, Ufo si Paul sa vedem orasul si sa cumparam o minge spre spaima lui Cosmin care striga la noi: ‘Sunteti aici intr-o tabara foto nu in cantonament!‘

Orasul e fascinant si plin de inscriptii de un umor total: ‘Casa Carnii‘(langa care ranjeste un cap de porc), ‘Hornar independent‘, ‘Winston Patrunjel‘. De la ‘Casa Gospodinei‘ iese un om voios cu un capac de buda sub brat. Au mingi. Luam una. Langa noi o familie vrea sa-si faca un cadou unic de Pasti. Se uita fermecati la un panou luminos cu cascada pe fond verde. Apoi se privesc serios in ochi. In aer pluteste neauzita intrebarea: ‘Il luam?‘. Ne hlizim ca prostii in spatele lor. ‘Are si sonor, faceti liniste‘ spune serios vanzatorul. Se face tacere si peste toti, ca o binecuvantare, se revarsa sunetul electronic al apei rostogolite amestecat cu ciripituri de pasarele, in timp ce cascada nu conteneste sa curga de nicaieri umpland magazinul, inundand pivnitele, orasul, si in cele din urma inecand si ultimii locuitori refugiati in turla bisericii. ‘O luam!‘ spune ca un verdict tacut privirea celor doi. Cu mingea la picior pasam printre trecatori si suntem din nou copii, cumparam Cavit de la farmacie si toata copilaria noastra se contopeste pe loc cu gustul acela inconfundabil de vitamine la gramada pentru care parintii nostri erau candva gata sa faca moarte de farmacist. ‘Hotarat lucru e prea umflata‘ zice Petrut. Gasim o sarma la poarta si o bagam in ventil ca sa mai lasam aer. Cosmin again: ‘Ma voi ati venit aici sa faceti poze sau sa dezumflati mingea cu poarta?‘ Jucam si transpiram, cunoastem pe rand agonia si gloria.

Mergem la magazin dupa lamai pentru mujdei. Pe drum dam de marile subiecte pe care nu le pozeaza nimeni, nu se stie de ce: baba cu roaba langa drum, cal pe deal, caine dormind pe banca si om cu bidon pe ghidon. In carciuma unul sughite enorm, afara altul cu lentile groase nu-si gaseste palaria, inauntru doi se pupa sub afisul ‘cum sa faci un sac de bani‘, apoi se urca amandoi pe o bicicleta si pleaca. Seara apoteotica de somn cu orez, curry si mujdei. Se impart oficial tricourile 7zile, iar Carmen si Pinxit (Oleg) ne fac la toti cadou cate un cd cu ‘official sound‘ unde fiecare are cate o dedicatie anume, toate absolut superb alese si prezentate. Ne decidem ca de maine sa incepem sa fotografiem lumea cea ca un strugure mare, verde si zemos pe care il vom stoarce de seva si apoi ii vom scuipa superb coaja flescaita. Maine cu totii avem intalnire cu marea fotografie, cea care va pune lumea la locul ei o data pentru totdeauna.

>>   Z I U A  2   >>