| "A
Sisif Life" - making of
Am plecat spre Vulcanii Noroiosi, vineri 13 august, 6 persoane,
2 masini incarcate pana la refuz cu mancare, corturi, scule foto, accesorii
si, normal, nelipsitul scaun regizoral.
Vremea se anunta superba, printre nori ochii Zeilor ne urmaresc,
poate pentru a fi siguri ca vom duce sarcina la bun sfarsit. Vulcanii
Noroiosi... peisaj selenar in mijlocul dealurilor Carpatine. Ajungem cu
bine si sondam terenul in cautarea locului de tabara. Toata lumea se apuca
de treaba: se monteaza corturile, pavilionul si se aseaza masa. Mancam
repede pentru ca Apolo (Soarele) ne cheama. Ne pregatim pentru prima parte
a sedintei foto - Narcis ne cere sa intram in stare si sa adoptam o imagine
de fiinte blestemate, fiinte care-si duc povara de prea mult timp, mult
prea mult timp. Nu ne-a fost greu sa intram in aceasta stare mai ales
ca eram extrem de obosite poate si din cauza caldurii. Putin gel in par
niste accesorii dragute la gat dar foarte mari si imaginea este completa.
Intre timp, 'expertii' incep sa umfle baloanele uriase ce reprezentau
greutatile pe care noi, 'Sisifele', trebuia sa le urcam in varf de munte,
din porunca Zeilor.
Suntem gata. Incepe chinul si, totodata, distractia. Ne
amplasam pe platou si, luandu-ne pozitiile auzim: "Atentie!" "Sunteti
blestemate de Zei, nu uitati.... !!" "Ati crezut ca-i puteti pacalii.....
?" "Toata viata veti cara in spate poverile astea!", striga Narcis la
noi, desigur glumind, poate pentru a ne sterge zambetul de pe buze, pentru
a intra in tema sedintei foto si in armonie cu povestea ce avea sa se
desfasoare la locul faptei, dar noi radeam fara incetare, in cele din
urma ne-am potolit iar Narcis a inceput sa traga cadrele de care avea
nevoie... Eram deja chinuite... Soarele ardea, muschii zvacneau de efort,
talpile ne ardeau pe solul noroios si plin de cioburi de piatra.
S-au dus 10 filme in prima zi, satisfactia tuturor era maxima
iar Narcis radia de fericire. Ne anunta ca i-au mai venit niste idei,
pe care le vom realiza a doua zi dimineata, noi deja ne saturasem de blesteme
si de poveri dar cum ii cunosteam stilul de lucru foarte exigent nu ne
mai mira nimic.
Ne spalam, mancam, jucam carti la felinar si ne culcam.
Ne pregatim pentru a doua zi, care incepe dis de dimineata cu un potop
de indicatii din partea fotografului: "mancam repede, ne pregatim, voi
incepeti din timp sa umflati baloane, dar atentie sa nu le spargeti ca
ieri, fetele gel in par, la 8 sa fim gata de treaba, asistentii tineti
aproape!"
Incepe a doua parte a sedintei foto, cu ceva mai multi nori
deasupra, fara cuvinte, un peisaj extraordinar, nemaiintalnit. Zeul Apolo
se joaca cu noi: apare, dispare, insorind sau umbrind trupurile noastre
goale. Ne gandeam: "Poate trimite si un potop, ca sa ne faca zile negre!
Norocul nostru a fost acela ca sedinta de a doua zi a fost mai scurta,
pentru ca potopul a venit. Maniasem pe cineva, probabil pe insasi Hera,
vesnica geloasa, care n-a mai rabdat sa ne vada goliciunea.
Strangem repede sculele foto, accesoriile, ne spalam cu
restul de apa, si pregatim de gratar. Acum chiar era culmea: Hera isi
varsa geloasa naduful pe noi iar noi aprindeam focul (semn de slava pentru
Zeus). Ploaia incepe din ce in ce mai tare. In timp ce unii se ocupau
de mancare, ceilalti strangeau tabara si faceau curat, cand am terminat,
nu se mai vedea nici o urma a trecerii noastre prin acele locuri mirifice.
Eram mandri de noi, dar si epuizati. Ploaia ne-a urmarit
pana aproape de Bucuresti. S-a oprit si, printre nori, s-a facut vazut
un ochi de lumina, era soarele: Hera ne alungase din gradinile ei dar
ceilalti zei erau fericiti ca ne-am adus aminte de legenda lor si ne zambeau
Impresiile unui model de la locul faptei,
2004, Baias Cristina
Pentru toata colectia vizitati: www.narcisvirgiliu.ro
2004, Narcis Virgiliu
|
